Acasă Blog Pagina 4261

Săcelele încearcă din nou să obţină acordul pentru reamenajarea zonei de la Cascada Tamina

0

Autor: M.P.

l Proiectul a fost lansat în 2015, dar a fost blocat de lipsa unui acord din partea fostului custode al sitului Piatra Mare
l Acum 6 ani, investiţia era estimată la 350.000 de lei

Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele face o nouă încercare de a „repune pe roate” proiectul de reamenajare a Cascadei Tamina, din Piatra Mare. Proiectul, gândit şi anunţat încă de acum cinci ani de către regie şi de către primăria Săcele, presupune refacerea vechiului traseu de scări şi a elementelor de siguranţă, astfel încât defileul să poată fi vizitat de cât mai multă lume, fără riscuri.

Un proiect lansat în 2015 şi blocat de administratorul sitului Natura 2000 Piatra Mare

Proiectul este blocat de ani buni la nivelul obţinerii avizelor de mediu, în contextul în care fostul custode al sitului Natura 2000 Piatra Mare, Fundaţia Carpaţi, nu şi-a dat acordul pentru nicio intervenţie în zonă, pe motiv că aici este un culoare de traversare pentru urşi, iar un număr mai mare de turişti ar avea un impact negativ asupra animalelor. Acordul Fundaţiei Carpaţi reprezenta primul pas spre obținerea ulterioară a avizului de mediu, iar în lipsa lui, proiectul a rămas blocat. Între timp, odată cu modificarea legislaţiei, toate siturile şi ariile protejate din ţară au fost preluate în administrare de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), o structură nou-înfiinţată în subordinea Ministerului Mediului, iar primăria Săcele are speranţe că va reuşi acum să îl pună în aplicare. „Am avut o discuție cu reprezentanții Agenției pe această temă. În perioada următoare vom lua la mână toată documentația și vom mai încerca o dată să implementăm acest proiect. Acum, depinde de modul în care se va poziționa ANANP față de problema culoarului de trecere a urșilor. Dacă nu vom reuși, la Cascada Tamina vor fi refăcute scările și celelalte amenajări necesare parcurgerii în siguranță a acestei porțiuni”, a declarat primarul municipiului Săcele, Virgil Popa.

Acum 6 ani, proiectul costa 350.000 de lei

Proiectul propus în 2015 pentru reamenajarea defileului Tamina avea în vedere construirea unor poduri suspendate cu lanţuri de oţel zincat şi crearea unei zone de belvedere, unde turiştii să se poată opri şi să poată admira priveliştea. În 2015, investiţia era estimată la 350.000 de lei, bani pe care Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele era dispusă să îi plătească din venituri proprii, obţinute de la Canionul „Şapte scări” şi de la tiroliana din canion. În cazul reluării proiectului va fi nevoie de o actualizare, inclusiv a costurilor pe care le implică investiţia.
Cascada Tamina este situată în masivul Piatra Mare, la o altitudine de 1.100 de metri. Ea este formată din cinci cascade mai mici, care dau naștere unui peisaj spectaculos. Turiștii care explorează această zonă, au posibilitatea să practice și escalada. Deocamdată însă, cei care ajung la Tamina o fac pe riscul lor, deoarece drumul este distrus în cea mai mare parte. Cei care se încumetă, totuși, să exploreze această zonă, trebuie să fie experimentați în drumeții montane.

Istoria cetății: CIVILIZAŢIA BRAŞOVEANĂ

0

La începutul secolului, problemele oraşului erau asemănătoare cu cele cu care ne confruntăm în prezent. Gunoaiele, iluminatul stradal şi străzile prost pavate le dădeau de furcă străbunicilor. Curăţenia se făcea cu cisterne de stropit, trase de cai. Mulţi se plângeau de mirosul urât, din cauza canalizării deschise.

Telefonul a apărut în 1919

Foarte greu a pătruns electricitatea. Primăria Braşov avea, pe locul unde acum se află intersecţia Hărmanului cu Vlahuţă, o fabrică de gaz aerian. Iniţiativa pentru introducerea curentului în oraş a fost privată. Primele firme de electricitate, ca „Unirea“, Fabrica de ciment „Kugler“, asigurau iluminatul străzilor Livada Poştei, Curmătura, Ţintaşilor. În 1924 a fost instalată prima firmă luminoasă din oraş. Poşta şi telefonul au apărut în Braşov înainte de 1919. În ziarul „Nihil Sine Deo“ se scria că uneori „decât să dai un telefon la Ploieşti, mai bine te deplasezi cu trenul până acolo“.

Primele conducte pentru transportul apei au fost din lemn

Autorizaţii de construcţie

După desfiinţarea porţilor dinspre miazănoapte ale cetăţii, în locul lor au rămas terenuri virane şi ţarcuri neîngrădite. A început să se ridice multe construcţii, astfel că se cereau autorizaţii şi pentru construirea sau modificarea vetrelor de foc, jgheaburilor, pivniţelor, grajdurilor, şurilor, fântânilor, latrinelor, umblătoarelor (wc-uri mobile provizorii) şi conductelor. Trebuia să se menţioneze: cum aveau să se întrebuinţeze şi cum aveau să se transporte resturile de material, „măsurile de apărare în contra apelor murdare, îndepărtarea acestora, cum să se împiedice dezvoltarea şi răspîndirea gazurilor stricăcioase sănătăţii şi cum să se înlăture dezvoltarea prea mare a fumului şi aburilor“.

Regulament drastic

„Regulamentului edil al oraşului liberreg.Braşov“ era foarte drastic. Erau admise ca materiale de construcţie piatra, cărămida, varul, nisipul şi betonul, fiind interzise cărămida crudă, lutul şi mortarul de pământ sau de lut. În cazul în care pe trotuare se lăsau pe timpul nopţii materiale de construcţie, era obligatoriu ca acestea să fie luminate cu felinare. La desfacerea schelelor de protecţie şi la demolarea zidurilor, trecătorii şi vecinii trebuia să fie „cât mai puţin molestaţi de praf, prin udarea moluzului, stropirea locului de construcţie“. Antreprenorul era obligat să instaleze „umblători provizorii“ (wc-uri), pentru lucrători, separate, după sexe, suficient de mari şi nu trebuia să fie vizibile din stradă.


Paza contra incendiilor

Administraţia oraşului avea grijă ca noile construcţii să corespundă standardelor moderne de protecţie contra focului. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în partea de vest a Pieţei Sfatului se afla garajul pompierilor. Pe vremea lui Sextil Puşcariu, pentru că braşovenii păţiţi tremurau de frica focului, paznicii de noapte umblau cu un mic bucium în care suflau pentru a-i atenţiona pe locuitori să stingă lumânările şi focurile. „Domnilor, a bătut ora nouă, stingeţi focul şi lumina“, strigau ei, în germană, în fiecare seară. Paznicul Casei Sfatului făcea regulat rondul pe galeria de la mijlocul turnului, iar când zărea fum, trăgea clopotul. Pentru fiecare cartier, numărul bătăilor de clopot era diferit.


Serviciul de canalizare

Sistemul de canalizare nu era bine pus la punct, camerele de toaletă reprezentau un adevărat lux, iar closetele ridicau probleme autorităţilor locale. Numărul acestora trebuia să fie în raport direct cu numărul locuinţelor. La fiecare două locuinţe era obligatoriu un closet. Acesta trebuia să primească suficientă lumină şi aer, să aibă cel puţin 90 cm lăţime şi cel puţin 1,10 m lungime. Regulamentele prevedeau ca „maţurile closetelor“ să nu fie construite din lemn.


Primele conducte de apă

Pe vremuri, braşovenii îşi luau apa din izvoare şi din fântâni. Când oraşul s-a extins, au apărut sacagii. La început duceau apa cu umerii. Când cererea a devenit mai mare, o cărau cu calul sau cu căruţa. Treptat, a apărut nevoia transportării apei prin conducte. La început conductele s-au făcut din lemn. Buşteni, de obicei de brad, goliţi în interior şi puşi cap la cap. Când angajaţii Companiei Apa au făcut săpături în zona actualului magazin Star, au găsit o bucată de conductă din lemn, care a ajuns piesă de muzeu. Au urmat apoi conductele din ceramică, fontă, oţel şi plastic.


Reguli pentru crescătorii de animale

În locuinţele situate pe străzile unde încă nu exista canalizare subterană, se construiau latrine. Acestea erau zidite cu mortar de ciment dePortland, sau din beton cu tencuială impermeabilă. Gropile pentru gunoi şi „gropile  pentru pişatul vitelor“ erau prevăzute cu pereţi impermeabili şi cu capace.  În oraş, acestea erau făcute la o distanţă de cel puţin 10 metri faţă de fântâni, iar mirosul nu trebuia să „molesteze“ vecinii. Crescătorii de animale erau avertizaţi: „Conducerea pişatului în stradă sau în drum sau într-un jgheab ce duce în stradă sau în drum este oprită“.

Marea întreprindere comunală

O dată cu dezvoltarea oraşului, pe lângă alimentarea cu apă, au apărut şi alte servicii, ca salubritatea, canalizarea, îngrijirea spaţiilor verzi. După război, prin anii ‘50, laBraşovexista o întreprindere comunală, care aduna la un loc toate aceste servicii. Sediul întreprinderii era pe strada 13 Decembrie, înainte de a se muta lângă cinematograful Patria. Astăzi acolo este unitatea militară de vânători de munte. Cu timpul, toate aceste servicii s-au separat.


Strămoşul transportului în comun

În 1925 s-a introdus transportul urban cu autobuze, care aveau 15, maximum 20 de locuri. Majoritatea erau „nişte hodoroage de multe ori fără geamuri şi uşi”. În anii ‘70, transportul în comun s-a separat de celelalte servicii şi a apărut IJTL – Întreprinderea Judeţeană de Transport Local.

Străzile şi trotuarele

Principalele nemulţumiri ale braşovenilor erau legate de gropile din pavaj şi de drumurile înfundate. În timpul iernilor grele, străzile din Şchei şi cele de pe Dealul Cetăţii erau îngropate în zăpadă, iar birjele nu mai puteau să circule. Cea mai precară situaţie o aveau străzile Ţintaşilor (din spatele Cinematografului Astra) şi cele din Dârste, care erau pline de hârtoape. Strada Livada Poştei era considerată prea îngustă, căci nu puteau trece două trăsuri deodată. Din acest motiv, cetăţenii au cedat din terenul lor pentru lărgirea străzii.


Buget pentru asfalt

În anul 1925, prefectul oraşului a cerut primarului un buget special pentru asfaltare. În 1927, pentru a se repara Strada Principele Carol (astăzi Mureşenilor) a fost contactată o firmă dinOradea, care trebuia să refacă trotuarele, în schimbul unei sume de peste un milion de lei. Lucrările de asfaltare au continuat spre Târgul Cailor, Şirul Spitalului, Ştefan cel Mare şi Prundului.

Primele platforme de gunoi

Curăţenia străzilor şi a pieţelor îi nemulţumea adesea pe braşoveni. Gunoaiele apăreau în special din cauza căruţelor şi a târgurilor săptămânale de vite care lăsau gunoaie pe Str. Fabricii. Curăţenia oraşului se făcea uneori manual sau cu „maşini de spălat“, după stropirea cu apă dintr-o cisternă trasă de cai. Colectarea gunoiului de la populaţie se făcea în pubele de tablă care se luau de două ori pe săptămână, cu căruţele. Gunoiul se depozita pe platformele din şoseaua spre Tărlungeni sau spre  Ghimbav. Primăria a angajat trei supraveghetori pentru curăţenia oraşului şi câţiva controlori care însoţeau căruţele destinate colectării gunoiului.

Reclamaţii la Primărie

În ciuda numărului de funcţionari ai primăriei care se ocupau de curăţenia oraşului, existau destule reclamaţii. Cele mai dese  priveau „neplăcerile şi înjurăturile vizitiilor de la căruţele de gunoi“, de care se temeau şi servitorii şi stăpânii, sau disputele privind aruncarea florilor şi frunzelor în pubele. Ţigănia din Blumăna a stârnit multe controverse în acea vreme. Era „mahalaua ţiganilor, murdară şi rău famată“, unde „vara oamenii dorm în faţa bordeielor, iar muzica răsună până în zori“. În 1927, Consiliul Municipal a decis mutarea ţiganilor la periferia oraşului.

sursa: http://casasfatului.ro

Probleme cu vremea în vremurile trecute

În perioada interbelică, doar 50 de zile dintr-un an erau senine, faţă de 132 de zile ploioase şi 50 de zile de ninsoare. În ianuarie 1942 temperaturile au coborât până la -25 grade Celsius, iar în 10-11 februarie 1929, temperatura a scăzut în oraş la -32 grade Celsius. Din cauza frigului, o familie cu patru membri avea nevoie săptămânal de 100 kg de lemne. În 6 august 1928, un fulger a atins Palatul Justiţiei (actuala clădire a Prefecturii) şi a incendiat o parte a clădirii. La 31 martie 1927, un vânt puternic, iscat la ora 3.00 dimineaţa, a spart sute de geamuri, a acoperit străzile cu ţigle sparte, a rupt copacii şi a distrus vitrinele magazinelor. Chioşcurile din Piaţa Libertăţii (Piaţa Sfatului) au fost smulse cu totul, aruncate la zeci de metri. În perioada 18-21 ianuarie 1923, au fost ninsori abundente, stratul de zăpadă atingând aproape trei metri. În zonele de periferie, străzile au fost înfundate, locuitorii izolaţi şi unii chiar au murit din cauza prăbuşirii acoperişurilor.

Asistența medicală

După Primul Război Mondial a început să crească numărul naşterilor asistate de moaşele profesionale. Deşi medicina făcea tot mai multe progrese, rata mortalităţii infantile era destul de ridicată. Boala care cauza cele mai multe victime, provocând mai multe decese faţă de alte oraşe, era tuberculoza. Acest lucru era apreciat în epocă drept un paradox, căci Braşovul era considerat staţiune de vindecare a afecţiunilor pulmonare. Boli care făceau ravagii în rândul populaţiei erau şi tifosul, febra tifoidă, difteria, tusea convulsivă, pojarul, scarlatina şi dizenteria. Din cauza epidemiilor de tifos, scarlatină şi pojar, de multe ori cursurile şcolare erau suspendate. În 1922, din pricina scarlatinei au fost închise temporar toate şcolile primare, Şcoala Franciscană şi Liceul Şaguna.

Cu peste 2,7 milioane de urmăritori pe Instagram: Antonia postează din vacanța din Maldive și primește peste 100.000 de like-uri

0

Antonia și Alex Velea se află în prezent în Insulele Maldive și postează pe rețelele de socializare cum se bucură de vacanța în doi.
Cântăreața a postat pe contul ei de Instagram o imagine în costum de baie care a strâns în câteva ore peste 100.000 de like-uri și numeroase comentarii. Chiar și Alex Velea a comentat nu doar o dată la fotografia postată de Antonia, spunând ”wowww” și „Love You”.
Antonia are peste 2,7 milioane de urmăritori pe Instagram.
Alex Velea a povestit recent cum s-a întâlnit cu Antonia: „Am fost prieteni mult timp. Ne-am cunoscut în 2009 la studio. A venit cu Tom Boxer și avea piesa aceea, „Morena” și își dorea o piesă mai urbană și au venit la studio să-i prezinte Boxer niște instrumentale. Ne-a dat afară din studio și am zis: „Ce-i asta? Să ne dea afară din studio să facă ea audiții?”. Nu am început chiar cu dreptul. Ne-am tot văzut în mediul ăsta artistic și prin 2011-2012 a început să vină la studioul la care lucram eu și ne-am împrietenit, nimic mai mult. Eu încă eram în relație, ea era în relație, nu aveam nicio treabă. Nu am simțit nicio scânteie”.
În 2010, Antonia a născut-o pe Maya, fata pe care o are cu primul soț, Vincezo Castellano. Cu Alex Velea, Antonia are doi copii, Dominic, născut în 2014, și Akim, născut în 2016.

Pink, despre lupta cu coronavirusul: „Am crezut că este foarte grav, aşa că mi-am rescris testamentul”

0

Cântăreața Pink a vorbit în această săptămână într-un interviu emoționant pentru Heart Radio despre lupta cu coronavirusul, care a fost una extrem de dură pe care a crezut că o va pierde.
Artista în vârstă de 41 de ani și fiul ei de patru ani au avut Covid – 19 în martie, anul trecut. „O să sune nebunesc ce voi spune acum, dar ne-am îmbolnăvit de Covid anul trecut, foarte devreme, la începutul pandemiei. Şi am crezut că este foarte grav, aşa că mi-am rescris testamentul”, a spus vedeta. „Eu şi Jameson am fost foarte bolnavi, ne-a fost foarte rău. Soţul meu, Carey, şi fiica noastră de 9 ani, Willow, n-au avut nimic. Acela a fost un moment în care am crezut că s-a sfârşit pentru noi, că până acolo ne-a fost. Mi-am sunat cea mai bună prietenă şi am rugat-o să îi povestească fiicei mele, după ce nu voi mai fi, cât de mult am iubit-o”, a mărturisit Pink.

Experiența înspăimântătoare a determinat-o pe cântăreață să realizeze piesa „All I Know So Far”, o piesă despre un părinte care îi vorbeşte copilului său pentru ultima dată în viaţă. „Mă năpădiseră cele mai grele gânduri: ce îi las cu adevărat copilului meu? Ce l-am învăţat cât am trăit? Va reuşi în viaţă după ce nu voi mai fi? A fost cu adevărat terifiant”, a mai spus cântăreața. Pink a vândut, de-a lungul carierei, peste 40 de milioane de albume pe plan mondial şi peste 20 de milioane de single-uri în format digital.

Petre Roman, la iUmor: „În decembrie 1989 a căzut un regim. Acum singurul care poate să cadă e al Deliei”

0

Politicianul Petre Roman a fost unul dintre invitații emisiunii iUmor, miercuri, în a 12-a ediție din sezonul 10, pentru a adresa glume care dor juraților emisiunii de televiziune: Delia, Cheloo, Mihai Bendeac.
Petre Roman a spus înainte de emisiune că nu îl interesează cum vor percepe jurații emisiunii roast-ul lui. „Nu știu cum vor reacționa, dar sincer nici nu mă privește!”, a spus Petre Roman.
Politicianul și-a început glumele răutăcioase menționând că nu știe cine sunt juraţii iUmor. „Eu de mulţi ani sunt profesor, m-am ocupat cu ştiinţa, predau la facultate. Dumneavostră (…) n-aţi prea făcut facultate. Păi de unde să vă cunosc, frate?”, a spus Petre Roman despre Delia, Cheloo și Mihai Bendeac.
Prima țintă directă a politicianului a fost Delia. „Oamenii ezită să mă mai invite din superstiţie. Prima dată când am fost la o televiziune în decembrie 1989 a căzut un regim. Acum singurul regim care poate să cadă e al Deliei”, a spus Petre Roman.
A urmat Bendeac. Petre Roman: „Despre Mihai Bendeac mi s-a spus că e actor de teatru şi de asemenea, actor de niciun film”.
„Versurile pieselor lui mi-au mers la inimă. Adică mai exact când le-am ascultat era să fac infarct”, a spus politicianul despre Cheloo.
Un roast este opus diplomației și înseamnă umor care doare, una dintre principalele ținte fiind reputația unei persoane.

Sfat Expres: Idei practice și utile pentru gospodărie

0

Cine le știe oare pe toate și nu are nevoie de sfaturi utile în gospodărie cu care să rezolve acele mici sau mari probleme neprevăzute și generatoare de stres?

Călcarea mătăsii
Mătasea curată se calcă cu un calcator călduț și doar pe dos. Este recomandabil că mătasea să fie umedă.

Canale de scurgere
În cazul în care s-a înfundat canalul de scurgere de la vană, dus sau chiuvetă, evitați folosirea soluțiilor de curățare puternice; de preferință folosiți o pompă sau o spirală pentru țevi. Pentru evitarea înfundării puneți în baie o găleată cu capac, în care se colectează obiectele care nu se pot aruncă în wc (mucuri de țigări, tampoane, pansamente, scutece, par, etc). Nici resturile de mâncare nu se aruncă în wc.

Canale de scurgere urât mirositoare
Pentru a atenua mirosul urât al canalelor de scurgere, puneți sodă în apă clocotită și limpeziți canalele cu această soluție.

Capcană pentru viespi
Lăsăți puțină bere într-o sticlă și puneți-o pe masă. Mirosul atrage viespile și o dată intrate nu mai pot ieși.

Cârpa de praf
Cârpa de praf adună mai bine praful dacă este înmuiată în apă cu glicerină peste noapte, apoi această se usucă.
Cârpele pe care le folosiți pentru lustruirea parchetului sau linoleului devin scorțoase într-un

Cașcaval
Cașcavalul trebuie ținut într-un vas bine închis, în frigider. Dacă puneți un cub de zahăr lângă cașcaval, acesta se poate păstra timp mai îndelungat. Scoateți cașcavalul din frigider cu o oră înainte de a-l prepara pentru ca gustul și mirosul să se simtă mai bine.

Catifea cu praf pe ea
Dacă pe o rochie sau o față de masă din catifea s-a așternut un strat de praf, acesta se poate îndepărta foarte ușor dacă frecați materialul cu o perie înmuiată în sare. După periere catifeaua va arată că nouă.

Ceară de la lumânare
Țineți suportul de lumânare sub un jet de apă fierbinte. Ceară se înmoaie și se poate șterge cu hârtie. Aveți grijă că ceară lichidă să nu ajungă în rogila, fiindcă se întărește și înfundă țeavă. Introduceți suportul de lumânare în congelator, apoi puteți răzui ceară cu ușurință. Rămășițele de lumânare se îndepărtează cu greutate din suport. Cu un tirbușon obișnuit le puteți scoate cu ușurință.

Ceapă
Dacă împachetați cepele în folie separat, acestea nu încolțesc, nu se înmoaie și rămân proaspete o perioada lungă. Dacă doriți să depozitați ceapă înjumătățită, ungeți partea tăiată cu unt sau margarină și împachetați în folie. În frigider se păstrează cel mai bine.

Ciupercă din baie
Camera de baie, cu aerul său umed și cald, favorizează formarea ciupercilor, spațiile dintre plăcile de faianță devenind negre. Din precauție este recomandabilă aerisirea băii. Dacă ciupercile au apărut, spălați plăcile de faianță și spațiile dintre ele cu o cârpă umezită în amoniac.

Coji de ouă că îngrășământ
Coajă de ou măcinată fin este un îngrășământ foarte eficace, mai ales pentru fasole și mazăre. Puteți cojile de ouă în apă de stropire pentru o zi și acoperiți-o. Apă astfel obținută este un îngrășământ foarte bun pentru plante.

Condimente
Condimentele uscate este recomandabil să fie depozitate în loc întunecos și închise ermetic, altfel își pierd aromă. Fiindcă termenul de depozitare este limitat (6-8 luni), este recomandabil să cumpărați cantități mici. Condimentele diferite nu se țin în aceeași cutie, că să nu preia gustul și mirosul unele de la altele.

Conopida
Conopida rămâne albă la fierbere dacă puneți puțin lapte în apă. Dacă fierbeți și un cartof

Covoare
Covoarele își recăpăta culoarea dacă le frecați cu un burete înmuiat în apă călduță cu oțet (în proporție de 1:10). O altă soluție este să bateți covoarele pe zăpadă. Aveți grijă că zăpadă să fie proaspătă, altfel covorul absoarbe prea multă umezeală. Covoarele trebuie așezate cu față pe zăpadă

Cugetări

0

Cella Serghi: „Nu înțelegi că merită să trăiești pentru ca să vezi cum cad frunzele și apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?”

Calendar religios: 7 mai

0

Ortodox
Izvorul Tămăduirii; Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim; Sfinții Mucenici Acachie și Codrat; Sfântul Nil Sorski
Greco catolic
Apariția Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului (în 351)
Catolic
Sf. Ghizela, regină; Fer. Roza Venerini

S-a întâmplat la 7 mai

0

1211 – După această dată regalitatea maghiară incepe colonizarea Cavalerilor teutoni, în Ţara Bârsei
1840 – S-a născut compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski (d. 1893)
1933 – S-a născut actrița româncă Silvia Popovici (d. 1993)
1937 – A murit poetul român George Topârceanu (n. 1886)
1986 – Echipa de fotbal Steaua București a cucerit Europa, devenind prima și singura echipă din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni
1999 – Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a făcut o vizită ecumenică în România

Rețeta zilei

0

Budincă de spanac

Ingrediente: un kilogram de spanac, câțiva căței de usturoi, 50 g unt, o lingură de făină, două linguri de bulion, un ou pesmet, sare, piper, facultativ: zeamă de lămâie.
Se curăță spanacul, se spală bine și se fierbe cu puțină sare, în zeama pe care o lasă el. Se scurge (se va păstra zeama) și se toacă ușor cu o lingură de lemn (nu se folosește metal). Separat se călesc câțiva căței de usturoi în 25 g unt, se adaugă făina și bulionul și se stinge repede cu zeama rămasă de la spanac. Se adaugă spanacul tocat și se amestecă ușor cu lingura până începe să clocotească. Se condimentează cu sare și piper, cine vrea poate adăuga și zeamă de lămâie. Se tapetează un vas termorezistent cu unt și pesmet, se toarnă compoziția, deasupra se pune oul bine bătut și se dă la cuptor pentru o jumătate de oră.