l Multe plante au fost folosite din timpuri străvechi pentru a trata acele infecţii cauzate de bacterii care sunt acum rezistente la antibiotice

Cercetările recente din domeniul medicinei au avut în vedere plante care pot trata bolile rezistente la antibiotice. Sfaturile din bătrâni dovedesc că plantele au fost folosite ca leacuri primordiale pentru oameni. S-au descoperit mai multe plante cu un efect mai puternic decât antibioticele clasice şi există rezultate ştiinţifice care le dovedesc eficienţa.

Acacia
Acacia – speciile acestei plante sunt foarte folositoare pentru tratarea ulceraţiilor din orice segment al tractului gastrointestinal şi împotriva mucusului în exces, a catarului, diareei, dizenteriei, infecţiilor gingivale şi hemoragiilor.

Aloe
Aloea şi mierea sunt poate cele mai puternice substanţe care pot fi aplicate extern pentru a grăbi vindecarea rănilor cauze de arsuri şi pentru a preveni infecţiile. Ele menţin hidratat ţesutul ars, calmează ţesutul deteriorat şi refac fluidele pierdute din corp direct prin piele. În acelaşi timp, sunt antiinflamatoare şi antibacteriene puternice. Este aproape imposibil pentru o infecţie stafilococă să se instaleze când una dintre aceste substanţe este aplicată pe pielea arsă.

Cryptolepis
Cryptolepis este o plantă care a fost folosită de secole pentru tratarea cu succes a malariei, diferitelor tipuri de febră şi a diareei cu sânge. Pe măsură ce parazitul malariei a dezvoltat o tot mai mare rezistenţă la medicamentele sintetice, cercetătorii medicali din lumea întreagă şi-au îndreptat atenţia către medicamentele tradiţionale pentru a găsi alternative de tratament. Cryptolepis s-a dovedit a fi remarcabil de eficientă!

Echinacea
Echinacea este un tratament fără egal în trei situaţii: frotiu Papanicolau anormal (pap), infecţii streptococice ale gâtului şi în fazele incipiente ale răcelii şi gripei. Este extraordinar de folositoare şi ca aditiv la pudrele şi unguentele cu antibiotic pentru aplicaţii externe pe arsuri, răni şi infecţii ale pielii, dar şi ca spălătură pentru înţepături şi muşcături veninoase.

Eucalipt
Eucalipt – rezultatele testelor făcute de cercetători din toată lumea au confirmat că eucaliptul este unul dintre reprezentanţii cu cel mai larg spectru contra bolilor rezistente la antibiotice. Deşi s-au făcut multe cercetări pentru a i se depista efectele la animale, la oameni se cunosc cel mai bine întrebuinţările. Un avantaj major al plantei şi al uleiului esenţial este faptul că parfumul lor este plăcut, mai ales într-o cameră de bolnav sau pentru bolnav însuşi. Acest miros revigorant al plantei este în felul său un puternic supliment la procesul de vindecare, el ajutând la atenuarea depresiei inevitabile ce se instalează în urma unor boli îndelungate şi grave.

Ghimbir
Ghimbirul are o tradiţie istorică îndelungată în zonele cu climă caldă, ca adaos pentru mâncare. Ca multe alte condimente folosite în mâncare, el are o puternică acţiune antibacteriană împotriva câtorva bacterii patogene asociate alimentelor, mai ales a trei dintre acelea care contaminează în prezent alimentele: Shigella, E.coli şi Salmonella. Ghimbirul este activ şi împotriva multor banterii patogene umane. Are, de asemenea, influenţă anticrampe şi reduce sau înlătură diareea, este o plantă antigreaţă, ajutând şi la prevenirea senzaţiei de vomă.

Lemn-dulce
Lemnul dulce este o plantă remarcabilă, lista împotriva organismelor contra cărora acţionează fiind lungă şi bine documentată. Este un bun stimulent al sistemului imunitar, cu acţiune antibacteriană impresionantă şi care potenţează acţiunea altor plante. Este specific în tratarea infecţiilor căilor respiratorii superioare, a tusei, răcelilor şi ulceraţiilor de oriunde din tractul gastrointestinal, mai ales din stomac. Este foarte util în repararea sănătăţii şi vitalităţii generale. Există dovezi convingătoare că stimulează glanda timus, unul dintre cele mai importante organe din sistemul imunitar.

Pelin
Deşi rădăcina de pelin este rareori întrebuinţată ca leac, ea este extrem de puternică, mai ales în infecţiile gâtului şi ale plămânilor însoţite de usturimi şi dureri. Amorţeşte durerea dată de infecţii ale gâtului şi ale bronhiilor şi este răcoritoare pentru gât şi plămâni. Este un bun antibacterian, fiind deosebit de eficientă aplicată local. Frunzele ei sunt folosite în general împotriva malariei, a viermilor intestinali, ca tonic digestiv şi în stări de răceală şi gripă.

Salvia
Salvia este deosebit de bună pentru dizenterie, infecţii ale gâtului şi ale căilor respiratorii superioare sau pentru orice infecţie cu exces de secreţie; foloistă extern pentru răni infectate. Deşi nu la fel de puternică precum alte plante, salvia a fost folosită de cel puţin două milenii în toate zonele unde creşte, împotriva infecţiilor bacteriene persistene din interiorul şi din exteriorul corpului.

Mătreaţa bradului
Mătreaţa bradului este un lichen ce creşte pe copaci vii sau morţi în toată lumea. Este destul de des întâlnită în pădurile de brad şi molid din zonele montane, iar faptul că se găseşte din belşug pe arii vaste, alături de puternicele sale întrebuinţări antibacteriene fac această plantă importantă în tratarea bacteriilor rezistente. Mătreaţa bradului s-a dovedit a inhiba complet dezvoltarea bacteriilor de tip Staphylococcus, Streptococcus şi Pneumococcus. De fapt, a demonstrat acţiune mai puternică decât penicilina împotriva unor tulpini de bacterii. Se foloseşte în toată lumea pentru infecţiile dermatologice, abcese, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi ale plămânilor, infecţii vaginale şi infecţii fungice