l Sâmbătă, de Moșii de toamnă, și duminică, de Luminație, în Ardeal, toți credincioșii merg la mormintele celor dragi ca să pună flori și să aprindă lumânări

Cimitirele brașovene vor fi iluminate duminică seara de mii de lumânări și candele aprinse în amintirea celor care odihnesc în morminte, pentru că, la fiecare întâi noiembrie, credincioșii catolici, reformați sau protestanți își sărbătoresc morții. La Brașov, ca în tot Ardealul și Banatul, obiceiul a fost preluat și de creștinii ortodocși, așa că în această zi specială, mulțime de oameni se duc la mormintele celor dragi, pentru a le împodobi cu flori și a aprinde lumânări. Cu toții se roagă pentru mântuirea sufletelor celor dispăruți, pentru bucuria sufletelor lor și iertare. Americanii au transformat această zi religioasă într-un prilej de distracție și carnaval, numit Halloween.

Sărbătoare creștină cu rădăcini păgâne

Pe 1 noiembrie, pe înserate, peste cimitirele din Brașov coboară o ploaie de luminițe. Luminația, cum mai este numită sărbătoarea, e o zi deosebită pentru creștinii din Ardeal. Sărbătoarea are origine catolică, fiind denumită „Ziua Tuturor Sfinților“ încă din secolul VII. În Transilvania, ea s-a transformat în „Ziua Morților“, dar se mai numește și „Luminația“. În timp, obiceiul cinstirii celor trecuți pe lumea cealaltă a fost adoptat și de ortodocși, de luterani sau unitarieni, fiind acum o sărbătoare care adună în jurul mormintelor toți credincioșii. În calendarul catolic, și ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruți, „Ziua tuturor sufletelor“. La originea Zilei Morților stă ceremonia celților de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii.

Așa s-a născut și Halloween-ul

În anul 835, papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinței, în încercarea de a eradica complet serbările păgâne și a-i creștina pe bretoni, irlandezi, englezi și alte popoare de origine celtă. Tradiția „laică“ a fost însă mai puternică, și în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât și elemente creștine. Două secole mai târziu, în anul 1006, papa Johannes XVIII a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morților. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinților s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’ E’en și apoi Halloween, așa cum a fost preluată de americani.

Să poată găsi drumul spre casă

În calendarul maghiar, Ziua morților (Halottak napja) cade de fapt pe data de 2 noiembrie, iar ziua de 1 noiembrie este „sărbătoarea tuturor sfinților“ (Mindenszentek), adică ziua în care sunt sărbătoriți toți acei sfinți carora nu li s-a dedicat o zi specială în calendarul catolic. Se spune că luminile lumnărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veșnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morților ies din morminte și colindă locurile dragi. Alții, lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaților din familie să se poată găsi drumul spre casă.

Câte două lumânări, pentru fiecare suflet

Luminația este una dintre tradițiile legate de cultul morților cele mai cunoscute în Transilvania, în ciuda faptului că nu este o sărbătoare religioasă propriu-zisă, consemnată în calendarele bisericești. Bătrânii spun că, e bine să punem pe mormânt cel puțin câte două lumânări, pentru fiecare suflet ridicat la ceruri. Restul luminilor și florile le pune fiecare după ce posibilități are. Apoi, când totul e gata aranjat, trebuie să rostim o rugăciune sau pur și simplu să depănăm amintiri dragi despre cei care nu mai sunt cu noi. În tradiția populară se crede că astfel, Dumnezeu ne va auzi, iar sufletele morților se vor bucura”.

„O zi în care toți ne cinstim la fel moșii“

De câteva zile bune în cimitirele din Brașov e forfotă mare. Oamenii vin cu săpăligi, măturici, coronițe proaspepe și flori, pentru a curăța și aranja mormintele. „Noi, ortodocșii, venim foarte des la cimitir, nu e aceasta singura ocazie. Acum, de pildă sâmbătă zi de pomenire a morților, Moșii de toamnă, o sărbătoare mare. Și mai sunt moșii de iarnă sau de vară. Și ziua morților în fiecare sâmbătă din post. Noi facem pomenire cu colive, cu colaci și vin. Și cu alte feluri de mâncare, dacă și când putem. Dar, Ziua morților e o zi în aprindem și noi candele și punem flori în amintirea celor pe care i-am îngropat“, spune o văduvă, care are două morminte de îngrijit în Municipal, cel al soțului, unde sunt îngropați și părinții ei, și cel al socrilor.

Nu-i nimic rău că ortodocșii își pomenesc morții și pe 1 noiembrie

În zonele în care ortodocșii au trăit alături de catolici sau protestanți, așa cum se întâmplă și la Brașov, credincioșii s-au influențat reciproc și au ajuns să țină obiceiurile împreună. În obiceiuri de acest fel nu este nimic rău. Dacă un creștin ortodox și-a văzut vecinul catolic sau protestant plecând la cimitir de 1 noiembrie să se roage pentru morți și să pună o candelă și o coroniță la mormânt, s-a dus și el la mormintele rudelor sale. Este un obicei laic, frumos și binevenit. Și Sfântul Sinod a fixat o zi pentru pomenirea morților, la sfârșit de octombrie. Biserica Ortodoxă a mai fixat o Sâmbătă a morților și înainte de începerea Postului Mare și în fiecare sâmbătă din posturi. Se pomenesc morții și în Joia Mare, și de Moșii de vară, și în fiecare sâmbătă sau duminică, la liturghie, și la soroacele de după înmormântare.

Moșii de toamnă

Pomenirile pentru Moșii de toamnă, conform calendatului ortodox, se fac în acest an în ultima sâmbătă din octombrie, adică mâine. Biserica face pomenirea celor adormiți în ziua de sâmbătă și pentru că este o zi ce premerge duminicii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei. În ziua Moșilor de toamnă, clopotele parohiilor ortodoxe din aproape toate colțurile țării îi îndeamnă pe credincioși să aprindă la mormintele celor dragi o lumânare și să se roage alături de preoți pentru mântuirea sufletelor lor.

Spunem cei „adormiți“, nu „trecuți în neființă“

Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de apoi „adormiți“, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit“, înțelesul care îl asociază cu Învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică de numai 12 ani abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme“ (Luca: 8,52). Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Creștinii se roagă pentru cei morți, pentru că au credința că, prin rugăciuni, sufletul pentru care se roagă va ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup. În zilele de Moși, o persoană din fiecare familie vine la biserică cu o colivă, o sticluță de vin, aprinde două lumânări (pentru că la morți tot timpul trebuie să fie cu soț), și cere să fie pomeniți morții familiei.

Bobul de grâu este simbolul învierii trupurilor

În afara canoanelor bisericești ce se săvârșesc în biserică, în casele credincioșilor, gospodinele trudesc pentru a face bunătăți ce vor fi date de pomană, dar mai cu seamă colivă. Aceasta reprezintă în religia ortodoxă o ofrandă adusă sufletelor celor plecați dintre noi. Coliva mai semnifică și Biserica lui Hristos, unde cei vii, împreună cu cei morți, se regăsesc în rugăciune. Bobul de grâu este simbolul învierii trupurilor. Acesta pentru a încolți și a rodi trebuie mai întâi semănat. La fel și trupul, se îngroapă și putrezește, pentru ca mai apoi să învieze întru nestricăciune.