l «Deşteaptă-te Române», imul de azi al românilor, este un cântec patriotic compus de George Ucenescu şi s-a cântat prima oară în curtea preotului Bonifatie Pitiş din Şcheii Brașovului în 1848, la vremea cireşelor

Imnul național este o compoziție muzicală care aduce în prim plan istoria, tradițiile și reușitele unei națiuni, și este recunoscut ori de către guvern în mod oficial, ori de către persoanele care îl folosesc, prin convenție, spune definiția simplă și seacă a imnului de stat. Imnurile unei țări, versuri născute din dragoste, mândrie sau speranță, pot fi însă considerate cântecul istoriei unei țări. Pentru noi, imnurile României îi cântă soarta.

Imnul cântat la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

Începuturile unui imn al românilor au apărut prin cântecele de slavă dedicate unor voievozi sau domnitori, De exemplu, cel mai cunoscut este imnul cântat la intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia, cules și orchestrat în epoca modernă de compozitorul Tiberiu Olah, imn care poate fi ascultat în filmul Mihai Viteazu, realizat de Sergiu Nicolaescu în 1970. Totuși, în opinia muzicologului brașovean Mihail Gavril Gorbonov, primul imn aproape de sensul adevărat îl găsim în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza. „Era nevoie de o melodie care să dea identitate poporului și care să acompanieze latura militară a reformelor sale. Această melodie a fost compusă de Eduard Caudella, iar versurile au fost scrise de Marin Cornea“, explica în urmă cu câțiva ani pentru Monitorul Expres muzicologul brașovean, o autoritate în istoria Imnului României. Din păcate, nici partitura, nici versurile care au circulat în perioada 1859-1866 nu s-au păstrat, iar melodia nu s-a impus cu adevărat ca imn.

„Trăiască Regele!“, sau cel mai longeviv imn

În 1866, principele Carol, chiar înainte de încoronarea sa ca rege al României, ar fi organizat un concurs pentru a alege un imn. A fost aleasă muzica lui Eduard Hubsch, iar imnul a fost utilizat în perioada 1867 – 1884. Pe Wikipedia, ni se spune că acest imn ar fi fost denumit „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor“ și că ar fi fost utilizat încă din 1862. Cert este că până în 1884, când melodia a primit versurile lui Vasile Alecsandri, imnul nu a avut versuri. Tot fără versuri a fost intonat și la încoronarea lui Carol I, pe 10 mai 1881. După 1884, potrivit muzicologului Mihail Gavril Gorbonov, melodia și versurile lui Vasile Alecsandri au devenit Imnul Regal Român, cunoscut ca „Trăiască Regele!“, compus din șase strofe, pe care îl redăm mai jos (strofa a treia se repetă și la sfârșitul imnului). „Trăiască Regele!“ a rămas deocamdată cel mai longeviv și iubit imn al României, fiind cântat timp de 66 de ani.

Trăiască Regele
În pace și onor,
De țară iubitor
și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

„Zdrobitele cătușe“ și farul călăuzitor

Odată cu venirea comuniștilor, versurile imnului regal au fost înlocuite cu cele ale lui Aurel Baranga, iar muzica lui Eduard Hubsch, de cea a lui Matei Socor. „Sdrobite cătușe-n urmă rămân / În frunte-i mereu muncitorul! / Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm, / Stăpân pe destin e poporul!“, spunea prima strofă a imnului stalinist care vestea noua orânduire. „Trăiască, Trăiască / Republica noastră! / În marș de năvalnic șuvoi, / Muncitori și țărani, cărturari și ostași / Zidim România Republicii noi!“, suna refrenul cântat până în primăvara lui 1953, la moartea lui Stalin.

„Te slăvim, Românie!“, imnul de stat al Republicii Populare România

Pe 23 august 1953, locul „Zdrobitelor cătușe“ a fost luat de un nou imn, „Te slăvim, Românie!“, imnul de stat al Republicii Populare România. Compozitorul melodiei a fost același Matei Socor, iar de versuri s-au ocupat Eugen Frunză și Dan Deșliu. „Te slăvim, Românie, pământ părintesc / Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc/ E zdrobit al trecutului jug blestemat /Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat / Astăzi noi împlinim visul lor minunat“, suna prima strofă, urmată de refrenul „Puternică, liberă, / Pe soartă stăpână / Trăiască Republica Populară Română!“. Strofa a doua slăvea deja „poporul sovietic eliberator“ și leninismul: „Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator. /Leninismul ni-e far și tărie si avânt / Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, / Făurim socialismul pe-al țării pământ“. Cum era și de așteptat, „imnul reflecta politica acelor vremuri, cu tot cu industrializarea și colectivizarea“, observă Mihail Gavril Gorbonov. Totuși, muzicologul spune că acest imn era aproape imposibil de cântat. „Avea o linie melodică foarte sinuoasă, cu un ambitus (diferența dintre cea mai joasă notă și cea mai înaltă, n.r.) foarte larg, total nepotrivit pentru cântări de mase. Practic, era un imn pe care doar un cor de profesioniști îl putea cânta“, concluzionează muzicologul.

Cântecul Tricolorului

În 1964 moare Gheorghiu Dej, iar în anul 1965, Nicolae Ceaușescu și Uniunea Compozitorilor organizează un concurs pentru alegerea unui nou imn. Vechiul și nepopularul imn a continuat totuși să fie cântat încă 12 ani, fără versuri însă, atât cât a durat dezbaterea din concurs. „În această perioadă au circulat mai multe variante posibile de imnuri, între care Miorița, alte piese folclorice, sau cântece inspirate de lupta muncitorilor în ilegalitate de dinainte de ‘46, de tipul Doftanei“, susţine Gorbonov. Până la urmă, a avut câștig de cauză Cântecul Tricolorului, pe muzică și versuri de Ciprian Porumbescu, cântec care apăruse în 1880 la Viena, într-o culegere publicată de autor și care cuprindea 32 de piese.

„Trei culori cunosc pe lume“

Revenind la cântecul ales ca imn al României, de această dată socialiste, el a fost decretat Imn de Stat al RSR în 1977 și ajustat o lună mai târziu cu încă o strofă. Bineînțeles, versurile originale ale lui Porumbescu au fost „adaptate“, adică de fapt modificate esențial. Doar prima strofă mai seamănă întrucâtva cu cea originală, singurul vers nemodificat fiind cel care dă numele imnului. „Trei colori cunosc pe lume/ Ce le țin de-un sunt odor / Sunt culori de-un vechi renume /Suveniri (amintind, n.r.) de-un brav popor“ au devenit astfel „Trei culori cunosc pe lume, / Amintind de-un brav popor, / Ce-i viteaz, cu vechi renume, / În luptă triumfător“. Următoarele trei strofe ale textului original au fost condensate în una singură, iar restul imnului de stat al RSR nu mai are nimic de-a face cu textul original. Tot muzicologul brașovean este de părere că din punct de vedere muzical, imnul care ne-a marcat copilăria multora dintre noi a fost „cel mai accesibil și mai ușor de cântat dintre toate imnurile de până acum ale României“.

Imnul Deșteaptă-te, române!“ s-a născut în Scheii Brașovului

„Deșteaptă-te, române!“ este imnul adoptat în 1990 prin decret-lege și pe care ar trebui să-l cunoaștem cu toții, el însuși fiind încărcat de istorie. Imnul este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive. «Deşteaptă-te Române» este un cântec compus de George Ucenescu şi s-a cântat prima oară în curtea preotului Bonifatie Pitiş din Şchei „Imnul Naţional de astăzi, «Deşteaptă-te Române», nu s-a cântat prima oară nici la Rîmnicu-Vâlcea în Zăvoi, nici la Bistriţa, oraşe la intrarea cărora scrie că sunt oraşe ale Imnului Naţional, ci aici, la Braşov, în Şchei, în curtea preotului paroh de la Biserica Sfînta Treime Pe Tocile, Bonifatie Pitiş. melodia este creaţia lui George Ucenescu“, a explicat cu mai multe prilejuri și dovezi istorice preot profesor dr. Vasile Oltean, fostul director al Muzeului Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului. Există şi un document, aflat astăzi la Academia Română, în care George Ucenescu însuşi povesteşte cum s-a născut „Deşteaptă-te Române“. Şi totuşi, corecţia necesară legată de geneza imnului nu s-a făcut.
„În documentul original, publicat de multă vreme, dar care nu este luat în seamă, George Ucenescu spune că într-o duminică a anului 1848, pe vremea cireşelor, în curtea preotului Bonifatie Pitiş, s-au adunat mai mulţi fruntaşi români din Şchei, el interpretând mai multe cântece, printre care şi «Din sânul Maicii Mele». Melodia i-a plăcut atât de mult lui Andrei Mureşanu, încât i-a spus lui Ucenescu că într-o săptămână va scrie versurile pentru această linie melodică. S-a ţinut de cuvânt, iar în următoarea duminică i-a dat lui Ucenescu poezia «Deşteaptă-te Române» şi i-a cerut să o cânte. Aşa s-a născut imnul nostru de astăzi. Anton Pann nu a spus niciodată că el ar fi scris muzica imnului. De unde apărut ideea că imnul s-ar fi născut la Vâlcea? Într-un raport al Poliţiei din acea vreme, se scria că în Zăvoi, la Rîmnicu-Vîlcea, s-a cântat un prea-frumos cântec patriotic, fără a se spune undeva că acesta a fost imnul naţional de astăzi. De aici, fără vreo cercetare, cineva a stabilit greşit naşterea imnului“, susține preot-profesor Vasile Oltean.