Acasă Blog Pagina 3805

O carte pe zi

0

„Arta manipulării“, de Kevin Dutton

Cartea aceasta este despre un soi special de persuasiune care are o perioadă de incubaţie de numai câteva secunde şi poate dezarma instantaneu până şi cea mai pătrunzătoare minte. Este centura neagră la controlul minţii. Nu doar că întoarce roata, o dinamitează cu totul.

Bancul zilei

0

– De ce a fost trimis la pshiholog șoferul de pe vidanjă?
– Pentru că se enerva din orice rahat.

Este bine să știți: Steaua Crăciunului, floarea simbol a Sărbătorilor de Iarnă

0

Poinsetia, Euphorbia pulcherrima după denumirea sa latinească, este, deja, o plantă bine cunoscută și pe meleagurile noastre. Numită și Steaua Crăciunului, planta își are originea în regiunile muntoase și umede ale Mexicului și Americii Centrale, unde a fost cultivată ca plantă cu proprietăți terapeutice încă din secolele XIV-XV de către azteci (Numele sub care aztecii cunoșteau această plantă era Cuetlaxochitle, care în traducere înseamnă „floare care piere și se ofilește ca tot ce e pur“). Numele de Poinsetia i-a fost atribuit în onoarea celui care a descoperit-o ca plantă ornamentală la 1820, Joel Robert Poinsett, primul ambasador american în Mexic.

Înflorită de Crăciun

Poinsetia este o plantă perenă, care înflorește din noiembrie până în februarie în casele noastre. Frumusețea sa nu se datorează, cum am putea crede, florilor, care sunt absolut insignifiante, ci unei anomalii genetice care se manifestă prin modificarea frunzelor așezate la baza florii. Aceste mănunchiuri de frunze modificate, numite bractee, capătă culoarea roșu aprins simultan cu apariția florilor. Pentru a înflori de Crăciun, Poisentia are nevoie de peste douăsprezece ore de obscuritate completă pe zi, începând cu 1 octombrie și până la 1 decembrie. Poinsettia este o plantă – simbol și poate fi un cadou deosebit. De asemenea, ea trebuie să existe în orice cămin în perioada Sărbătorilor de iarnă.

Nu este o plantă pretențioasă

Steaua Crăciunului este una dintre plantele de apartament cel mai ușor de îngrijit și, poate de aceea, una dintre cele mai des întâlnite în apartamentele noastre. Nu este o plantă pretențioasă. Steaua Crăciunului crește sub forma unui arbust cu frunzele mari și late, în formă de stea. Frunzele plantei se colorează în luna decembrie în roșu, iar unele în galben, roz sau crem și își mențin culoarea până în primăvară. Planta este adesea folosită ca plantă de decorațiune, fiind ea însăși un simbol al Crăciunului.

Cum o îngrijim

În ceea ce privește felul cum trebuie udată, planta nu este deosebit de pretențioasă. Este mai degrabă sensibilă la mișcări sau mutări decât la lipsa apei. Se pare că planta poate rezista și o săptămână fără a fi udată. Nu se va ofili decât atunci când nu este udată mai mult de o săptămână. Totuși, este recomandabil să mențineți sănătatea plantei udând-o zilnic cu o cantitate mică de apă.
l Este interzis să udați planta în farfuriuță. Este preferat să mențineți doar pământul umed, deoarece adunarea umezelii stătute în ghiveci va ofili planta.
l Se obișnuiește ca planta să se tundă pentru a nu deveni deosebit de frunzoasă. Momentul cel mai potrivit pentru a o tunde este primăvara, când planta devine mai puțin sensibilă. Este bine să tundeți planta, scurtând lăstarii, pentru a stimula ramificarea plantei.
l În timpul primăverii și verii, este bine ca planta să fie păstrată afară, într-un loc semiumbrit.
l După trecerea perioadei de înflorire, Poinsetia are nevoie de o perioadă de repaus de cel puțin 2 luni, timp în care se vor rări udările și se vor suspenda fertilizările.
l Pentru o înflorire cât mai reușită, vă recomand să folosiți îngrășăminte a căror formulă să conțină Molibden, întrucît lipsa acestui element duce la degradarea și, în final, la moartea plantei.

Ion-Luca Caragiale, geniul cu ”rădăcini” la Brașov!

0

l În ultima parte a vieții a trăit dintr-o moștenire venită de la o mătusă din Schei

Continuarea materialului publicat vineri, 3 decembrie, pe www.monitorulexpres.ro

Primii ani ai secolului XX, reprezintă pentru Caragiale o prolifică perioadă de proză scurtă, dar și o serie de dezamăgiri. Urmează un moment greu în viaţa sa: este acuzat într-o campanile de presă că este un plagiator nerușinat. Ca să-și spele onoarea, în 1901, intentează acţiune de calomnie lui Const. Al. Ionescu (Caion – așa se semna mizerabilul), cel care a publicat în „Revista literară” două articole în care îl acuză de plagiat.

Ziaristul afirmase că „Năpasta” a fost copiată cuvânt cu cuvânt după drama „Nenorocul” a scriitorului ungur Kemeny Istvan, care ar fi fost tradusă în româneşte de Alexandru Bogdan în 1848 la Braşov. Autorul maghiar era însă inventat, la fel cu întreaga poveste.

Prietenul lui Caragiale, Barbu Delavrancea, avocat celebru în epocă, pledează strălucit la proces. Iniţial, Caion este condamnat la pedeapsa cu închisoarea corecţională pe timp de trei luni, la amendă şi plata daunelor.

La recurs, însă, este achitat pentru că îşi recunoaşte public întreaga ticăloşie. Iar onoarea conului Iancu rămâne ”nereperată”. Cum bine a spus personajul din ”Două lozuri” : ”insultat grav Dumnezeii mamii și palme cafine central”. Caragiale îşi înaintează operele Academiei spre a fi premiate, dar sunt respinse. Scârbit de miticii între care trăia, încearcă din nou să se stabilească la Braşov, angajându-se aici ca profesor. Deşi, în operele literare, râdea de aşa zisul lanţ al slăbiciunilor, se obișnuise, la rândul lui, să rezolve unele situații cu ajutorul relațiilor sau a unor ”atenții” materiale. Aşa se face că, vrând să obțină un post la Şcoala Andrei Şaguna din Braşov, a încercat să-l mituiască pe directorul şcolii, pentru a fi angajat, oferindu-se să susţină financiar, timp de un an, pe copilul acestuia, aflat la studii la Viena. A fost public refuzat şi s-a stârnit un mic scandal de presă. Ce să-I faci, una e Piscupeasca, Sachelăreasca sau Popeasca, care umblă cu pile pe la școală, și cu totul altceva e directorul de la Șaguna. A fost ultima încercare de a se stabili în orașul mamei sale, unde avea o mulțime de rude. Oricum, motivul pentru care n-a putut fi profesor la Șaguna era unul stupid: nu avea licenţa luată la Berlin şi Viena, așa cum era la modă pe vremea aceea.

În 1904, atacat mereu de adversari, nu-şi mai găseşte locul la Bucureşti. De aceea, împreună cu familia face o călătorie în Italia, Franţa, Germania. În acest an reușește să intre în posesia unei moşteniri din partea unei bogate mătuși din Brașov. Ba chiar, moare și o mătuşă, sora tatălui său, Anastasia, şi moşteneşte o avere consistentă şi de la aceasta. Procesul îndelungat prin care a obținut moștenirea mătușii din Brașov a fost o adevărată saga, care începuse în 1885.
Despre lungul și întotochiatul proces pentru averea Momuloaiei, precum și despre viața aventuroasă a bogatei brașovence vă vom povesti în partea a doua a episodului despre Caragiale.
În timpul vieţii, i s-a spus Momuloaia şi a locuit multă vreme în Braşov. Ecaterina Momolo Cardini, fostă Timotei Gheorghevici, era după mamă nepoată a negustorului brașovean Mihai Alexovici, despre care am vorbit la începutul povestirii, strămoșul matern al lui Caragiale. Mama ei era soră bună cu Elena, mama Ecaterinei Caragiale, bunica lui Ion Luca.
Soţul bogatei mătuşi din Şchei, Girolamo Cardini, zis Momulo, un italian, supus austriac, s-a stabilit la București și, norocos în speculațiuni, stăpânea la 1830 terenul cuprins pe locul unde s-au aflat ulterior cofetăria și hotelul Capșa. Aici a construit primul local de teatru din București, Teatrul Vechi care a funcționat douăzeci de ani, până la înălțarea Teatrului Național. La colţul Căii Mogoşoaiei (Calea Victoriei de astăzi), ţinea cofetărie şi restaurant, cu bucate apusene şi orientale. Deasupra restaurantului se găsea o sală mare destinată balurilor mascate ale nobilimii. Pentru „relaţii utile”, la sugestia Mumuloaei, soţul acesteia a cumpărat sala frecventată mai ales de apărători ai liniştei publice şi odrasle ale celor bogaţi. Specialităţile ce se serveau aici erau curcanul umplut, răciturile, baclavalele şi îngheţatele. Muiere aprigă, cu un deosebit simţ al afacerilor şi foarte econoamă, Ecaterina îşi băga nasul cu folos în afacerile soţului. La Berlin, şi-a cumpărat un mic hotel. Gurile rele din Şcheii Braşovului spuneau, nu fără temei, că îl folosea şi în alte scopuri decât în cel de a caza drumeţi. Noaptea, hotelul berlinez al Momuloaiei se transforma în bordel. De altfel, din acest motiv, a şi avut neplăceri cu autorităţile vremii. Banii luaţi de la prostituate au fost puşi la păstrare, pentru zile negre. Rudele de gradul întâi ale Mumuloaiei din Şchei erau cu stare, dar au murit în tinereţea acesteia. Soţul ei a murit în 1865. Bună afaceristă şi cu moşteniri însemnate, Ecaterina Cardini a strâns o avere de invidiat, continuând afacerile soțului defunct. Spre deosebire de Berlin, Bucureștiul era un loc mult mai periculos. În 1878, Ecaterina Cardini, apare pe prima pagină a ziarelor, după ce fusese jefuită de un celebru bandit, Iorgu Serdaru.

Se relatează cum în casa „unei anumite doamne Mumulenu”, ,,în dioa mare”, au intrat mai mulţi indivizi, pretinşi poliţişti, care susţineau că s-ar fi aflat în urmărirea banditului Serdaru. După ce s-au asigurat că nu vor fi deranjaţi, aceştia au ameninţat-o pe doamna Mumulenu cu un revolver, furând, printre altele, cinci mii de lire şi zece mii de galbeni în hârtii. Unul dintre inventivii tâlhari era chiar Iorgu Serdaru, care a lăsat procurorului un bilet semnat chiar de el: ,,La neaperata trebuinţă ce-am avut am făcut un împrumut forţat la d-na Mumulenu de cinci-spre-dece mii galbeni”.

Ştirea apare în diverse forme în ,,Pressa” și ”Românul”. Autorul, a fost repede capturat și burdușit zdravăn de oamenii legii, ziarele sesizând că tâlharul avea ochii tumefiați. De altfel, Serdaru era un adevărat erou în gazete, chiar și în cele umoristice. Facsimil din publicația ”Bobârnacul”.

La două decenii după moartea soţului, în 9 noiembrie 1885, Momuloaia trece şi ea la cele veșnice. Atunci când a murit, nimeni n-a stat s-o plângă. Nici nu s-a răcit bine în mormânt, că rudele au şi început să se certe pe averea rămasă în urma ei. Circul a început cu revendicarea unei cocoane din înalta societate, care pretindea că Momuloaia fusese îngropată cu cerceii pe care ea i-i împrumutase. Apoi fel de fel de rude, adevărate sau pretinse, s-au dus la Tribunal. Că doar nu erau să lase galbenii pe mâini străine, după deviza: ”ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!”. După un proces greoi, cel care a pus mâna pe o şesime din avere a fost Ion Luca Caragiale. În casa de fier din locuința ei din București s-au găsit cupoane, obligațiuni, rente și scrisori funciare în valoare de peste 680.000 lei. Femeie zgârcită, aceasta ascunsese în saltelele din salon bilete ipotecare şi o pungă cu nouă mii de napoleoni de aur. S-au mai găsit giuvaiere de aur şi smarald. Mai lasă ca moștenire o proprietate rurală de pe Vlașca de 4.650 de hectare, și o casă cu loc viran în strada Batiștei. Moștenitorii ei s-au grăbit să pună sub sigiliu într-o casă de bani toată averea ei până la intrarea în posesie.

I.L. Caragiale semnează ca prezent la operațiunea inventarierii. Averea, în valoare de peste trei milioane de lei aur, stârnește o serie nesfârșită de competiții și duce la procese care se vor judeca până după întâiul război mondial, stârnind povești dintre cele mai bizare. Erau şase moştenitori principali, toţi veri cu decedata.

Una dintre verişoare, Ecaterina Caragiale, mama dramaturgului, a semnat o procură în favoarea fiului. Ion Luca a reprezentat-o la toate fazele procesului.

”Am, n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal”, pare doar o replică a unui personaj caragielean. Dar e mai mult decât atât.

Încurcăturile juridice s-au ţinut lanţ. La Tribunal s-a prezentat şi Maria Tabay, o fostă slujnică de-a moartei, care pretindea că este fiica nelegitimă. Cerea toată averea, dar s-a ales doar cu puţini bani. Până în 1908 au avut loc 15 procese numai pentru moştenirea Momuloaiei. Caragiale era cel mai grăbit dintre toţi, pentru că avea mari datorii. Din cauza unor învârteli juridice, s-a certat cu un bun prieten. Ba chiar, într-o fază a procesului i s-a contestat statutul de copil legitim. Nu se putea dovedi că mama sa, Ecaterina, a fost căsătorită legal cu tatăl său, Luca Caragiale.

Într-un târziu şi-a câştigat partea. Însă, chiar şi aşa, Caragiale era veşnic dator, şi, după ce îşi plătea creditorii, cu banii rămaşi, dădea mese copioase prietenilor. El numea aceste ospeţe praznicele Momuloaiei. După principiul: ”Dă-i cu bere, dă-i cu vin. Dă-i cu vin, dă-I cu bere. A făcut cinste domn’Nae!”

Un alt moştenitor celebru al Momuloaiei a fost pictorul Constantin Lecca (1807-1887). Născut în Braşov, Lecca s-a remarcat în domeniul portretisticii şi al picturii religioase. În timpul vieţii, Lecca a stat mai mult timp în Craiova, unde a înfiinţat prima tipografie şi a predat desenul la Şcoala Centrală.

Fiind mulţi moştenitori se pare că, șmecherește, Ion Luca s-a înţeles cu fiecare parte. Iată ce spune Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă economistului Teodor Nica: ,,Caragiale s-a pus în mod folositor între două luntri cu procesul: s-a împăcat pentru o parte cu noii pretendenți la moștenirea lui Momulo, adică pentru o parte ca să i-o dea lui în caz de câștig. În caz de pierdere are de la sine partea de la ceilalți…” Tot el reflectează în final: ,,Grecii erau încă de pe vremea lui Homer șireți”.

După 16 procese avute în problema moştenirii, primeşte până la urmă 1000 de galbeni pe lună. Dar cheltuitor cum era, Caragiale s-a simţit mai degrabă sărac. Abia în 1904 sunt scoase la licitaţie moşia şi casa din Bucureşti rămase după Momuloaia. Vânzarea efectivă s-a realizat – tot din cauza unor contestaţii – în 1909. Între timp, graţie părţii lui de moştenire, Caragiale a dobândit o rentă lunară între 500 şi 1.000 de lei. Nu era o sumă exorbitantă, dar era suficientă pentru a asigura oricui, în acele vremuri, o viaţă onorabilă.

S-ar putea spune că testamentul Momuloaiei a fost ”O scrisoare pierdută”. Poate de aceea, la finalul procesului, moștenitorii câștigători au putut exclama: ”Trai, neneacă, cu banul babachii. Prost să fii să nu-i iei banii!”
Moștenirile Momuloaiei, sora bunicii sale materne, și Anastasiei, sora tatălui său, chiar dacă au venit foarte târziu, l-au făcut pe scriitor să-şi vadă visul cu ochii: în 1905, s-a stabilit cu familia la Berlin, cel mai cosmopolit oraş European din acea perioadă. A mai trăit şapte ani, în apartamente confortabile, fericit că se poate bucura de avantajele civilizaţiei şi de gustul nemţilor pentru muzică simfonică.
Într-o scrisoare din acel an către brașoveanu Ioan C. Panțu, se arată dezamăgit că civilizația germanică a ajuns doar până la Carpați. ”În Ardeal ajung picioarele încălţate ale corpului european; la Bucureşti şi Ploieşti stă, plin de paraziţi, sângerat de scărpinătură, dar frizat à la Parisienne, cea mai dezgustătoare parte a acestui bastard şi ignobil tip oriental. Şi sunt convins că ai iubi şi tu, cu atât mai mult, Germania, fruntea corpului care a ajuns cu picioarele până-n Carpaţi, şi, spre nefericirea noastră, a celor de astăzi, nu a putut trece măcar până-n Balcani”.

Deși, totuși, în vremea aceea, România era condusă de un rege neamț, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, zis și Carol I. Astăzi, după mai bine de o sută de ani, România Mare, care include și Brașovul, este condusă de un președinte cu un nume mai scurt, dar la fel de germanic. În privința civilizației invocate de Caragiale nu s-a schimbat decât pe ici pe colo, și anume nu s-a prea revizuit în părțile esențiale.

Mutarea lui Caragiale în străinătate n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă. De câteva ori, în trecere prin Brașov, locuiește chiar la poalele Tâmpei, la Hotelul Continental , de pe actuala stradă Castelului.

Pe braşoveanul George Moroianu, ataşat comercial la Legaţia Română din Viena, pe când Caragiale era stabilit la Berlin, îl legau multe amintiri plăcute despre dramaturg. La Arhivele Statului din Braşov se află o scrisoare datată 1910, trimisă de scriitor diplomatului, prin care îi cere ,,termenele alegerilor pentru Cameră şi Senat“. Deşi departe de ţară, Caragiale era încă interesat de politica românească.

Exista și o preferință culinară care-l lega de Țara Bârsei. Prin acelaşi George Moroianu, poetul George Coşbuc îi va trimite la Berlin o ,,putinică de lapte acru“ de Braşov. S-a păstrat o carte poștală ilustrată datată 23 mai 1911, prin care dramaturgul solicita deliciosul produs tradițional brașovean.

Tânăr student, braşoveanul George Moroianu îl cunoaşte pe Caragiale în 1907. De atunci, vizitele vor deveni frecvente în casa scriitorului de la Berlin. Aici va cunoaşte şi alţi intelectuali de seamă. Caragiale, apropiat al studenţilor români din Germania, era o prezenţă cuceritoare. „Se juca cu interlocutorii săi. Pentru noi tinerii, conversaţia cu Caragiale avea de multe ori efectul unor duşuri reci, duşuri din care ieşeam însă întăriţi“, va nota peste ani, Horia Petra Petrescu. Revenit în ţară, între 1913-1914, fostul student a condus Revista Teatrală, apărută la Braşov, unde a publicat amintiri despre dramaturg.

Celebrul epigramist Cincinat Pavelescu, care avea să se stabilească în ultimii ani ai vieții la Brașov, devenind director la publicația „Brașovul literar și artistic”, l-a cunoscut pe Caragiale în perioada în care era student la Drept, la București, la începutul secolului XX. Ca să-l necăjească pe maestrul Caragiale, pentru care avea un adevărat cult, i-a făcut o epigramă, la care a colaborat și acesta, modificând un vers.

Iată epigrama:
Iancu Luca Caragiale…
Îţi dă berea cu măsură…
Face şi literatură…
Însă nu face… parale!
În timpul răscoalelor ţărăneşti, Caragiale scrie din Berlin pamfletul „1907, din primăvara până în toamnă”. Publicat în”die Zeit” este preluat ulterior de presa din țară. Este poate cel mai valoros text de opinie publicat vreodată într-un ziar din România. Paradoxal, articolul a rămas actual în toate epocile ce i-au urmat marelui scriitor și este recomandat oricui dorește să înțeleagă de ce lucrurile din țara noastră balcanică nu se schimbă niciodata. Se găsește pe internet.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, dramaturgul primeşte din partea Astrei Braşov o felicitare prin care i se doreşte ,,celebrului nepot al unei braşovence să tăiască încă mulţi ani fericiţi, mulţămit de epocala muncă ce a săvârşit-o cu condeiul“.

Într-una dintre amintirile sale, Ion Suchianu, povestește despre felul în care Caragiale se autoironiza pentru moștenirea care îl scăpase de necazurile financiare, însă mult prea târziu. ”Conu Iancu” povestea despre un grec pe nume Teodosiadis care, și el, după o viață de nenoroc, a primit o moștenire mare. ”În semn de mulțumire lui Dumnezeu, s-a hotărât ca toată viața lui să ție cele două posturi ale săptămânii. Într-o vinere a mâncat numai fasole sleită și ridichi. Ghinion, însă! A mâncat întâi ridichi și pe urmă fasole. Și cum gazele fasolei ieșeau de jos în sus și ale ale ridichii de sus în jos, s-a umflat și a crăpat”.

Chiar dacă moștenirea Momuloaiei era destul de importantă, în ultimii ani trăiți la Berlin, banii erau pe sfârșite. În iunie 1912, Caragiale moare subit la locuința din Berlin, în urma unui atac devastator de inimă. Fuma foarte mult și lucra până târziu în noapte. A fost găsit căzut între pat și noptieră, strângând în mâini un ziar.

Sfârșitul marelui dramaturg pare un ultim act de comedie. Vagonul cu trupul său a fost uitat timp de două săptămâni în Gara Predeal, la vama austro-ungară. Se pierduse foaia de expediție. Ca și cum Caragiale, nici după moarte, nu a dorit să se întoarcă definitiv în România. A fost îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu.

Opera sa este însă la fel de proaspătă și astăzi. În critica care i-a făcut-o acestei lumi, Caragiale a folosit arma satirei. A scris undeva că nimic nu-i arde pe ticaloşi mai mult decât râsul. A ironizat anacronismul pedagogiei din școli, demagogia politicienilor, corupția justiției și falsitatea presei. La anul se vor împlini 110 de ani de la dispariţia dramaturgului. Dar, oare, chiar a murit Caragiale?

Consiliul Judeţean Braşov alocă 210.000 de lei proiectelor pentru tineri, în 2022

0

Autor: M.P.

Consiliul Judeţean Braşov vrea să finanţeze anul viitor proiecte comunitare destinate tinerilor. Pentru aceste proiecte va fi alocată suma de 210.000 de lei, iar acordarea finanţărilor se va face în baza unui ghid care va fi lansat anul viitor. „Anul acesta am primit mai multe solicitări de finanțare și pentru proiecte pentru tinere. După o consultare cu președintele Consiliului Județean Brașov am decis ca anul viitor să derulăm o ediție pilot a acestui program. Ghidul solicitantului este gata. Bugetul pentru anul viitor este unul experimental. Vrem să vedem câte proiecte vor fi depuse, care sunt temele de interes, dacă există asociații care să depună proiecte bine documentate”, a declarat vicepreședintele Consiliului Județean Brașov, Szenner Zoltan.
Un draft al proiectul ghidului solicitantului va fi dezbătut cu asociațiile de tineret şi asociațiile care derulează proiecte pentru tineri, pe 15 decembrie, de la ora 15.00, pe platforma Zoom. Prin noul ghid, vor fi finanțate proiectele din cinci arii tematice, respectiv încurajarea implicării și participării active a tinerilor în viața democratică, educație pentru sănătate și activități de recreere, educație pentru protecția mediului, participare și voluntariat, muncă și antreprenoriat. Această categorie de proiecte finanţate în baza unui ghid se alătură celor sportive, culturale şi sociale, pentru care administraţia judeţeană acordă deja sprijin financiar de la buget, de mai mulţi ani.

Opera Brașov – cu mai mulți spectatori

0

În urma măsurilor de relaxare anunțate de Guvern, Opera Brașov a suplimentat numărul de locuri la evenimentele din luna decembrie. Astfel, la opereta „Liliacul” de J. Strauss – 11 decembrie 2021, concertul extraordinar „Sosit-a Ziua cea Sfântă” – 12 decembrie 2021, precum și la spectacolul de Crăciun „Iarna spune povești” – 17, 18 și 19 decembrie 2021, desfăşurarea spectacolelor este permisă cu participarea publicului până la 50% din capacitatea maximă a sălii, față de 30% până acum. Participarea la evenimentele Operei Brașov este permisă pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, pentru persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, respectiv pentru persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARSCoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARSCoV-2 nu mai vechi de 48 de ore . Certificatul verde va fi însoţit de un act de identitate.

PSD vrea un post de subprefect la Braşov

0
Marius Dunca, preşedintele PSD Braşov (Foto: facebook.com/mariusalexandrudunca)

PSD vrea să aibă subprefect la Brașov. Odată ajunși la guvernare, în „echipă” cu PNL şi UDMR, social-democraţii vor să aibă şi un membru în structura instituţiei care reprezintă Executivul la nivel local. Informaţia a fost confirmată de preşedintele PSD Braşov, Marius Dunca, însă acesta nu a dat şi un nume al vreunui pesedist avut în vedere pentru această funcţie. Negocierile sunt deja în curs, iar la nivel naţional, liderii PNL, PSD şi UDMR au purtat primele discuţii pentru stabilirea unui algoritm de împărţire a acestor portofolii. După primele discuţii, liberalii au venit cu o „procedură de lucru” şi propun ca în judeţele unde PNL are preşedinte de Consiliu Judeţean, să aibă şi postul de prefect, altfel că cele două de subprefect vor reveni partidelor partenere la guvernare. La Braşov, acest „algoritm” poate fi cu uşurinţă pus în aplicare, având în vedere că PNL deţine funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, iar până în prezent, funcţia de prefect al judeţului a fost deţinută tot de o propunere liberală – Cătălin Văsii. Din cele două posturi de subprefect, unul este deja ocupată de propunerea UDMR – Izabella Ambrus, în timp ce al doilea este neocupat, după ce USR a ieşit de la guvernare, iar reprezentantul Uniunii, Codruţ Bucur, a fost demis.

Goniți de pe Republicii, tolerați în cartier

0

Patru colindători de stil nou au bântuit ieri prin Brașov. Este vorba de 4 bărbați, 3 dintre ei costumați în Moș Crăciun, al patrulea fiind purtător de ”instrument muzical”. Care nu era nici vioară, nici chitară, nici orgă. Era o boxă mobilă din care explodau, în loc de colinde, manele la maximum. Și cei 4 performau un ”dans” grotesc, pe strada Republicii, în mijlocul orașului. Iar trecătorii chiar aruncau hârtii de un leu pentru performanța ”artiștilor”. Totul până când polițiștii i-au luat la întrebări, după care i-au amendat cu 400 de lei pentru ocuparea fără acordul primăriei a spațiului public cu astfel de manifestări ”cultural-artistice”. După ce au fost goniți din Centrul Vechi al Brașovului, cei 4 și-au continuat liniștiți ”concertul” printre blocuri, într-un cartier brașovean, spre disperarea locuitorilor. Probabil că vor apărea din nou, iar dacă îi vedeți, sunați la Poliția Locală, 0268954.

Ministrul Muncii: Pensia minimă se majorează la 1.000 lei

0

Ministrul Muncii Marius Budăi a anunțat ieri că a semnat ordonanțele pentru majorarea alocațiilor pentru copii și pentru creșterea pensiilor, de la 1 ianuarie.
Ministrul a precizat că majorarea alocațiilor de stat pentru copii se va face așa cum s-a prevăzut în programul de guvernare. Programul prevede o creștere a alocațiilor la 243 lei, din ianuarie 2022. A doua ordonanță se referă la majorarea pensiilor. Potrivit ei, pensia minimă se va majora de la 800 lei la 1.000 lei, iar valoarea punctului de pensie va fi majorată de la 1.442 lei la valoarea de 1.586 lei. Referitor la ajutorul de 1.200 lei acordat pensionarilor cu pensii mai mici de 1.600 lei, Marius Budăi a afirmat că în prezent sunt discuții în coaliție pentru forma finală, nu dacă „să se dea sau să nu se dea”.
Potrivit lui, nu este vorba de a treisprezecea pensie, ci despre o sumă care va fi acordată o singură dată în luna ianuarie, astfel încât cetățenii români și cei cu pensii mai mici să fie protejați în fața valului de scumpiri. El a precizat că nu s-a discutat de varianta voucherelor, ci doar de sume de bani.

Marian Copilu, președinte la FC Brașov? „E echipa mea de suflet“

0

Autor: Adi MARICA

l Fostul conducător al celor de la CFR Cluj nu confirmă negocierile cu primarul Allen Coliban pentru postul de președinte al grupării brașovene de Liga a 2-a, însă spune că FC Brașov rămâne echipa sa de suflet

FC Brașov ar putea avea și un nou președinte în persoana lui Marian Copilu, fostul conducător al celor de la CFR Cluj. Conform ProSport, Marian Copilu ar fi fost contactat de cei din Brașov pentru a prelua conducerea echipei care ocupă locul 16 din 20 în Liga 2. Cum Ioan Mărginean a fost incapabil să construiască la Brașov o echipă puternică, primarul Allen Coliban s-a reorientat și îl vrea pe fostului președinte de la CFR Cluj căruia i-ar fi propus un proiect pe termen lung. Marian Copilu este brașovean, iar în ultimii ani a avut succes la CFR Cluj, de unde însă a plecat după un scandal imens la începutul lunii septembrie.

Jocuri politice

Totuși, trecerea lui Copilu la FC Brașov are șanse mici de reușită în această perioadă. Coliban nu are majoritate în Consiliul Local, astfel că primarul este blocat atunci când are inițiative care nu sunt pe placul celor de la PNL și PSD.

„Limoniu“ nu cedează

Nici Ioan Mărginean nu se va dus ușor de la Brașov. Limoniu are un salariu de Liga I la Brașov, astfel că înlocuirea sa va fi posibilă doar cu plata integrală a contractului. Deși în două rânduri, pe parcursul acestui sezon, Mărginean a intenționat să demisioneze de la FC Brașov, acesta și-a dat seama că greu găseşte un astfel de job bine plătit în fotbalul românesc. În aceste condiții, Limoniu va pleca de la Brașov doar dacă va fi demis.

Copilu spune că nu îl cunoaște pe Coliban

Marian Copilu susține că nu a discutat cu nimeni de la Brașov și că nu a primit nicio ofertă. „ Nu am avut nicio discuție cu cei de la Brașov, pe primarul Allen Coliban nici măcar nu îl cunosc“, a spus Copilu pentru Monitorul Expres. Întrebat dacă este posibil ca în viitor să ajungă la gruparea brașoveană, Copilu a spus că „nu pot vorbi pe ceva ipotetic “.

A crescut cu FC Brașov

În schimb, fostul șef de la CFR Cluj spune că FC Brașov este echipa sa de suflet! „Eu sunt brașovean, am crescut în Tractorul și, ca orice brașovean, am ținut cu echipa orașului. FC Brașov este echipa mea de suflet“