Brașovenii și-au ales în 27 septembrie un nou primar. Allen Coliban este al patrulea primar ales după revoluție. Primul a fost Adrian Moruzi. De atunci au trecut mai bine de 28 de ani. Moruzi venea din societatea civilă, un activist al Pro Democrația. A avut un singur mandat, după care s-a retras din prima scenă a vieții publice. Ioan Ghișe, al doilea primar ales al Brașovului, ales pe listele PNL-AT, a stat la cârma orașului două mandate. Succesorul lui a fost George Scripcaru (ales prima oară pe listele PD). El a rămas în fruntea primăriei patru mandate. Din acest an, începe mandatul lui Allen Coliban, candidat USR PLUS.

Adrian Moruzi, primul învingător la urne, provenea din Pro Democraţia

Alegerile locale din 1992 au fost primele pentru desemnarea aleşilor locali după mai bine de jumătate de secol. Scrutinul, desfăşurat în baza Legii nr. 70, promulgată de Parlamentul României la 26 noiembrie 1991, a fost precedat de prima campanie electorală pentru alegeri locale de după Revoluţie. La Braşov, alegerile locale din februarie 1992 au fost şi început de drum în politică pentru câţiva politicieni care şi acum, după 28 de ani, au cam dispărut din prim-planul politic sau au trecut la cele veșnice. Paradoxal, Adrian Moruzi, primul învingător al localelor braşovene, candidatul Convenţiei Democratice, care provenea din Pro Democraţia, asociaţie al cărei prim preşedinte a şi fost, s-a retras la final de mandat definitiv de pe scena politică, iar după câţiva ani şi din viaţa publică. În februarie ’92, cel care a reieșit apoi să ajungă președinte de Consiliu Județean și prefect al Braşovului, Ion Gonţea, numit din 1990 primar al Braşovului, a pierdut alegerile, în turul al doilea, pentru primăria municipiului. El era candidatul Frontului Salvării Naţionale (FSN), formaţiunea politică de la putere condusă de Petre Roman şi Ion Iliescu. Şi cel mai longeviv fost preşedinte al Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, a candidat în ’92 pe lista consilierilor FSN şi a câştigat un mandat de consilier local. Asta până toamna, când Căncescu a candidat pe listele FSN-PD la parlamentare şi a devenit senator. Tot în 1992, actualul secretar de stat, acum liberalul Mihail Veştea, şi-a câştigat primul mandat la primăria Predeal, ca independent, devenind apoi unul dintre cei mai longevivi primari independenţi din judeţ.

Nouă coaliţii au trimis candidaţi în lupta pentru voturi

Primele alegeri locale libere din România au rămas în istorie prin numărul mare de formaţiuni politice care şi-au trimis candidaţii în lupta pentru primărie sau mandate în Consiliile locale, dar şi prin numărul mare de independenţi care au vrut „să-şi încerce norocul” la urne. De asemenea, scrutinul din 9 februarie 1992 a rămas încă în top prin numărul cel mai mare de alegători atraşi la urne. La Braşov, procentul de prezenţă de 65%, în primul tur, şi 63%, în al doilea, nu a mai fost egalat la niciun scrutin al localelor. La ultimele alegeri locale, din septembrie, prezenţa braşovenilor la vot în municipiul Brașov a fost de doar 34,54 % . În 1992, alături de Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus pe atunci de Petre Roman (formaţiunea se afla încă la putere în februarie, dar după câteva luni s-a divizat în FSN (PD) – aripa Petre Roman şi FDSN (PDSR) – aripa Ion Iliescu), alte opt coaliţii funcţionau la începutul lui 1992. Convenţia Democrată Română (CDR), Opoziţia de atunci susţinută în general de societatea civilă – reunea principalele formaţiuni de centru. Şi-au mai aruncat în luptă candidaţi Coaliţia Forţelor Democrate, Opoziţia Democrată Unită (ODU), Convenţia „Ecologiştii”, Alianţa Romilor, Uniunea Stângii Democratice (USD), uniune a partidelor socialiste) dar şi partidele naţionaliste, dintre care destul de puternice pe atunci Partidul România Mare (PRM) şi Partidul Uniunii Naţionale române (PUNR). Candidat propriu la primăria Braşov a avut şi PNL-AT, adică liberalii ,,aripa tânără“, care se desprinseseră din PNL.

Problemele oraşului

Deşi discursurile candidaţilor nu se potriveau întotdeuna cu doctrinele partidelor pe care le reprezentau, candidaţii la primăria municipiului Braşov au identificat, la începutul anului 1992, multe probleme ale oraşului şi promiteau să le rezolve imediat ce ar fi ajuns în scaunul de primar. Principalele promisiuni se refereau la un oraş mai curat, cu un transport în comun „decent”, locuinţe pentru tineri, absorbirea forţei de muncă şi impunerea Braşovului ca oraş turistic. „Aspectul oraşului este jalnic. Dacă ne-am îngriji de aspectul turistic al oraşului am putea trăi numai din această activitate”, declara în ziarul Mesager candidatul PNL-AT Aurel Gheşu, într-unul dintre interviurile sale electorale de la începutul anului 1992, amintind şi de „şcolile puţine” sau de „problematica şomajului”. Şi candidatul PUNR, Gheorghe Dospinescu vorbea despre aspectul oraşului într-un mod foarte „revoluţionar”. El propunea atunci, nu doar revigorarea spaţiilor verzi, ci şi „întreţinerea şi recondiţionarea faţadelor clădirilor, amenajarea magazinelor, şi mai ales a vitrinelor acestora”, dar şi „refacerea pavajelor stradale, care este imperios necesară!”. Peuneristul Dospinescu poate fi remarcat însă ca unul dintre primii politicieni braşoveni care a adus în discuţie investiţiile în parteneriat public-privat. în 1992, el propunea ca administraţia locală să soluţieze problemele identificate în oraş „în colaborare cu posesorii de capital”.

Prima confruntare

În cursa pentru primăria Braşovului s-au înscris 13 candidaţi susţinuţi de diferite formaţiuni politice. Primarul în funcţie la acea dată, Ion Gonţea, a fost susţinut în continuare de Frontul Salvării Naţionale (FSN) – aflat atunci la putere, însă pe lista candidaţilor s-au mai regăsit şi Aurel Gheşa din partea PNL-AT, Florea Gheorghe Danciu de la PRM, Adrian Moruzi de la Convenţia Democratică (CDR), Gheorghe Puşcaşu, susţinut de PSD-FSN, Dan Dicianu, candidatul Partidului Social – Democrat din România (PSDR), Aurel Pistriţiu, de la Partidul Democrat Agrar (PDAR), Bogdan Alexandrescu de la Partidul Republican, Gheorghe Dospinescu, de la PUNR, Mirel Constantin Popa, de la Convenţia „Ecologiştii” dar şi independenţii Dragomir Bălan şi Mihai Imbrea. Prima lor confruntare directă, în prezenţa presei, a avut loc cu o săptămână înaintea primului scrutin al alegerilor, din 9 februarie 1992, la Hotelul Aro Palace. Atunci a ieşit în evidenţă independentul Mihai Imbrea, chiar înainte de dicursuri: „prezenţa candidatului independent, într-o stare euforică sesizabilă a stricat un pic scenariul organizatorilor, însă nu într-o măsură substanţială”, scria reporterul ziarului Mesager.

Adrian Moruzi a primit 44% dintre voturi

Ziua de 9 februarie 1992. Braşovul avea 175 secţii de votare. 13 candidaţi la primăria municipiului, şi încă 337 de candidaţi la unul din cele 31 de posturi de consilier local aşteptau rezultatul urnelor. 237.680 de persoane cu drept de vot (cu 10.000 mai mult decât populaţia totală actuală a municipiului!) s-au regăsit pe listele de alegători. Au ieşit însă la urne doar 155.926 de braşoveni. Prezenţa la vot la primul tur de scrutin al alegerilor locale din 9 februarie a fost de 65,53%- cea mai mare în municipiu în ultimii 20 de ani. După primul tur, în competiţia pentru primăria Braşovului au rămas în cursă Adrian Moruzi (CDR), care a primit 44% dintre voturi, şi primarul numit în funcţie, Ion Gonţea (FSN), care a adunat 21,59%. Au urmat Gheorghe Dospinescu (PUNR), cu 13,17%, Aurel Gheşa (PNL-AT), cu 5,23%, Mirel Constantin Popa (Convenţia „Ecologiştii”) cu 2,79%, Florea Danciu (PRM), cu 2,52%, Gheorghe Puşcaşu (FSN-SD) cu 2,46%, Aurel Pistriţiu (PDAR), cu 2% şi Mihai Imbrea (independent), 1,3%. La Consiliul local, din 31 de posturi de consilieri, 11 au revenit Convenţiei Democratice (34%), 7 FSN-ului (21,3%), în rândurile cărora s-a aflat şi actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, 4 PUNR-ului (10,7%), trei UDMR-ului, două PNL-AT-ului şi câte unul Convenţiei „Ecologiştii”, PRM-ului, PDAR-ului şi FSN-SD-ului. La turul al doilea de scrutin pentru alegerea primarului, prezenţa la vot a fost de 62,5%. Susţinut şi de PNL-AT(care nu făcea parte din CDR), învingător a ieşit candidatul Convenţiei Democrate, Adrian Moruzi, care a întrunit 53% dintre voturi, faţă de 45% cât a obținut candidatul FSN, Ion Gonţea. De altfel, la Brașov nu avea să iasă prin vot nici în următorii 28 de ani niciun primar FSN, FDSN, PSDR sau PSD.

„Nu fotez chia ci trandafilu”

În general primele alegeri locale libere nu au adus mari nereguli la Braşov. S-a votat corect, însă Comisia electorală a Biroului Electoral de Circumscripţie Braşov a constatat, după scrutinul din 9 februarie, 11.077 de voturi nule, iar după al doilea tur, din 23 februarie, 1.865. Deşi în presa braşoveană pe atunci două cotidiane locale-Mesager şi Gazeta de Transilvania – şi o televiziune locală – RTT, au apărut recomandări cu privire la modul de folosire al buletinelor şi al ştampilelor de vot, reprezentanţii BEJ au constatat că „tehnica nu a fost bine stăpânită de unii alegători, alţii au vrut mai mulţi primari şi au ştampilat ca atare, şi mulţi au introdus buletine nule”. Pe de altă parte, în turul al doilea au fost şi unii care „au votat pentru doi primari“ sau au simţit nevoia să clarifice pentru cine au votat. De pildă un susţinător al lui Ion Gonţea a scris pe buletiul de vot: „Nu fotez chia, ci trandafilu“.