l Astăzi, creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toți sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României
l Sfânta este cunoscută în popor și sub numele de „Sfânta Vineri“ sau „Vinerea Mare“

Creștinii ortodocși o prăznuiesc astăzi pe Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toți sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria și Serbia credincioșii ortodocși o cinstesc de asemenea cu multă evlavie. Este cunoscută în popor și sub numele de „Sfânta Vineri“ sau „Vinerea Mare“.

O familie de credincioși

Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Cetatea Calicatria, satul Epivat, azi Boiados, în Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei erau oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, dar și de credincioși, a fost ales la vremea cuvenită episcop în localitatea Madite.

O copilă cu suflet

Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților ei.

Pe drumul lui Iisus

După câțiva ani și-a părăsit părinții, dorindu-și să se retragă „în adâncul pustiei“. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe. Urmând sfaturile lor, a părăsit orașul și a plecat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile pe care le-a străbătut și Iisus. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post și rugăciune.

Îngerul din vis

Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă acasă. „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. În drum s-a oprit la Biserica Maicii Domnului din Constantinopol, unde a plâns și s-a rugat fierbinte apoi s-a îndreptat spre satul ei și așa s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne Iisuse Hristoase, caută din locașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toata viața mea. și acum, îndură-te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu“. Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul. Avea doar 27 de ani.

Trupul neputred

A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni n-a știut cine e fata cernită. Dar Dumnezeu, voind s-o proslăveasca, n-a lăsat-o uitării. Se spune că, după niște ani, un marinar a murit pe o corabie, iar trupul aruncat în mare a fost adus de valuri la țărm. Un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduială. Săpând o groapă, oamenii au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva „neputred și plin de mireasmă“. În noaptea următoare, unuia din gropari, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărateasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceștia l-a certat pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis, și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul și să-l așeze undeva la loc de cinste. În aceeași noapte, o credincioasă pe numele Eftimia a avut aceeași vedenie.

Cinstire între sfinți

Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei și l-au așezat în biserica Sfinții Apostoli din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele moaște. Se spune că, apoi, creștini din Epivat au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Paraschevei și unde ea însăși văzuse lumina zilei. Nu există date care să ateste în ce an a fost canonizată sfânta Parascheva de Patriarhia din Constantinopol.

Drumul moaștelor

Moaștele Cuvioasei au stat în biserica Sfinții Apostoli din Epivat vreo două sute de ani. Vestea despre minunile care se petreceau cu cei ce le atingeau s-a răspândit în toată Peninsula Balcanică și în Asia Mică, încât mulți credincioși greci, bulgari și valahi veneau la Epivat ca să se închine și să-i ceară împlinirea dorințelor lor. Evenimentele politice din secolele următoare au făcut ca moaștele să fie strămutate în mai multe locuri. Datorită relațiilor prietenești dintre împăratul Ioan Asan II din Tarnovo (1218-1241) și împăratul de atunci din Constantinopol, în jurul anului 1235, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivat la Tarnovo. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune. Au fost așezate în Biserica Maica Domnului, unde au rămas 160 de ani.

Cumpărate din mâna turcilor

Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Europa. Rând pe rând au cucerit teritorii din Peninsula Balcanică. În 1393 au ocupat și imperiul valaho-bulgar. În astfel de împrejurări, dramatice pentru creștini, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit și acest oraș, iar Serbia a fost transformată în pașalâc. Moaștele au fost cerute sultanului de patriarhul ecumenic Ieremia I, care a acceptat să i le dea doar în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele se fie aduse în Constantinopol, fosta capitală a imperiului bizantin. În drum spre marele oraș întemeiat de împăratul Constantin cel Mare, cinstitele moaște ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute și sărutate de credincioși.

Ultima destinație: târgul Iașului

După 120 de ani, moaștele Cuvioasei au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământ românesc. ân anul 1641, dupa ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, patriarhul Partenie I zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva. Racla a fost transportată la Galați cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci. La Iași au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în biserica mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“, ctitoria domnitorului. Iar după ce au scăpat prin minune de incendiul din 1888, odihnesc în Mitropolia Moldovei.

Azi nu se coase

Bătrânii spun că, o dată cu praznicul Cuvioasei Parascheva, încep pregătirile pentru iernat și praznicele pentru morți. Sărbătoarea sfintei se ține pentru un nou an bogat, pentru sănătate și pentru liniștea familiei. Nu se lucrează în această zi pentru că e rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi și de boli de cap. Cine va coase sau va toarce în această zi va face negi la mână. La țară se mai păstrează tradiția îngropării verii. Oamenii fac o groapă în grădină, unde înmormântează simbolic vara, semnificând astfel începutul anotimpului rece. În această zi, bunii creștini citesc „Acatistul Cuvioasei Parascheva“.

Aproape 2.000 de brașoveni sărbătoriți de Sfâna Parascheva

Sfânta Parascheva, protectoarea celor aflați în suferință, este la Brașov și ocrotitoarea a peste 2.000 de persoane care poartă acest nume, adică aproape 2.000 de femei și puțin peste 100 bărbați cu numele de Paraschiv. Celor sărbătoriți azi, Monitorul Expres le urează „La mulți ani“.