l În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ţinute la lumină şi căldură, înmuguresc şi înfloresc, şi sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove

Sâmbătă prăznuim Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătoarea instituită în amintirea zilei în care Sfinţii Ioachim şi Ana au dus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la Templul din Ierusalim, după făgăduinţă. Ziua în care se prăznuieşte Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria. Pe 21 noiembrie, ortodocşii merg la biserică la slujbă şi cinstesc această zi prin rugăciune şi ofrande: bucate de post, peşte şi lumânări pe care preoţii le sfinţesc. Toţi cei care respectă această sărbătoare vor avea parte de sănătate, bucurii şi reuşite, iar în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie.

Simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele

21 noiembrie, ziua praznicului, este considerată a fi o zi magică. Acum se fac previziuni referitoare la oameni şi la vreme. În tradiţia populară, se spune că de Ovidenie, cum se numeşte în popor această zi, se dechid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor. Tot acum, e bine ca oamenii certati să-şi ceară iertare şi să se împace. Se mai spune că de Ovidenie, ologii s-ar putea vindeca.
În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele. Pentru reuşita copiilor din acea familie, candela trebuie să fie aprinsă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea. Conform tradiţiei populare, dacă ziua Intrării Maicii Domnului va fi înnorată, peste an vor fi epidemii. Dacă va ninge pe 21 noiembrie vom avea parte de o iarnă lungă şi grea.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Sărbătoarea Luminii s-a ţinut, prima dată, în secolul al VI-lea când, lângă ruinele templului unde a crescut, a fost construită o biserică închinată Fecioarei Maria. Sărbătoarea este marcată cu cruce roşie în calendar şi cu dezlegare la peşte. Intrarea Maicii Domnului în Biserică anticipează intrarea noastră în Biserică prin Sfintele Taine şi definirea noastră ca persoane, chemate să fim în permanentă comuniune cu Dumnezeu.

Maria şi-a petrecut întreaga copilărie la templu

În „Evanghelia după Iacov“ se povesteşte că Ana, cea care avea să fie mama Fecioarei, nu putea avea copii. Împreună cu Ioachim, bărbatul ei, se ruga neîncetat să fie binecuvântată cu un copil. Cei doi aduceau jertfă în fiecare an pentru ca rugăciunile să le fie ascultate şi bine primite. În al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele preot le-a refuzat ofranda, numindu-i păcătoşi. Cei doi, însă, nu s-au răzvrătit, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au continuat să spere, să se roage şi să ţină post. În acelaşi timp, promiteau că, dacă vor avea un copil, îl vor închina lui Dumnezeu. Într-o bună zi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Ioachim, spunându-i că va avea un copil care se va umple de Duh Sfânt din chiar pântecele mamei sale şi va fi vas ales al lui Dumnezeu. Spusele Arhanghelului Gavriil s-au adeverit şi, peste nouă luni, Ana a născut-o pe Maria, cea care, fără a cunoaşte bărbat, avea să fie Maica Domnului nostru, Iisus Christos. Ioachim şi Ana şi-au ţinut promisiunea şi au dus-o pe Maria, fiica lor, la templu, într-o zi de 21 noiembrie, pe când aceasta avea doar 3 ani. Aici, la templu, Maria şi-a petrecut întreaga copilărie, crescând în curăţenie sufletească, rugându-se neîncetat şi citind Scriptura împreună cu alte fecioare, văduve şi preoţi. Fecioara Maria a petrecut astfel 12 ani, până când acelaşi Arhanghel Gavriil a vestit-o că-L va naşte pe Iisus, Fiul Domnului. Ca să rămână nepătată în faţa lumii, Fecioara Maria a părăsit templul şi s-a logodit cu Iosif, martorul fecioriei ei şi al miracolului divin al naşterii pruncului Iisus.

„Domnul a preamărit pe veci numele tău“

•Tradiţia Bisericii ne spune că, atunci când îngerul Gavriil i-a zis Anei că pântecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: „Dacă voi naşte prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieţii sale!“. Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinţii au dus-o în Biserică, încredinţând-o preoţilor. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, a întâmpinat fecioara şi a purtat-o prin cele mai tainice lăcaşuri ale Templului, binecuvântând-o: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel“. Apoi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului şi copila a uitat de părinţii ei care s-au întors acasă uimiţi şi mulţumiţi că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, până la apropierea vestirii că în pântecul ei se zămisleşte Fiul lui Dumnezeu.

Crengi de măr pentru Anul Nou

• În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ţinute la lumină şi căldură, înmuguresc şi înfloresc, şi sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruţ, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Şi de ce măr? Pentru că strămoşii noştri ştiau de la bătrânii lor că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguţa, flori dalbe.

Pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte

•Credința populară spune că de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ca și de Crăciun, cerurile se deschid, iar oamenii pot înțelege graiul animalelor. Este momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea celei mai mari dorințe din viața lor. Credincioșii optează pentru bucate de post și preparate din peşte, care sunt aduse înainte la biserică pentru a fi sfințite. Aceste ofrande sunt împărţite copiilor şi săracilor. În ziua praznicului, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte, înecaţi şi fără lumânare. În memoria acestora se împart pachete cu peşte, cu fructe şi lumânări sau o candelă. În anumite localităţi din nordul ţării, pentru cei care au murit fără lumină, se dau de pomană plăcinte cu dovleac şi câte o lumânare albă pentru că, potrivit tradiţiei, lumânarea albă, dincolo de ultimul hotar al vieţii, nu se stinge niciodată, potrivit crestinortodox.ro.