Într-o postare pe Facebook, consilierul județean Marius Stoianovici susține că Președintele Consiliului Județean, Adrian Veștea îngrădește drepturile consilierilor județeni la interpelări verbale, printr-o hotărâre luată ieri cu sprijinul consilierilor județeni PNL…care rămân (și ei) fără acest drept.
„I-am atras astăzi atenția președintelui Adrian Veștea asupra faptului că ultimul punct de pe ordinea de zi (a ședinței CJ n.r) nu are avizul comisiei juridice din care fac parte, iar colegii din comisia de sănatate au dat doar un aviz pe whatsapp.
Motivul acestei situații este încărcarea documentației extrem de târziu, după desfășurarea ședințelor comisiei, respectiv ieri la ora 16.00. Punctul respectiv privea ghidul de finanțare al ONG-urilor cu activitate socială, motiv pentru care l-am votat, fiind unul dintre consilierii preocupați de subiect, ba chiar m-am asigurat că suma de 1 milion de lei a fost prinsă în buget și am cerut permanent executivului o întâlnire cu reprezentanții ONG pentru discutarea ghidului. Întâlnirea nu a fost agreată de executiv și nu a mai avut loc.
Interpelarea colegului Erwan Joliff, cel mai activ dintre noi pe acest subiect, care a prezentat pe lângă activitatea sa și faptul că la Bihor sistemul alocării acestor fonduri este funcțional, l-a determinat pe președintele CJ Adrian Vestea să propună plenului o chestiune aberantă: consilierii județeni, începând cu ședința viitoare, să nu mai poată face interpelări verbale ci doar scrise!!!
În deruta și perplexitatea momentului, majoritatea controlată de președinte a votat pentru, în timp ce eu și colegii mei evident împotrivă.
Cum nu exista ca punct pe ordinea de zi și nici nu exista vreun proiect de hotărâre, acest vot nu poate deveni hotărâre de CJ. Îngrijorător este însă demersul care nu cred că are precedent. Drepturile și obligațiile unui ales local sau județean sunt precizate extrem de clar în codul administrativ și nu pot fi îngrădite printr-o astfel de hotărâre. Cred că acest gest nu poate rămâne așa! Sunt curios dacă Instituția Prefectului se va sesiza pe acest subiect și cum va proceda!” a scris consilierul județean.
Președintele CJ a decis: De acum, doar interpelări scrise. Aleșii au acceptat (votat)
Universitatea Transilvania din Brașov se regăsește și în acest an în prestigiosul top Shanghai – Global Rankings of Academic Subjects 2021
Clasamentul Shanghai pe domenii include cele mai performante 500 de universități din lume pentru fiecare din cele 54 de domenii analizate. La categoria Științe ale naturii – Fizică, Universitatea Transilvania din Brașov se situează pe locul 401-500, alături de Universitatea de Vest din Timișoara. Spre deosebire de anul trecut, în topul Shanghai din acest an, se regăsesc mai puține universități românești. Dacă anul trecut 9 instituții de învățământ superior au fost listate ca având o performanță și cercetare ridicate, în acest an, 8 universități au reușit să atingă indicatorii stabiliți, respectiv: rezultatele, calitatea și influența cercetării, colaborarea internațională și premii academice internaționale. Pe lângă Universitatea Transilvania din Brașov, dintre universitățile românești, în top se regăsesc și Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea din București, Universitatea de Vest, Universitățile de Medicină din Cluj, București și Timișoara și USAMV Cluj Napoca. Universitatea Transilvania din Brașov a intrat pentru prima dată în Topul Shanghai, în 2020. Topul este condus de cele mai mari universități, precum Oxford, Princeton, Cambridge, MIT etc. În total, în clasament se regăsesc 1800 de universități din 93 de țări din întreaga lume.
De la 1 iunie, transportul metropolitan se prelungeşte spre Hălchiu
Autor: M.P.
De la 1 iunie va deveni funcţional un nou traseu de transport public metropolitan, între Braşov şi Hălchiu. Noua linie, care va purta indicativul 310, va avea capetele de linie la Stadionul Municipal (Braşov) şi Satu Nou (Halchiu). Noua linie, implementată prin strategia de extindere a serviciilor de transport public de călători în Zona Metropolitană Braşov, va fi cea de-a 15-a operată de RATBV în afara Municipiului Braşov, asigurând legătura reşedinţei de judeţ cu 12 localităţi învecinate.
Lungimea totală a traseului este de 39,6 km, iar parcurgerea lui pe un sens durează circa 30 de minute. RATBV va afişa în toate staţiile de pe traseu graficele de circulaţie ale noii linii, iar afişele vor purta menţiunea „Valabil din data de 01.06.2021”. Pe site-ul operatorului de transport, www.ratbv.ro, în secţiunea „Trasee şi orare”, a fost postat orarul de circulaţie valabil pentru linia 310. În zilele lucrătoare, RATBV va efectua opt curse (dus/întors) pe linia 310, cu primele plecări la orele 5.05 din Braşov şi 5.45 din capătul Satu Nou, iar în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale va realiza şase curse (dus/întors), cu primele plecări la orele 6.20 din Braşov şi 7.00 din capătul de linie Satu Nou. Tariful de călătorie pentru acest nou traseu, va fi valabil cel stabilit pentru localităţile din zona 4, respectiv 6 lei călătoria şi 204 lei abonamentul lunar nominal.
Autobuzele ce vor deservi traseul 310 vor parcurge următorul traseu:
·dus: Stadionul Municipal (Braşov) – Calea Făgărașului – Str. Stadionului – Bd. Griviței – Calea Feldioarei – DN 13 – DJ 112A – Str. Bodului (Hălchiu) – Str. Noului – Aleea Magnoliei – DJ 112C – Str. Hălchiului (Satu Nou) – Str. Mare – Str. Crizbavului – Satu Nou cap linie, cu opriri în staţiile Stadionul Municipal – Plevnei – Dedeman – Piața Agroalimentară – Podul Bârsei (Hălchiu) – Avicola – Hălchiu centru – Satu Nou centru – Satu Nou cap linie;
·întors: Satu Nou cap linie – Str. Crizbavului – Str. Mare – Str. Hălchiului – DJ 112C – Aleea Magnoliei (Hălchiu) – Str. Noului – Str. Bodului – DJ 112A – DN 13 – Calea Feldioarei (Brașov) – Bd. Griviței – Str. Stadionului – Calea Făgărașului – Stadionul Municipal (Braşov), cu opriri în staţiile Satu Nou cap linie – Satu Nou centru – Hălchiu centru – Avicola – Podul Bârsei – Agetaps (Brașov) – Metabras – Plevnei – Stad. Municipal.
La privat, că la stat e mai greu / Maraton chirurgical: șase transplanturi renale în trei zile, la Brașov
l Pacienți din Brașov, Covasna, București și Constanța
Este maraton de transplant renal la Brașov în aceste zile, unde viaţa a şase oameni se va schimba radical. Bolnavii vor primi câte un rinichi de la oameni apropiaţi. Prelevarea organelor se face cu ajutorul unui robot chirurgical, într-o clinică privată, iar echipa medicală lucrează pro-bono. Centrul de Transplant Renal „Profesor Gilles Mentha” din cadrul unui spital privat organizează un nou „maraton ”al transplantului, de data aceasta șase „cupluri” (12 intervenții chirurgicale) fiind operate în trei zile de către o echipă de specialişti de primă mână, coordonați de dr. Bogdan Moldovan, chirurgul-șef al spitalului. Nu e primul maraton de acest gen, dar este cel mai mare, în trei zile, șase pacienți primind o nouă şansă la viaţă de la donorii lor înrudiți. Pacienți din Brașov, Covasna, București (2) și Constanța (2) sunt operați folosindu-se tehnici chirurgicale de vârf, unice în peisajul transplantului din România. Prelevarea rinichiului de la donator se va realiza prin tehnica DaVinci (chirurgie robotică), iar una sau două implantări se vor realiza de asemenea prin tehnica DaVinci. După 11 ani de suferință, un bărbat primește un rinichi de la soția lui. „Când am văzut care sunt procedurile la stat și că e greu cu donatorii am hotărât să fac pasul asta”, spune Mariana Palade, donator. Intervențiile pentru cei șase bolnavi au loc la Brașov, în singurul centru privat din Romania acreditat pentru transplant. Doctori din Cluj operează pro-bono, sub îndrumarea unui medic din Elveția. „Este al 6-lea sau al 7-lea an în care vin și este mereu o plăcere pentru mine. Sunt impresionat de energia pe care această echipă o acordă programului de transplant”, spune Christophe Iselin, șeful secției de urologie a spitalului universitar din Geneva: „Echipa de urologie a fost axată pe recoltarea de rinichi de la donatorul viu. Mentalitatea noastră e că această persoană care face un gest umanitar să se întoarcă cât mai repede la viața normală”, afirmă dr. Crișan Nicolae, medic primar urolog. Centrul Gilles Mentha din Brașov este singurul din Europa de Est în care este disponibilă tehnica RAKT – robotic assisted kidney transplantation. De asemenea este singurul centru din România care realizează prelevarea renală prin tehnica DaVinci beneficiind de experiența echipei de Urologie Robotică. Deoarece actuala Lege a transplantului nu permite decontarea prin Casa de Asigurări de Sănătate a intervenţiilor de transplant efectuate în centrele private decît în anumite condiții, chiar dacă medicii operează pro bono, costurile acestor intervenţii sunt suportate de pacienţi. „Există o lege care spune că centrele pot să intre în programul național doar dacă centrele de stat sunt depășite ca număr de cazuri și în această perioadă când numărul de transplanturi e mic, nimeni nu poate spune că este depășit că număr de cazuri”, afirmă dr. Bogdan Moldovan. „Sistemul de transplant din România suferă, numărul de proceduri a scăzut foarte mult din 2016-2017, când am avut un maxim”, spune și dr. Victor Costache, șeful secției de chirurgie cardiacă. Anual, două mii de români intră în programul de dializă. La nivel național avem aproape 20.000 de persoane înregistrate cu afecțiuni renale grave.
Liber la vacanțe în Bulgaria. Ordinul ministrului bulgar al sănătății
Veste bună pentru românii care călătoresc an de an sau vor să călătorească în această vară în Bulgaria. Săptămâna trecută România a introdus țara de la sud de Dunăre pe lista verde și la întoarcere poți intra fără nicio restricție. Astăzi, ministrul bulgar al sănătății a semnat un ordin prin care românii pot intra și ei fără niciun document suplimentar în afară de pașaport sau buletin, după caz. „De astăzi, 27 mai, cetățenii români care sosesc din Republica România pot intra în Bulgaria prin toate punctele de control la frontieră fără a fi nevoie să furnizeze un document pentru un rezultat PCR negativ sau un test antigen, un certificat de vaccinare sau un rezultat pozitiv, care să ateste boala.” Acest lucru a fost ordonat de ministrul sănătății Stoicio Kaţarov.
Liviu Dragnea rămâne în închisoare
l O nouă cerere de eliberare condiționată va putea fi depusă abia la sfârșitul lunii august
Cererea lui Liviu Dragnea de eliberare condiționată a fost respinsă definitiv de judecătorii Tribunalului București care au apreciat ca nefondată contestația depusă. Liviu Dragnea va putea să facă o nouă cerere pentru a fi eliberat abia după trei luni, mai exact după 27.08.2021.
„Respinge contestația formulată de contestatorul Dragnea Nicolae Liviu ca nefondată”, au stabilit judecătorii, precizând că decizia este definitivă. Fostul lider PSD a solicitat să fie eliberat din Penitenciarul Rahova, unde a executat doi ani închisoare din pedeapsa de trei ani şi jumătate primită în 2019 în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman. Instanța a decis, miercuri, să judece cererea lui Dragnea, deși avocata acestuia a solicitat amânarea până când Curtea de Apel București hotărăște în legătură cu cererea de strămutare a procesului. La instanţa de fond – Judecătoria Sectorului 5 – Dragnea a primit o decizie nefavorabilă.
Nu a luat testele educaționale în închisoare
Miercuri, în fața instanței, avocata lui Liviu Dragnea a susținut că sentința judecătoriei este neîntemeiată și nelegală. Avocata a susținut că Liviu Dragnea a participat la programele educaționale, dar că nu a acumulat credite, pentru că nu a luat punctaj maxim la teste.
„Sunt teste grilă, nu examene, dar creditele se acordă doar celor care obțin punctaj maxim. Or, el este inginer, iar acele teste se referă la cum funcționează creierul, cum funcționează pancreasul, cum e cu diabetul. Ăsta e motivul pentru care nu a luat creditele, nu că a absentat”, a spus avocata. Potrivit acesteia, anul trecut Liviu Dragnea a fost implicat și în redactarea unei reviste în penitenciar, pentru care a primit recompensă și credite.
„Nu mai zic că domnul Dragnea e religios. A participat la toate cât i-au permis pandemia și penitenciarul”, a mai susținut avocata.
Reprezentantul DNA a susținut, miercuri, că, deși nu i se poate nega stăruința de a munci, Liviu Dragnea nu îndeplinește celelalte condiții: nu a participat în mod susținut la programele educaționale atunci când starea de sănătate i-a permis, a fost sancționat disciplinar prin decizie a Judecătoriei Sectorului 5 după exprimarea unor critici împotriva soluției de condamnare cu intenția ca opinia sa să ajungă la publicul larg, nu a reușit să creeze convingerea că pedeapsa și-a atins scopul. Liviu Dragnea se află în penitenciar din 27 mai 2019, când a fost condamnat definitiv de Instanţa supremă la 3 ani şi 6 luni de închisoare. Fostul lider al PSD a avut mai multe conflicte cu cei din conducerea Penitenciarului Rahova, intentând mai multe procese, pe motiv că nu este lăsat să muncească în atelierul auto al închisorii. Conducerea penitenciarului i-a retras dreptul la muncă, după ce Dragnea a acordat un interviu online fostei sale consiliere Anca Alexandrescu, în prezent jurnalist la Realitatea Plus. Ulterior, Dragnea a câştigat mai multe procese cu penitenciarul, instanţele recunoscând că i s-au încălcat mai multe drepturi, printre care dreptul la muncă şi la îngrijire medicală.
La Braşov a avut loc: Cea mai mare spargere din România
Imediat după Al Doilea Război Mondial, de la filiala Băncii Naționale din Brașov, trei gangsteri au furat un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur, o sumă considerabilă în acele vremuri. Ce-i drept, jaful de la Brașov a avut loc în secolul trecut, dar suma de bani, calculată la cursul de atunci al pieței, clasează lovitura pe primul loc în topul spargerilor de până acum din România.
Bandiți în libertate
După amnistia dată de regale Mihai, în septembrie 1944, pușcăriile aproape că s-au golit de infractori. Războiul încă nu se terminase pe frontul de vest, iar scena politică era în fierbere în România. Comuniștii ilegaliști, pungașii mărunți și escrocii s-au trezit liberi pe străzi, gata să-și facă de cap. Haosul de după război le-a priit de minune infractorilor. Aveau la dispoziție arme, uniforme militare, iar foștii „curcani“ fuseseră uciși pe front. Forțele de ordine nu făceau față noului val de bandiți, în plus, mulți dintre polițiști erau mână în mână cu infractorii. Bucureștiul era împărțit de lumea interlopă în zone de influență, iar răufăcătorii se războiau pe stradă ca-n filmele americane. În Brașov, lucrurile nu stăteau chiar atât de rău, totuși s-au înregistrat destule tâlhării.
Braşovenii, terorizaţi de bande
În 1945, braşovenii se temeau de banda poreclită „Zorro“. Puțini mai îndrăzneau să iasă seara pe străzi neînsoțiți, iar porțile se ferecau după lăsarea întunericului. Din bandă făceau parte 17 tineri, între 16 și 20 de ani, cărora abia le ieșiseră tuleiele. Mascați, aceștia atacau prăvăliile, trecătorii, casele avute și comercianții mai de soi din oraș. Cei mai șmecheri dintre ei, lăsau în urma lor câte un Z scrijelit pe perete cu cuțitul. Până când să fie prinși de polițiști, au reușit să dea 11 spargeri mai importante, și zeci de furtișaguri mărunte. Au fost arestați în decembrie 1945, dar banii nu au fost recuperați niciodată. Tot în ’45, în vară, fuseseră arestați niște infractori care s-au deghizat în polițiști și, sub pretextul că percheziționează casa unui „inamic al poporului“, un morar din Codlea, i-au spart casa de bani. De frica autorităților, care vânau legionari și pe toți dușmanii Partidului Comunist, brașovenii au căzut de multe ori în plasa escrocilor deghizați în polițiști. Mai ales că în vara anului 1945 începuseră deja procesele legionarilor și sașilor care au adăpostit soldați nemți după întoarcerea armelor și intrarea armatei sovietice în țară. Totuşi, nimeni nu se gândea că tocmai cei puşi să-I apere de infractori, comisarii de Poliţie, vor începe să organizeze jafuri.
Ministrul care a angajat jefuitorii
Nu de puține ori s-a întâmplat ca șefi ai Poliției să fi fost capii afacerilor necurate. Dar ideea că proaspătul ministru comunist de interne ar putea să angajeze în funcţii de comisari de poliţie pe unii dintre cei mai periculoşi gangsteri nu i-ar fi trecut nimănui prin minte. Teohari Georgescu, unul dintre primii lideri ai comuniştilor români de după război, trăise într-un anturaj de infractori. Din momentul în care a ajuns în guvern distanţa dintre lumea politică şi cea interlopă a dispărut. Proaspăt ministru, în 1945, era interesat să achiziţioneze devize, cocoşei de aur, să facă avere, dar şi să apară în presă ca un erou al luptei cu infractorii. Aşa s-a gândit să-şi cheme doi foşti colegi de celulă, Constantin Cairo şi Florică Voinescu, pentru a-l ajuta să-şi consolideze puterea.
Lupii paznici la oi
Iată cum povesteşte Traian Tandin, autorul best-seller-ului „Jafuri celebre din România”, întâlnirea dintre cei trei: „Când acesta i-a chemat, au venit spăşiţi la el, crezând că urmează să-i linşeze. Când colo, el le-a spus: Uite nu v-am uitat cum am trăit împreună şi vreau, după stilul american, să vă fac poliţişti şi să-mi aduceţi toţi hoţii la picioare! Cei doi gangsteri nu numai că i-au mulţumit cu plecăciuni, dar au făcut imediat cerere să intre în PCR, cereri semnate pe loc de Teohari Georgescu. Doi mari infractori s-au văzut liberi şi ajunşi în hainele de comisari, era ca şi când pui lupul paznic la oi”. Voinescu şi Cairo au devenit şefi la Circumscripţia I, respectiv Circumscripţia II din Bucureşti. Teohari Georgescu şi-a explicat alegerea făcută spunând că, fiind spărgători de meserie, cei doi puteau ajuta la anchetele făcute de Poliţie în cazurile de furt.
Bandiţi renumiţi
Banditul Cairo chiar era o persoană destul de cunoscută în lumea interlopă a Bucureştiului interbelic, alegându-se cu această poreclă pentru furtişagurile pe care le-a săvârşit în Egipt. Voinescu şi Cairo s-au înscris în Partidul Comunist, după ce au fost eliberaţi din penitenciar şi nu după mult timp au revenit la vechile lor metehne, jafurile. Pentru prima lovitură şi-au ales ca ţintă sediul Băncii Naţionale din Braşov. Şi, pentru ca lovitura să aibă succes, l-au cooptat pe cel mai experimentat spărgător de seifuri al vremii, Florică Florescu. Era un personaj aproape legendar ale cărui aventuri infracţionale făcuseră deliciul presei interbelice. Era cunoscut pentru modul ingenios în care spărgea casele de bani şi alibiurile pe care şi le regiza desăvârşit. Spărgea noaptea o bancă în Galaţi şi a doua zi avea cel puţin cinci complici care jurau că i-au fost parteneri la o partidă de poker la Bucureşti sau că au schiat împreună la Predeal. Din acest motiv fusese numit de ziare hoţul schior.
Cel mai bun spărgător de case de bani
Iscusinţa lui Florică era atât de cunoscută încât, nu o dată, a fost menţionat în operele unor scriitori români. În piesa „Experimentul“ de Ion Băieşu, un bătrân avocat povesteşte următoarea întâmplare: „Într-o noapte, pătrunzând într-o bancă, ajunge la seif şi dă de o altă bandă care lucra de zor cu aparatele de sudură şi cu răngile, făcând zgomot şi mizerie. Florescu, scârbit, i-a dat la o parte, şi-a scos acul de la cravată, a deschis casa de bani în două secunde, după care le-a strigat celorlalţi : «Dobitocilor, învăţaţi să lucraţi curat !»”. Multă lume îl vedea chiar ca pe un haiduc modern.
În romanul „Incognito” de Eugen Barbu, un funcţionar dintr-un minister, în timpul dictaturii antonesciene, îl descria astfel: „În materie de escroci, scumpul meu, îl prefer pe Florică Florescu. Acest individ a tras nişte hold-up-uri, ca-n America. Cel puțin, omul despre care îți vorbesc îşi risca pielea, ataca băncile, pe când ăştiilalți – Skoda, Malaxa, Auschnit şi Carol al II-lea – făceau cacialmale”.
Împuşcături în Gara Braşov
Revenit în ţară după câţiva ani de absenţă, Florescu cunoştea Braşovul. În toamna anului 1939, fusese capturat de jandarmii CFR, în Gara Braşov, după o luptă cu revolvere dusă pe calea ferată, la care asistaseră încremeniţi călătorii de pe peronul principal. Evadase de puţin timp din Palatul de Justiţie, şi era căutat în toată ţara. Atunci, atât el, cât şi tovarăşul său, un anume Petre Petrescu, au fost răniţi. Justiţia s-a dovedit însă incapabilă să-l arunce pentru prea mult timp în puşcărie, iar războiul i-a oferit şansa să dispară pentru un timp în străinătate.
Hold up pe strada Porţii
Alături de cei doi comisari de poliţie, mascaţi şi înarmaţi, au atacat sediul BNR din Braşov. Acesta se afla, în acele vremuri, pe strada Porții, actuala Republicii, acolo unde astăzi își are sediul Parchetul. La jaf au folosit dinamită, iar paznicii au fost împuşcaţi. Casa de bani a fost tăiată prin placa din spate, cu un instrument special numit „gură de lup”. Tăierea plăcilor de oțel stratificate pentru a ajunge la compartimentele cu bani, necesita un procedeu aparte, în care Florescu era specialist. Hoţii au fugit cu un million de dolari şi 300 de cocoşei de aur. Polițiștii brașoveni au intervenit mult prea târziu şi nu au reuşit să-i prindă. Multă vreme s-a discutat despre jaf. Totuși, presa brașoveană din acele vremuri a tăcut. Vechiul cotidian „Gazeta de Transilvania” dăuse faliment cu un an în urmă, iar proaspătul ziar comunist „Drum Nou” prefera să publice informații doar despre găinăriile mărunte și discursurile pompoase ale lui Teohari Georgescu.
Trădaţi de Istrate
Tâlharii au lăsat în urma lor victime, dar şi numeroase amprente, lucru care a uşurat mult munca anchetatorilor. Mai abil decât ceilalţi doi camarazi, Florescu şi-a luat partea şi a fugit în Franța, pierzându-şi urma. Şi-a lăsat, totuşi, un înlocuitor în bandă. Istrate, tânărul ucenic al lui Florescu, învăţase deja toate tainele meseriei şi îl putea înlocui cu succes.
Voinescu şi Cairo, ajutaţi de Istrate, au luat la ţintă alte filiale ale BNR, atât din ţară cât şi din Bucureşti. Nu de puţine ori, loviturile grupării s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti. Au apărut însă neînţelegeri în grupul de nelegiuiţi. Istrate s-a considerat nedreptăţit la împărţirea prăzilor şi, atunci când a fost agăţat de comisarii poliţiei, a trădat. Speriat că i se vor pune în cârcă şi faptele colegilor săi, a dat în vileag locul şi ora la care urma să aibă loc o nouă lovitură. Cazul a fost rezolvat de Brigada „Fulger”, condusă de un comisar celebru în acele timpuri, Eugen Alimănescu.
Prinşi de poliţie şi omorâţi
În urma „pontului“, brigada comisarului Alimănescu a aflat care va fi următoarea spargere a lui Voinescu și Cairo, aceștia fiind prinși în flagrant. În ziare, evenimentul a fost prezentat dramatic, dar fără prea multe detalii, undeva în paginile interioare. S-a relatat că, înconjuraţi de poliţie, cei doi spărgători au preferat să-și tragă câte un glonț mortal unul altuia. Nimeni nu a vorbit de faptul că cei doi erau membrii ai Partidului Comunist. Având în vedere felul în care acţiona comisarul Alimănescu, care executase cu sânge rece numeroşi infractori prinşi asupra faptului, scenariul unei sinucideri reciproce este puţin credibil.
Povestea lui Alimănescu
Alimănescu era prezentat în ziare ca un erou. Mulţi comparau brigada sa cu celebrii „Incoruptibili” conduşi de Eliot Ness din America. Devenise renumit pentru metodele neortodoxe, căci nu de puține ori acesta i-a împușcat cu sânge rece pe infractori. Se născuse în Slatina şi, după patru clase primare, făcuse un curs de contabilitate. Încorporat în ‘38, este decorat pentru bravură pe frontul din răsărit.
Eliberat din armată se angajează informator diurnist al Poliţiei. În acelaşi timp, devine membru al Partidului Comunist. La câteva luni de la intrarea în poliţie, e avansat şi numit şef al Echipei „Fulger”, iar în 1946 ajunge chestor în Direcţia Generală a Poliţiei.
Justiţie ineficientă
Brigada „Fulger”, care acţiona sub comanda lui Alimănescu, era compusă din 22 de poliţişti, majoritatea tineri aleşi personal de comisar chiar de pe băncile şcolii. Ideea înfiinţării brigăzii, care beneficia de arme automate şi două maşini rapide (o premieră pentru Politia Capitalei), i-a venit comisarului Alimanescu după ce în urmă mai multor arestări pe care le-a făcut la scurt timp după ce-a intrat în poliţie, a constatat că infractorii erau rând pe rând eliberaţi. Metoda era aplicată la scară largă atunci. În situaţiile în care un răufăcător notoriu, cu „pile”, ajungea în spatele gratiilor, acesta era eliberat din cauza „gravelor probleme medicale” sau „pentru bună purtare”. Mai mult, în unele cazuri pedeapsa dată de instanţă era prea mică în comparaţie cu gravitatea faptelor.
Infractorii, lichidați pe loc
Chiar dacă în presa postbelică bandiţii erau „stârpiţi” de brigada comisarului în urma schimburilor de focuri, în realitate, de multe ori, răufăcătorii erau practic asasinaţi. În rapoartele brigăzii se menţiona că fie au vrut să fugă de sub escortă fie au deschis focul asupra lor. De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de față în momentul confruntărilor iar comisarul se asigura că, în fotografii, alături de cadavrele infractorilor, va apărea o pancartă prin care lumea să știe că Brigadă Alimanescu își făcuse datoria. Evident, mai multe voci de magistrați au criticat măsurile lui Alimanescu. Pentru oamenii de zi cu zi, însă, comisarul era o legendă vie, o speranță, iar asta era cel mai important în ochii autorităților.
Terminatorul de deţinuţi politic
Alimănescu a fost poreclit „Ter-minatorul”, „Comisarul de fier”, „Fanaticul”, „Justiţiarul ”. Avea mulţi duşmani, care au încercat multă vreme să-l asasineze, dar era bine păzit de oameni din echipa lui. După înfiinţarea Direcţiei Generale a Miliţiei la 23 ianuarie 1949, a fost încadrat în această structură cu gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 4 bande din Direcţia Miliţiei Judiciare. Serviciul era unul dintre departamentele aparatului de stat comunist implicat în acţiunile de urmărire şi „neutralizare” ale partizanilor anticomunişti. În această calitate, a fost cel care i-a executat pe deţinuţii politic, fără proces. Securitatea se ocupa de găsirea unor locuri izolate şi char săpa gropile comune. Echipa noului maior era însărcinată cu execuţia. În unele cazuri, conform documentelor din arhive, pentru a nu fi observaţi de nimeni, i-au ştrangulat cu sfori pe deţinuţii politic. Uneori, în grabă, îi îngropau fără a le mai scoate lanţurile de la picioare şi cătuşele.
Incidentul de la Timişul de Sus
În iulie 1950, echipa Direcţiei Miliţiei Judiciare, condusă de maiorul Alimănescu, urmărind o bandă de hoţi care sustrăseseră mai multe bijuterii prețioase dintr-o vilă aflată în Sinai, a ajuns în localitatea Timişul de Sus. Au lăsat maşina la postul de miliţie, după care au urcat în spatele unei vile situate lângă şoseaua naţională. După câteva ore de pândă, au zărit doi ofiţeri sovietici ieşind din clădire. Alimănescu, convins că sunt hoţi şi că s-au îmbrăcat aşa ca să nu fie descoperiţi, a deschis focul, doborându-i. Când s-au apropiat, pentru că unul încă mai respira, un membru al echipei i-a tras două gloanţe în cap de aproape. De fapt, cei trei presupuşi hoţi erau chiar ofiţeri sovietici. Greşeala avea să-i fie fatală lui Alimănescu.
Ororile din spatele anchetelor
La şedinţa organizaţiei de partid a Direcţiei Miliţiei Judiciare din 26 mai 1951 a fost exclus din partid, fiind la scurt timp arestat de Securitate. Referatul de excludere a lui din partid menţionează o serie de alte fapte, cum ar fi uciderea unor persoane nevinovate sau foşti infractori retraşi din activitate. Chiar şi violarea fetei unui suspect a cărui casă o percheziţiona. Cele mai sumbre pasaje se refereau la tehnicile de interogatoriu ale comisarului. Spânzura lent suspecţii, le lega la picioare ziare apoi turna petrol şi le dădea foc, iar bătăile erau obişnuite. Nici dovezile de corupţie nu erau puţine, comisarul însuşindu-şi bunuri şi bani ale celor anchetaţi. „În biroul lui Alimănescu din Prefectura Poliţiei Capitalei pereţii erau murdari de sânge şi ornanţi din loc în loc cu obiecte (bice, cătușe, arme etc.) ce le folosea la torturarea în anchetă a celor pe care îi aresta. Atât în sertarele mesei de lucru cât şi pe masă, se aflau o serie întreagă de obiecte de valoare (bijuterii şi aur) şi banii”, este menţionat procesele verbale de interogatoriu ale colonelul Tudor Sepeanu, fost şef al Securităţii Bucureşti.
Aruncat din tren
După anchetă, a fost închis la Făgăraş în penitenciarul pentru poliţiştii indezirabili, pentru o perioadă de doi ani. „Motivul” indicat este „neîndeplinirea sarcinilor de serviciu şi divulgarea secretului de stat”. Eliberat, lucrează ca gestionar al unui birt de tutun, în zona Pieței Dorobanți din București. Se pare că, şi în această perioadă, Securitatea l-a folosit ca asasin, într-o operaţiune de execuţie a unor deţinuţi. Vânat însă în continuare de foştii săi colegi, este arestat din nou, sub pretextul unor nereguli în gestiune. Ulterior, pentru o perioadă, este menționat ca fiind deținut la Canal. Într-un final, a fost azvârlit din trenul care îl transfera din tabăra de muncă forţată într-un penitenciar. S-a spus că a vrut să fugă de sub escortă, una dintre expresiile folosite cel mai des în rapoartele lui Alimănescu, atunci când voia să justifice moartea unui arestat. Actul de deces este datat 1958.
Preluat de propaganda comunistă
Mitul eroului care scapă ţara de gangsteri nu a fost însă uitat şi este preluat de o serie de filme poliţiste făcute în anii ’70 de regizorul Sergiu Nicolaescu. Deşi scenariile sunt nişte falsificări grosolane ale istoriei, producţiile rulau cu sălile pline şi sunt difuzate, chiar şi în ziua de astăzi de unele televiziuni. După 1990, regizorul şi protagonistul respectivelor pelicule a recunoscut că personajul său este inspirat atât de figura lui Alimănescu cât și de cea a unchiului său, comisarul-șef Gheorghe Cambrea, care a făcut parte, pentru o perioadă, din echipa celebrului „justiţiar”. Cambrea a fost și el arestat. În 1941, arestase un ilegalist comunist, care apoi fusese asasinat în arest de o „echipă a morții” legionară. S-a dovedit ulterior că „tovarășul” era informator al poliției și că a fost reținut doar pentru a fi protejat. Însă comisarul-şef Gheorghe Cambrea a fost condamnat la 20 de ani de puşcărie. A fost trimis tot la Făgăraş, în 1950. A ieşit abia în 1965, după decretul lui Ceauşescu de eliberare a deţinuţilor politici. Cu sănătatea ruinată, a mai trăit doar doi ani după eliberare.
Replică de final
Vorbele comisarului Alimănescu, preluate şi popularizate mai întâi de presa vremii, apoi de filmele comuniste, s-au păstrat până în zilele noastre. Astfel, informatorilor poliţiei li se spune şi astăzi „Limbă”. Iar replica „Mâinile sus! Cine mișcă, nu mai mișcă!”, este folosită chiar şi în jocurile de copii. Una dintre replicile din filmele lui Nicolaescu, folosită în băşcălie de fostul preşedinte Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2009, se potriveşte perfect ca epilog la povestea hoţilor şi vardiştilor români de acum trei sferturi de secol: „Un fleac, m-au ciuruit!”.
Cele mai cunoscute jafuri din Braşov
1969. JAF LA EXPOZIŢIA AMERICANĂ.
În 1 septembrie, la ora 11, ofițerul de serviciu de la „Casa Ofițerilor“ din Brașov a constatat că lipsesc mai multe obiecte de pe panourile „Expoziției americane“, organizată în câteva dintre încăperile clădirii. Hoțul scrisese cu cretă: „Recompensă 2.000 de dolari, telephon 03-Amerika“. Dispăruseră mai multe aparate de filmat, de fotografiat, radio-telefoane, magnetofoane, radio-tranzistoare etc. Hoţul se ascunsese în interiorul expoziției în timpul vizitei de duminică. Noaptea, a încărcat obiectele într-o valiză care lipsea și ea din expoziție. Apoi a deschis fereastra și a ieșit pe sub ochii subofițerului care stătea afară de pază. A fost prins câteva luni mai târziu la București, în timp ce încerca să vândă din pradă. Se numea Atila Csender și avea 19 ani. La interogatoriu a recunoscut că mai spărsese, împreună cu tatăl său, magazinul „Consignația“.
2001. HOŢUL JEFUIT DE O PROSTITUATĂ.
În 8 aprilie, un agent de pază, Daniel Jinga, angajat pentru supravegherea sucursalei din Brașov a Băncii Românești a fugit cu aproape 8.000 de dolari. După ce a furat banii din seif a lăsat acolo un bilețel pe care a scris „Îmi pare rău“, apoi a fugit cu arma din dotare. Pe urmele lui au fost 1.300 de polițiști, jandarmi și specialiști de la Trupele de Intervenție Rapidă. A fost arestat în gară, în urma denunțului făcut de un copil. Agentul de pază a declarat polițiștilor că fusese jefuit, la rândul lui, de o prostituată.
2009. HOLD-UP SÂNGEROS PE „15 NOIEMBRIE“.
În 30 ianuarie, Ciprian Ion şi Răzvan Grasin, ambii angajaţi ai casei de schimb valutar „Candy”, de pe strada 15 noiembrie, se pregăteau să transporte la bancă încasările din acea zi: 425.000 de euro. S-au urcat în maşină cu două genţi de rafie în care se aflau banii, dar până să apuce să pornească, un bărbat s-a apropiat de autoturism, a deschis focul asupra lor, a luat o geantă cu bani şi a fugit. După câţiva zeci de metri, agresorul s-a simţit urmărit şi s-a întors, îndreptând pistolul către un bărbat aflat în spatele lui – Gheorghe Dumitru Lîlă – pe care l-a împuşcat în inimă. Apoi, agresorul a abandonat geanta cu bani şi a dispărut. Gheorghe Lîlă a murit pe loc. Ciprian Ion a decedat la spital. Colegul său, Răzvan Grasin, a supravieţuit, dar a rămas fără ochiul stâng. Au fost arestaţi doi suspecţi basarabeni, Serghei Gribenco şi Serghei Gorbunov, care locuiau împreună într-un apartament din Ploieşti. Poliţiștii au găsit încărcătorul unui pistol în oala cu ciorbă aflată pe aragazul concubinei lui Gribenco. Cercetările au eşuat însă din lipsa altor probe, iar cazul a rămas cu autor necunoscut. Cazurile celor doi angajaţi, unul mort, celălalt mutilat pe viaţă, au fost considerate accidente de muncă. Angajatorul a fost acuzat pentru că nu a respectat regulile de protecţie a muncii.
2014. LOVITURĂ SUPER-RAPIDĂ ÎN RĂCĂDĂU.
În septembrie 2014, o sucursală a Băncii Transilvania din cartierul Răcădău din Braşov a fost ţinta unui jaf. Jaful s-a desfăşurat incredibil de repede, în doar 37 de secunde. După forţarea uşii de acces, a fost sustrasă o cutie de valori ce avea o importantă sumă de bani în interior, fiind vorba de peste 300.000 lei. Patru braşoveni au fost arestaţi şi condamnaţi în acest caz.
Copilărie cu greutăți: Irina Loghin, la un pas să fie mâncată de lupi
l De 11 ori la Mormântul Sfânt
Reputata artistă de muzică populară Irina Loghin a făcut dezvăluiri șocante despre traumele ei din copilărie. Invitată în cadrul unei emisiuni de televiziune cântăreața a povestit că a trăit un adevărat calvar atunci când era un copil. Celebra interpretă a cunoscut greutățile vieții de la o vârstă destul de fragedă. Crescută într-o familie cu posibilități materiale precare, Irina Loghin a avut grijă de cei cinci frați ai săi și își ajuta părinții la treburile gospodărești. Irina Loghin i-a mărturisit lui Dan Negru că a existat un moment când s-a temut pentru viața ei. Solista ține minte cum a fost fugărită de o haită de lupi.
„Am rămas marcată pe viaţă de o întâmplare destul de emoţionantă. Faptul că stăteam într-un cătun, veneau lupi. Fratele meu cu un vecin au zis să merg să duc oile înapoi. Şi m-am dus, am urcat prin lăstărişul ala, până sus. Îmi era puţin urât. Când am ajuns acolo, erau foarte mulţi scaieţi care agăţau. Şi lângă ei văd un câine. Stătea cu capul în jos şi când m-a simţit a făcut ochii mari la mine. Aveam o căţeluşă lup şi am crezut că este căşeluşa mea, Dolfa. Când m-am dus mai aproape mai erau vreo şase, şapte. Era haită de lupi. Am început să ţip. Fratele era destul de departe de mine. Oile au mirosit treaba asta…m-au şi m-au auzit ţipând şi au început să fugă. Eu după oi şi lupii după mine. Fratele şi celălalt băiat au început să fluiere când m-au văzut că coborâm. Şi am rămas cu o teamă”, a declarat Irina Loghin în cadrul emisiunii.
Ce a pățit Irina Loghin la Mormântul Sfânt
A fost pentru prima dată în Israel în urmă cu 50 de ani, împreună cu Ileana Sărăroiu, iar de atunci a mai fost de încă 11 ori. Irina Loghin s-a rugat la Mormântul lui Iisus să poată face copii. „Am pășit pentru prima dată pe la locurile sfinte de la Ierusalim în anii 70. Mă aflam într-un turneu pe atunci cu regretata Ileana Sărăroiu. Nu puteam să nasc prunci. Și pentru că mi-am dorit tare mult să am și eu copilași, m-am rugat la mormântul Domnului Iisus, să pot avea și eu moștenitori. Mai târziu am făcut chiar și tratamente dureroase, pentru a rămâne însărcinată. Cu Ileana Sărăroiu am ajuns prima dată la Ierusalim chiar de Paște. Îmi amintesc că noi nu eram cazate la Ierusalim, ci în alte orașe. Așa că toată săptămâna am făcut naveta la mormântul Mântuitorului de la Ierusalim, pentru a lua parte la slujbe. Știu că veneam de la 100 de km ca să fim la denii în săptămâna mare. Dar a fost ceva extraordinar, ce nu am putut uita toată viața. O trăire cum extraordinară. Nici nu se poate povesti. Cine a fost acolo de Paște știe ce vreau să spun”, a povestit Irina Loghin.
Ianis Hagi : „Este inima familiei și lumina noastră”
Copiii ”Regelui” Gică Hagi, au făcut dezvăluiri emoționante despre familia lor, în primul lor interviu acordat împreună. Atât Ianis, cât și Kira Hagi au recunoscut faptul că cea care a avut întotdeauna grijă ca familia să fie unită și să trăiască în armonie este mama lor. Întrebat ce reprezintă femeia care l-a adus pe lume, Iani Hagi s-a luminat la față și a dat un răspuns emoționant. Pentru campionul de la Glasgow Rangers cea care îi este mamă reprezintă inima familiei. Fără eforturile pe care aceasta le-a făcut de-a lungul timpului, cei doi nu ar fi ajuns atât de departe. „Eu mereu am spus: mama este persoana care ține familia aproape, nu neapărat prin gesturile pe care le face – doar prin prezența ei. Știe să ne țină aproape, este inima familiei și lumina noastră. După aceea, clar, școala… “, a spus Ianis
Ianis Hagi: „Mama a fost cu ideea să ne trimită la școala britanică”
La fiecare apariție, Ianis și Kira reușesc să surprindă prin discursul pe care-l au, dar și prin educația de care dau dovadă. Responsabilă pentru adulții de astăzi este Marilena Hagi, soția lui Gheorghe Hagi.
„Cel mai important sfat de la mama? Să zic doar unul? Sunt foarte multe. Nu pot să reproduc un singur sfat. Cum am spus: de școală s-a ocupat foarte mult, mereu mi-a spus ‘chiar dacă știu că vrei să devii fotbalist…’ Ea a fost cu ideea să ne trimită la școală britanică. Tata se gândea să fim la o școală românească, dar mama chiar de la grădiniță ne-a trimis la școală internațională”. Toate aceste sacrificii au avut un scop, așa cum afirmă Kira Hagi: mama lor a vrut ca ei să aibă o constanță în ceea ce privește educația. „Fiindcă noi am fost plecați atâta timp, Ianis a fost la grădiniță în Turcia. Ne-am mutat din Turcia în România, după aceea ne-am mutat din nou în Turcia. În Constanța am fost în liceul britanic” a declarat Kira Hagi.
De ce Andra Măruță nu are poze în costum de baie?
Andra Măruță este una dintre cele mai iubite artiste de la noi. De-a lungul timpului, cântăreața a ținut mereu legătura cu fanii săi, cărora le-a împărtășit cele mai mari secrete ale sale și pe care i-a lăsat să o cunoască atât cât a considerat că îi face bine. Cu toate că este mereu deschisă cu oamenii care o iubesc și o apreciază, Andra Măruță nu a vrut niciodată să se expună în costum de baie, mai ales pe rețelele de socializare. Așa se face că jurata de la Românii au talent a evitat mereu să-și expună trupul și chiar dacă a mers la plajă și s-a fotografiat, pe Facebookul și pe Instagramul său nu se regăsește nicio fotografie sexy. Întrebată de fanii săi de ce anume nu postează imagini într-o asemenea ipostază, artista a ținut să-i lămurească și le-a oferit un răspuns neașteptat. Andra a explicat faptul că nu se expune în costum de baie pentru că aceste lucruri i se par…prea intime. „În costum de baie nu am (n.r. fotografii), nu îmi fac, nu îmi face plăcere să mă pozez în costum de baie. Cred că lucrurile astea sunt mult prea intime! Nu ştiu cum o să gândesc peste un an, dar acum nu îmi place“, declara Andra recent în cadrul unei emisiuni de televiziune. Pentru că muzica i-a adus mereu venituri mari, dar toate acestea s-au datorat faptului că uneori a muncit până la epuizare pentru concertele sale, Andra Măruță și-a permis să-și achiziționeze un bolid de lux, pe care îl conduce mândră peste tot. Deși este o fire mai liniștită, jurata de la Românii au talent deține un autoturism extrem de „dur”, cu mulți cai putere. Nu vă mai ținem în suspans și vă spunem că este vorba despre un Volvo XC90, al cărui preț ajunge la 63.000 de euro. Aceasta nu este, însă, singura mașină pe care o deține Andra Măruță, căci artista are acasă un mic parc auto. Aceasta mai conduce un Mercedes GLA 200, în valoare de 50.000 de euro, bolid pe care Măruță l-ar fi primit din partea unei reprezentanțe auto.
