Acasă Blog Pagina 3937

Frumoasele din seria Bond: Cine au fost de-a lungul anilor cuceritoarele fete Bond din franciza cu cel mai cunoscut spion (1)

0
Jane Seymour

l 007, un agent cu licență pentru a iubi

007 nu este doar cel mai cunoscut spion de pe marile ecrane, dar și agentul cu licență pentru a iubi. James Bond a avut de-a lungul anilor la brațul său unele dintre cele mai frumoase femei din lume, puternice și provocatoare. Au fost doar șase actori care l-au jucat pe Bond până acum și toți au avut ca partenere probabil cele mai cuceritoare dive din anii respectivi. Monica Belucci, Jane Seymour, Ursula Andress, Halle Berry, Eva Green sunt doar câteva dintre celebrele Bond Girls. Mai jos, o galerie a fetelor Bond, încă de la primele lung-metraje ale francizei, care au încântat privirile cinefililor. Vom prezenta, de-a lungul zilelor următoare, toate actrițele care au fost alese drept partenere pentru 007.

Ursula Andress

Ursula a jucat rolul Honey Ryder în Dr.No, primul film cu spionul Bond, în 1962. Agentul 007 a fost regretatul Sean Connery.
Această imagine cu Ursula Andress este creditată drept cea mai emblematică fotografie în care o actriță apare în bikini, dar și un moment de referință în cinematografie și istoria modei.

Diana Rigg

Contesa Teresa di Vicenzo a fost soția lui James Bond, în On Her Majesty’s Secret Service, în 1969. Actrița Diana Rigg este cea care a jucat și rolul Olenna Tyrell în Game of Thrones.

Claudine Auger

Actriță franceză a fost celebră pentru rolul Dominique „Domino” Derval, fata Bond din pelicula Thunderball, în 1965.  A câștigat titlul de Miss Franța și a fost prima finalistă din competiția Miss World în 1958.

Jill St. John

St. John a jucat rolul hoaței de diamante Tiffany Case, în Diamonds Are Forever (1971), cu Sean Connery în pielea celebrului James Bond. A fost prima actriță americană care a interpretat o fată Bond.

Honor Blackman

În anii 60, Blackman a practicat judo, iar asta a ajutat-o să se pregătească pentru rolul Pussy Galore în Goldfinger (1964), alături de Sean Connery.

Akiko Wakabayashi

Aki este numele fetei Bond din „You Only Live Twice”, film în care este interpretată de Akiko Wakabayashi, o agentă ninja din fictivul Serviciu Secret Japonez (SIS).

Jane Seymour

Nu mulți știu, însă interpreta lui Dr. Quinn a apărut în celebra franciză cu spioni în anul 1973, în „Live and Let Die”. Partenerul ei a fost Roger Moore.

Barbara Bach

Barbara a jucat alături de Roger Moore în 1977, în „The Spy Who Loved Me”, în rolul Anya Amasova. Barbara este căsătorită cu toboșarul de la Beatles, Ringo Starr.

Maryam d’Abo

Maryam d’Abo s-a născut în 1960 și este o actriță britanică. Este cunoscută pentru rolul Bond girl Kara Milovy în filmul din 1987, The Living Daylights.

Britt Ekland

Ekland a devenit faimoasă peste noapte, în 1964, după ce s-a căsătorit cu actorul Peter Sellers. 10 ani mai târziu apărea în The Man with the Golden Gun, în (1974), în rol de fată Bond.

Lois Chiles

Fost model, Lois Cleveland Chiles a devenit cunoscută ca actriță în rolul Holly Goodhead din filmul cu James Bond, Moonraker (1979).

Cugetări

0

Victor Hugo: „Trădarea e biserica iadului“

Calendar religios: 5 octombrie

0

Ortodox
†) Sfinţii Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu; Sfintele Muceniţe Haritina şi Mamelta.
Greco-catolic
†) Sf. Haritina, martir († 304).
Romano-catolic
†) Ss. Placid și însoțitorii, martiri; Sf. Alois Scrosoppi, preot.

S-a întâmplat la 5 octombrie

0

1830 – A încetat din viaţă cărturarul şi memorialistul Dinicu Golescu (n. 7 feb. 1777)
1902 – S-a născut Zaharia Stancu, poet, prozator şi ziarist român. Cartea sa „Desculţ” este cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, fiind tradus în 24 de limbi până în 1988 (d. 1974)
1942 – S-a născut Angela Buciu, cântăreață de muzică populară
1962 – Membrii trupei de muzică pop The Beatles au lansat primul lor hit în Anglia, „Love Me Do”
2001 – În România a fost înfiinţată Jandarmeria Montană. Primul pluton de jandarmi montani, format din 30 de profesionişti în căţărare, lupte şi acţiuni de salvare, a început să patruleze traseele Buşteni, Azuga şi Sinaia
2011 – A decedat Steve Jobs, cofondator împreună cu Steve Wozniak, al companiei Apple Inc (n. 24 februarie 1955)

Rețeta zilei

0

Tăieţei cu sos dulce şi pui

Ingrediente: 400 g piept de pui, cimbru uscat şi măcinat, 400 g tăieţei, 150 g unt, sare, piper, ulei pentru prăjit, 300 g sos de tomate, 1 linguriţă miere, 10 g parmezan, pătrunjel verde
Mod de preparare: Se spală pieptul de pui, se taie cubuleţe care se condimentează cu sare şi piper şi se prăjesc în ulei încins. După ce au căpătat o crustă aurie, se scot şi se scurg de ulei. Între timp, se pun tăieţeii să fiarbă în apă cu sare. Separat, se topeşte untul, se adaugă cimbrul, mierea şi sosul de tomate. Se lasă să clocotească şi, după ce a scăzut, se ia de pe foc. Pastele se servesc cu bucăţelele de pui şi sosul dulceag. Se ornează cu parmezan ras şi pătrunjel verde

O carte pe zi

0

„Suflete goale“, Guillermo del Toro, Chuck Hogan

Guillermo del Toro și Chuck Hogan ne oferă o capodoperă – o combinație de horror, suspans și fantasy. – Stephen Chbosky, autorul bestsellerurilor „Jurnalul unui adolescent timid“ și „Prieten imaginar.“ O crimă oribilă care depășeste orice imaginație. O tânără agentă FBI explorând un teritoriu periculos. Un erou care sfidează veacurile.

Bancul zilei

0

Învăţătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbeşte prea mult”.
Tatăl, semnând observaţia de luare la cunoştinţă, adaugă:
– „Dacă i-aţi cunoaşte mama…”

Sfat Expres: Pregătirea mușcatelor pentru sezonul rece

0

Mușcatele sunt printre cele mai populare flori care cresc în ghiveci. Fie că le țineți pe balcon, pe terasă sau în curte, acum acestea încep deja să simtă că se apropie iarna. Pentru a le ajuta să treacă cu bine de sezonul rece, ele trebuie puse într-un loc ferit de ger și, înainte, au nevoie de o pregătire care include câțiva pași simpli ce trebuie urmați dacă vreți ca ele să își recapete frunzele și florile și în anul următor.

Pașii care trebuie urmați pentru transplantare

Mai întâi, mușcata trebuie udată din abundență, până când solul se va îmbiba cu apă. Dacă rădăcinile sunt prea mari, mai puteți tăia din ele, însă nu prea mult, pentru a nu afecta planta. Următorul pas este îndepărtarea frunzelor uscate, dar și lăstarilor sau florilor uscate, pentru a forma o tufă mai frumoasă pentru sezonul următor. De asemenea, experții recomandă să fie tăiată jumătate din înălțimea plantei. Locul în care este așezată în casă este foarte important, pentru că mușcată va avea nevoie de lumină. Ar fi bine ca planta să beneficieze de lumina soarelui, pentru a stimula și creșterea frunzelor. Ghiveciul trebuie rotit în fiecare săptămână, pentru ca planta să primească lumina uniform. În sezonul rece, planta va avea nevoie de apă doar de 1-2 ori în fiecare săptămână.

7 sfaturi utile

1. Nu schimbați ghiveciul toamna. Nu se recomandă ca plantele să fie mutate în alt vas, dar se poate completa ghiveciul cu pământ.
2. Nu se mai face fertilizare pentru plantele care vor intra în repaus – adică dacă le puneți în pivniță, spre exemplu. Dacă intenționați să le mutați în casă, atunci mușcatelor li se poate aplica doar jumătate din doza de îngrășământ, o singură dată pe lună.
3. Se curăță frunzele (și lăstarii) uscate sau bolnave, se spală de praf și se stropesc cu fungicid și insecticid, insistând pe pământ.
4. Se renunță la plantele bolnave sau foarte firave care au șanse minime să supraviețuiască peste iarnă. Este obligatoriu să aruncați mușcatele care sunt atacate de dăunători. În această selecție, ar fi bine să luați în calcul și faptul că florile care au peste trei ani s-ar putea să nu își mai recapete vigoarea care o doriți în anul viitor, așa că ați putea renunța la ele, înlocuindu-le cu plante mai tinere.
5. Înainte de a le depozita pentru iarnă, cu o săptămână înainte se scurtează puternic lăstarii la mușcate (3-4 noduri).
6. Mușcatele sunt printre ultimele flori care rămân afară toamna, însă trebuie avut grijă să le mutăm la loc ferit de ger înainte de a se instala nopțile reci.
7. Am lăsat la final cel mai important lucru: spațiul în care vor ierna mușcatele trebuie și el pregătit. Se poate opta pentru o pivniță, un garaj bine izolat, dar care să aibă o sursă de lumină. Țineți minte că mușcata comună are nevoie de temperaturi de 5-10 grade Celsius, în timp ce mușcata curgătoare este mai sensibilă la frig și îi trebuie cel puțin 10 grade Celsius. Pe perioada cât sunt păstrate, mușcatele au nevoie să fie udate rar, atunci când pământul din ghiveci este complet uscat.

7 din 10 ulcere: Ce semne dă infecția cu Helicobacter Pylori

0

l Care este legătura cu ulcerul și cancerul de stomac

Infecția cu Helicobacter Pylori nu dă simptome sau acestea sunt ușoare și nici nu favorizează apariția complicațiilor în majoritatea cazurilor. Există însă şi cazuri în care infecţia netratată poate duce la complicaţii severe, cum ar fi ulcerul, cancerul de stomac (apariţia cancerului gastric este în proporţie de 90% legată de această infecţie) sau limfomul. Potrivit statisticilor, bacteria este prezentă la 50-80% din populaţie, fapt ce o plasează pe locul 2 în clasamentul celor mai răspândite infecții bacteriene din lume, după caria dentară. De o rezistență uluitoare, Helicobacter Pylori persistă toată viața în mediul atât de dur și de acid al stomacului, fiind responsabilă de majoritatea bolilor stomacale. Charles Darwin, Alfred Nobel, Napoleon Bonaparte, George Bush, Papa Ioan Paul al II-lea au fost și ei „atinși” de această bacterie. Helicobacter Pylori este o bacterie localizată în stomac, care se transmite prin respirație, sărut, apă contaminată sau mâini murdare. De cele mai multe ori, tratamentul constă în administrare de antibiotice. Neglijată, infecția cu Helicobacter pylori poate duce la cancer de stomac, care necesită o schimbare totală a abordării terapeutice.

Simptome Helicobacter Pylori – când trebuie să mergem la medic

De cele mai multe ori, Helicobacter Pylori provoacă o inflamație a stomacului numită gastrită cronică, afecțiune ce evoluează lent și persistă toată viața, dacă nu este tratată. Aceasta se poate transforma treptat, de-a lungul mai multor ani, în ulcer sau chiar cancer. Studiile au arătat că la nivelul stomacului, Helicobacter Pylori este responsabila de 7 cazuri de ulcer din 10, iar la nivelul duodenului, de 9 cazuri din 10. Mai mult, medicamentele care sunt administrate uneori pentru ameliorarea simptomelor infecției – cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene sau aspirina – nu fac altceva decât să crească riscul de ulcer sau de sângerări. Existența bacteriei în stomac nu determină simptome decât în momentul în care are loc inflamarea mucoasei gastrice sau duodenale.
Acestea pot consta în:
– stări de greaţă
– aerogastrie (acumulare de gaze în stomac)
– dureri difuze sau mai puternice de stomac, însoțite de senzație de arsură
– balonare
– lipsa poftei de mâncare
– eructații frecvente
– scădere în greutate
– respirație urât mirositoare (halitoză)
– febră
Dacă o persoană prezintă simptomele de mai sus sau unul dintre ele şi persistă mai mult de 4 săptămâni, atunci ar trebui să consulte un medic. De asemenea, dacă există dureri foarte puternice de stomac, scaune cu sânge, dificultăți la înghițire sau vărsături cu sânge, nu mai aşteptaţi şi mergeţi de urgenţă la medic!

Există o diferenţă între simptomele date de ulcer şi cele date de cancer?

Simptomele clinice sunt la fel pentru ambele boli, chiar şi pentru gastrită, de aceea, pe cât de repede posibil, măcar la două săptămâni de când acuzaţi astfel de dureri descrise mai sus, este important să realizaţi gastroscopia pentru stomac sau colonoscopia pentru colon. Pentru unii pacienţi poate fi o experienţă traumatizantă efectuarea acestor analize, motiv pentru care poate fi realizată endoscopia „soft” (sub anestezie) prin utilizarea echipamentelor HD gastroscopice de ultimă oră.

Cum se transmite bacteria Helicobacter Pylori și ce rol are alimentația

Infecția cu Helicobacter Pylori se transmite prin respirație, prin sărut, prin folosirea aceleiași toalete, acelorași haine, cuverturi, prin apa contaminată, prin absența unor măsuri de igienă esențiale, cum ar fi spălatul pe mâini. Odată fixată în stomac, ea continuă să se răspândească pe toată durata vieții, uneori fără să fie observată și fără să determine consecințe negative asupra sănătății persoanei infectate. În ceea ce privește cancerul, cifrele sunt îngrijorătoare. Helicobacter Pylori este prima bacterie implicată în dezvoltarea unei forme de cancer. Cercetătorii estimează că este responsabila de cazurile de cancer gastric într-o proporție de 60-90%. Totuși, nu trebuie să vă panicați, pentru că studiile arată în același timp că din totalitatea persoanelor infectate, doar 1-3% vor dezvolta ulterior cancer. E nevoie de mulți ani ca afecțiunea să ajungă la acest ultim stadiu și de influența mai multor factori: predispoziția genetică, fumatul și alimentația nesănătoasa. La categoria alimente și băuturi de evitat pentru a preveni inflamația mucoasei stomacului se încadrează: sare, alcool, saramuri consumate în cantități exagerate, alimente picante, carne roșie, pește afumat, cofeină, ciocolata, băuturi carbogazoase, alimente procesate care conțin nitrați și nitriți. La categoria alimente cu efect benefic în caz de infecție cu Helicobacter Pylori se înscriu următoarele: pește gras, iaurt, legume fierte, conopidă, broccoli, ardei gras, fructe de pădure.

Analize pentru depistarea bacteriei Helicobacter Pylori

Prezența bacteriei Helicobacter Pylori în organism poate fi determinată noninvaziv, fără disconfort și fără anestezie.
Aceste analize pot consta în: test respirator (pacientul înghite un lichid pe bază de uree și apoi suflă într-un dispozitiv care va detecta prezența sau absența agentului patogen), analiză de sânge (doar pentru cei care nu au urmat niciodată tratament pentru Helicobacter Pylori) sau test molecular (acesta analizează saliva și materiile fecale pentru a determina ADN-ul bacteriei). Cea mai importantă analiză, „de aur” să-i spunem, pentru durerile puternice în zona stomacului şi a duodenului este gastroscopia cu biopsie, fiindcă doar cu ajutorul rezultatelor macroscopice ale acesteia şi cu rezultatele histologice ale biopsiei se poate diagnostica în mod corect infecţia cu Helicobacter pylori în stomac şi duoden.

De ce e important să fie diagnosticată şi tratată rapid infecţia cu H. pylori?

Helicobacter pylori este în sine o bacterie des întâlnită, dar este responsabilă 100% de inflamarea mucoasei stomacului, rezultatul acestei inflamaţii însemnând, de la cele mai puţin grav la cel mai grav, gastrită, gastrită erozivă, ulcer, limfom MALT, gastrită cu celule atipice şi, în final, cancer la stomac.

Tratament pentru infecția cu Helicobacter Pylori

Dacă există confirmarea infecţiei cu Helicobacter pylori şi a diagnosticului de gastrită, se începe tratamentul cu antibiotice. De multe ori medicii se confruntă cu situația în care infecția este rezistentă la acțiunea antibioticelor. Prin urmare, se utilizează şi o metodă specială de monitorizare, pentru a observa dacă terapia cu antibiotice funcţionează.
De obicei, tratamentul cu antibiotice ajută în cazurile diagnosticate cu gastrită, gastrită erozivă, ulcer şi limfom MALT. De asemenea, tratamentul poate consta și în administrarea de medicamente pentru refacerea mucoasei, prin reducerea acidității de la nivelul stomacului. Alte remedii care pot ameliora simptomele infecției sunt: probioticele (varză murată, chefir, castraveți murați etc.), propolisul (ajută la evitarea multiplicării bacteriei) sau ceaiul de lemn dulce (eficient în cazul ulcerului stomacal).

Dacă există confirmarea unui cancer, în niciun caz nu se aplică terapia cu antibiotice

În astfel de cazuri vorbim clar despre un tratament personalizat, specific pacientului. Terapia individualizată depinde de rezultatul histologic şi de rezultatele macroscopice, care se pot determina pe baza următoarelor analize: gastroscopie/ CT abdominal/ RMN/ PET CT. Foarte importante în diagnosticarea corectă sunt rezultatele histologice cu markerii tumorali. În ceea ce priveşte noile descoperiri în tratarea infecţiei cu Helicobacter pylori, se pare că există o rată de succes destul de mare în ceea ce priveşte terapia cu anticorpi mononucleari de tip AK. Imunoterapia cancerului poate avea un rol substanţial, dar numai în asociere cu tratamentul personalizat al cancerului de stomac.

Ce tratament poate fi oferit dacă o persoană are alergie la antibiotice

Pentru infecţia cu Helicobacter pylori este necesară realizarea antibiogramei sau a testului de sensibilitate la antibiotice. Se poate apela şi la tratament cu bismut în combinaţie cu antibiotice. Foarte important de reţinut este că analiza de sânge este insuficientă şi în niciun caz de ultimă oră pentru a putea diagnostica inflamarea mucoasei duodenale şi a celei stomacale. Doar gastroscopia cu biopsie este considerată standardul de aur în diagnosticarea corectă a infecţiei cu Helicobacter pylori a celor două mucoase mai sus menţionate. De asemenea, după tratamentul împotriva infecţiei, se recomandă o endoscopie histologică, pentru ca medicul să se asigure că a fost realizat cu succes, iar pacientul se poate întoarce liniştit acasă.

Ajutor în 200 de afecțiuni: Propolisul distruge 30 de tipuri de virusuri

0

l Este unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale

Propolisul este un amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, și este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. El a fost denumit aşa de învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate. Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite și 30 de tipuri de virusuri, inclusiv cel gripal sunt distruse de propolis. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce trebuie să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.

Cum se obţine şi unde găsim propolisul

Propolisul este un „coctail” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă. O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină. Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis. Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Propolisul: ce afecţiuni pot fi ameliorate cu acest remediu naturist

Un studiu realizat de cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 5 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile. Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor. În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.

Propolisul, excelent în tratarea asteniei

Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal. Şi sistemul imunitar are de câştigat. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen. Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.

Boli de piele ameliorate de propolis

Ca tratament extern, propolisul este eficient în ameliorarea simptomelor herpesului cu diferite localizări (tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ale eczemelor (aplicarea de comprese cu tinctură sau unguent de 2-3 ori pe zi), arsurilor (tinctură – pentru arsurile grave, şi unguent de propolis şi tătăneasă – pentru arsurile uşoare), coşurilor, punctelor negre şi a furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată), îmbunătăţirea simptomelor de ulcer varicos de gambă (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).

Sub ce forme se găsește propolisul:

Tinctura
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

Propolisul brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

Unguentul de propolis
Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).

Apă de propolis
Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

Mierea propolizată
Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.

Precauţii şi contraindicaţii

În anumite cazuri, propolisul poate determina reacţii alergice, motiv pentru care este recomandat a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea.
Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face tratament cu propolis.
Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.