• În câteva locuri din țară, natura a așezat vulcani în care bolboresește zi și noapte noroi lăptos
• Cei mai spectaculoși vulcani noroioși se află la numai 150 de km de Brașov, lângă Buzău
În mijlocul unui peisaj dominat de verdeață, de pășuni și livezi care se întind cât vezi cu ochii, o bucată de deșert de mărimea unui teren de fotbal, înconjurată de dune imense de nisip. În mijloc, cercuri de diferite dimesiuni. Din cratele cenușii, la intervale egale, ca un oftat al sufletului pământului, ies bulbuci de noroi. Spectacolul pământului se joacă în fiecare zi la Vulcanii Noroioși , la numai 150 de km de Brașov. și oricine îl poate privi. Tot la puțin peste 100 de kilometri de Brașov, dar în drumul spre Sibiu, vulcanii noroioși de la de la Hăsag sunt în pericol de dispariție.

Peisaj selenar

Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, la 12 km de Berca, în apropierea Buzăului, constituie una dintre cele mai interesante rezervații mixte, geologică și botanică din România. Acest fenomen natural spectaculos este rar întânit în lume. Turiștii care vizitează locul rămân impresionați de peisajul ciudat, selenar, pe care îl formează numeroșii vulcani în miniatură, prin craterele cărora gazele din aruncă noroi sub forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenușie. În jurul vulcanilor se dezvoltă o vegetație care s-a adaptat la salinitatea ridicată. Impresionat e și faptul că o bucată mare de deșert plină de vulcani de diferite dimesiununi a fost parcă așezată cu grijă în mijlocul unui loc plin de verdeață. Și s-a păstrat așa de când lumea.

Lavă și dune

De ce aruncă fără oprire noroi Vulcanii de la Buzău? Ieșirea gazelor din subsol la suprafață determină deplasarea apei și antrenarea particulelor argiloase și nisipoase din straturile de rocă rezultând un noroi mai mult sau mai puțin vâscos ce se revarsă creând mici conuri si platouri. Astfel de fenomene iau naștere în general in zona Subcarpaților de curbură. Fenomene asemănătoare se găsec lângă Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei și în anumite zone colinare din Moldova. Atunci când plouă, apa se scurge în șiroaie pe flacurile conurilor creând prin eroziune un ansamblu de șanturi, rigole și ravene. Torenții creați, cu adâncimi de până la 2-3 metri, și separați de creste, transformă platoul arid într-un peisaj ce pare nepământean.

Legea apei

Dacă în jurul craterului noroiul este proaspăt sau în curs de uscare, la mijlocul și la baza conului lava uscată este brazdată de crapături zdravene. Apa rămâne însă cea care face legea locului. Atunci când plouă, șiroaiele care se grăbesc spre baza dunei modelează mușcă din sol formând o rețea de râulețe. Când se evaporă apa, rămân milioane de vinișoare adânci. Iar noroiul „se fabrică“ în continuare în burta vulcanului fierbânt ca o mămăligă, fie că e toamnă sau primăvară sau caniculă.

Soarele împarte culorile

Localnicii s-au obișnuit cu peisajul oferit de vulcanii. Dar nu încetează să se minuneze de ceea ce a creat natura în comuna lor. Și sunt tare mândri că tot mai multă lumea vine să vadă minunăția. ba chiar sunt gata să dea oricui dorește explicații. Pentru că aproape fiecare om al locului știe cu exactitate cum se transformă în timp vulcanii, cum cresc dunele de nisip și cât de tare se adâncesc șanțurile. O altă minune, pentru ei, obișnuiții locului este felul în care soarele poate schimba peisajul.   Pentru cei mai mulți dintre localnici, vulcanii sunt locul unde se adună toată liniștea și pacea pământului. Și asta pentru că vulcanii sunt blânzi și mereu aceeași, iar bulbucii de noroi sunt semnul că inima pământului bate fără oprire.

Vulcanii fără noroc

La câțiva metri de calea ferată, pe drumul județean ce leagă Sibiul de Mediaș, în Hăsag, aproape neștiuți, se luptă cu o sortă mai puțin dreaptă decât frații lor de la Buzău, alți vulcani noroioși. Nici sătenii din Loamneș nu mai știu multe despre ciudatele movile.
Aria protejată ce include cei câtiva vulcani se află între Hăsag si Mândra. Monument al naturii cu valoare geologică, aceasta nu este cuprinsă însă în sistemul ariilor protejate din România. Prezența vulcanilor în acel loc se explică prin structura geologică particulară pe care o impune prezenta sării în fundament. Din cauza presiunilor tectonice din timpul fazelor de cutare, sarea fiind plastică, a fost împinsă spre suprafată formând cute diapire ce se întind de la Turda până la Ocna Sibiului. Falia creată exercită o presiune ce a avut ca rezultat formarea de fracturi prin care gazul metan iese la suprafată antrenând cu el apa sărată. Aceasta înmoaie marnele, transformându-le în noroi care este împins afară. Noroiul acumulat a edificat conurile prin care mai iese si acum apă. „Bolboroseala“ se datorează gazului metan. În prezent mai sunt vizibile doar câteva conuri vulcanice. Puține au rămas active. Multe sunt doar „fosile“ ce și-au încetat activitatea.

Legenda de la Hăsag

Vulcanii sunt pe cale de dispariție, dar legenda lor trăiește încă ,,Se spune că pe aceste locuri, pe vremuri, trăiau căpcăunii și că aici erau cele mai bune pășuni și cele mai multe și mai frumoase vite. Fiind un loc așa mănos, a atras oamenii, care i-au alungat pe capcăuni și le-au luat terenurile și vitele. Căpcăunii nu au mai avut loc pe pământ și își duc acum traiul pe sub pământ, aia-i lumea lor. Dar supăra-rea pe oameni a rămas până în ziua de azi și ei caută să se răzbune pentru răul ce li l-au făcut oamenii, alungându-i de pe pământ. De aceea, căpcăunii au făcut ochiuri, gropi cu noroi, în care apa și mâlul bolborosesc. În multe ochiuri se păstrează apă limpede și bună și dacă vreun om sau vreo vită vine s-o bea, ochiul se deschide și înghite omul sau animalul si nimeni nu-l mai scapă, că-l trag în jos, în fundul pământului, căpcăunii. De aceea, nu e bine să se apropie om sau vită de aceste ochiuri, că-i pericol mare, dar animalele nu știu asta și multe s-au prăpădit scufundându-se în ochiuri mari cât roata carului“. Așa sună cea mai cunoscută dintre legende. O spun bătrânii locului, dar a fost publicată și în monografia comunei. Dacă nimeni nu va salva vulcanii, copiii din sat vor rămâne doar cu poveștile bunicilor despre ochiurile cu noroi de la Hăsag.

700 de vulcani noroioși

Vulcanii noroioși își au originea în perioada Cenozoică și pot fi găsiți în 25 de țări. sunt peste 700 de astfel de formațiuni. Cei mai mulți, aproximativ 170, sunt localizati în partea de est a Azerbaijanului și pe fundul Mării Caspice, în apropierea de țărm. Pe uscat, vulcanii noroioși se găsesc în două tipuri de zone. În prima, gazele vulcanice se ridică prin sedimente fine, cauzând mici erupții și edificând conuri de cel mult 1-2 metri înălțime. Parcul National Yellowstone din Statele Unite este plin de astfel de vulcani. În cealaltă, gazele urcă din depozite subterane în zone mâloase. Cei mai mari vulcani noroioși din lume, cei din zona Mării Caspice, ating un kilometru în diametru și câteva sute de metri înălțime.