Autor: Monitorul de Făgăraș

l În ultimele trei decenii, lăcomia păguboasă, interesele politice și incompetența au îngropat viitorul orașului

Se îndeplinesc 30 de ani de când Făgăraşul a ratat şansa de a arăta că are oameni capabili să se implice pentru bunul mers al oraşului, să îl administreze corect şi să îl facă să prospere. Din păcate, în cele trei decenii, în municipiu s-a constatat o lăcomie păguboasă şi distructivă. Se poate spune că s-au încheiat trei decenii de regres şi degradare. La sfârşitul epocii comuniste, Făgăraşul avea o industrie destul de diversificată care asigura 30.000 de locuri de muncă. Pe lângă coloşii industriali, precum platforma chimică Nitramonia, UPRUC, intreprinderile mari gen Economica şi IPIC, municipiul avea şi o reţea destul de bine pusă la punct de producţie de alimente şi băuturi, producţie de prelucrare a cărnii și laptelui și fabrici de pâine. Rând pe rând, după 90, toate acestea au dispărut sau au intrat pe mâna unor persoanaje dubioase, rău voitoare sau pur şi simplu incapabile. Oamenii cu influenţă, de cele mai multe ori politici, au reuşit să ia pe nimic obiective importante, dar nu au fost capabli să îşi creeze imperiile visate sau măcar afaceri onorabile. Făgăraşul este astăzi doar un loc pe harta judeţului şi a ţării despre care se vorbeşte tot mai puţin, prizonier al metehnelor şi intereselor care-i blochează dezvoltarea.


Combinatul chimic, distrus bucată cu bucată

În pragul anilor ’90, Făgăraşul era o importantă piaţă a muncii. Zeci de mii de locuri de muncă erau asigurate prin producţia industrială centralizată.Sirenele chemau oamenii la schimburi, circulau autobuze care-i transportau pe angajați la poarta fabricilor, străzile erau pline de biciclete care din zori şi până noaptea aveau ca destinație Combinatul, UPRUC sau Economica. De cum treceai de podul de cale ferată din zona 13 Decembrie, se impunea Combinatul Chimic nr. 1 din ţară, Nitramonia. În jurul lui se înfiinţase un cartier, cât un orăşel.Erau blocuri, magazine, cabinete medicale, farmacii. La câţiva ani după Decembrie 89, secţiile de producţie s-au închis una câte una, iar combinatul a devenit un morman de fier vechi. N-a mai rămas nimic nici din cartier, nici blocuri, nici magazine, nici farmacii, nici transport, nici instalaţii, nici reţea de apă şi canalizare. Nimic. Combinatul este, după 30 de ani, o locaţie bună pentru filmele despre nenorociri. Au dispărut odată cu întreg patrimoniul industrial peste 10.000 de locuri de muncă. Politicienii de azi care au transformat ceea ce a mai din cartier şi locatarii lui într-o masă electorală numai bună pentru a fi manevrată din 4 în 4 ani.

Amintirea platformei UPRUC

Platforma de utilaj chimic, UPRUC înghiţea peste 5000 de locuri de muncă. Erau condiţii grele de muncă, dar pentru făgărăşenii care aveau o meserie în domeniu nu era o problemă. S-au construit, aici, utilaje unicat pentru companii străine. Această platformă n-a rezistat prea mult în economia de piaţă. Şi nu din cauza tehnologiei sau a muncitorilor din secţii, ci a directorilor incompetenți parașutați de forurile centrale. Graţie proiectelor de privatizare ale AVAS, UPRUC a fost divizat, a fost vândut şi apoi devalizat. Făgărăşenii au privit neputincioşi la distrugere. Pe platforma de utilaj chimic mai funcţionează astăzi doar câteva făbricuţe, care însumează în total câteva sute locuri de muncă. În rest arată ca o loc părăsit.

Doar urmele fostei „Economica“

Intrând dispre Sibiu în Făgăraş, primul contact cu industria făgărăşenă se făcea prin „Economica“, fabrica pe care localnicii o numeau ,,La Brichete”. Peste 3.000 de localnici lucrau aici, prelucrând în general materiale plastice şi de mecanică fină. În cei 30 de ani fabrica a avut numeroase ocazii de a intra în mod competitiv pe piaţa capitalistă, însă de fiecare dată au apărut dificultăţi care au dus la un regres. Numărul angajaţilor s-a împuţinat, patrimoniul a devenit nelucrativ, iar unele spaţii au găzduit apoi diverse unităţi de producţie de capacitate mică. Mecanoplast-ul zilelor noastre, divizat în câteva srl-uri, este doar o copie palidă a ceea ce a fost.

Făgărășenii au uitat mezelurile „Montana“

Una dintre unităţiile de producţie care s-a dezvoltat foarte bine timp de 10 ani după 89 a fost Montana, o societate pe acţiuni care a preluat Abatorul oraşului de pe strada Inului. SC Montana SA a avut o perioadă de glorie, care odată cu vânzarea acţiunilor, în 1999, s-a dus pe apa Sâmbetei, iar mezelurile produse aici, au fost uitate de toată lumea. Făgărăşenii îşi amintesc doar cum strada Inului şi strada Libertăţii erau neîncăpătoare din cauza tir-urilor care aşteptau să fie încărcate cu mezelurile Montana. SC Montana SA a fost privatizată prin metoda MEBO, ,,cuponiada” aşa cum s-a numit la acea vreme. Numai că în decurs de un deceniu, Montana n-a adus acţionarilor nimic bun. În 1999, undeva prin iunie, s-a bătut palma pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni de la Montana. Cu 660.000 lei vechi, Carmolimp a achiziţionat pachetul de 59% de acţiuni şi a devenit majoritar. Adică a putut face ce vrea din Montana. Şi a închis treptat activitatea de aici. Astăzi, pe locul abatorului şi al fabricii Montana sunt ruine. Nici fabrica de lapte de pe strada Negoiu nu a avut o soartă mai bună. Astăzi este tot ruine. Iar crescătorii de animale din Ţara Făgăraşului cerşesc la societăţi din judeţele învecinate pentru a le plăti laptele contractat.

Patria cartofului a rămas fără o industrie de procesare

Patria cartofului a rămas și fără o industrie de procesare. IPIC-ul a fost construit pentru a prelua producţia ţăranilor făgărăşeni şi a da pe piaţă produse finite. După revoluţie, când ţăranii puteau obţine profituri bune pentru cartofii recoltaţi de pe parcele proprii, IPIC-ul deşi le prelua toate cantităţile, oferea preţuri nerentabile pentru producători. Chiar şi aşa, oamenii aveau sigurnaţa că nu li se strică în beciuri cartofii şi acceptau tarifele fabricii locale. Fabrica avea şanse mari să se dezvolte, având materie primă suficientă şi tehnologia necesară, dar Roclip şi Agroclip, moştenotoarele IPIC-ului, nu au reuşit să se impună pe piaţa de profil. Astăzi aceste fabrici sunt în paragină, o imagine dezolantă pentru municipiu, în timp ce localnicii rămân cu cartofii în beciuri, iar primăvara îi aruncă pe câmpuri ca pe gunoi.

Prea multe ruine

La începutul aniilor ’90 Făgăraşul avea un sistem de transport foarte bine pus la punct. Din autogară plecau autobuze către toate satele din Ţara Făgăraşului. Moartea coloşilor industriali a falimentat și ransporul spre sate,, iar cel local a cunoscut o odisee tristă. Actuala conducere a oraşului a reînfiinţat un serviciu propriu de transport pentru a-şi angaja apropiaţii şi pentru a sifona banii publici pe autobuze vechi date la casare de alţi politicieni apropiaţi edilului şef. Autogara, un obiectiv important al municipiului, s-a transformat de-a lungul timpului într-un simplu punct comercial şi a căpătat în final destinaţia de depozit de materiale construcţii. Și vele două cinematografe au devenit doar o amintire. Negoiu s-a trasformat întâi în cinema-discotecă-bar apoi a fost lăsat în paragină. Și fostul cinema Transilvania este abandonat. A intrat pe mâna primăriei şi este o ruină, Iar Casa de Cultură este și doar un loc care consumă bani de la buget. Nici imensul patromoniu public moştenit de la afaceriştii interbelici sau de la comunişti nu a avut o soartă mai bună. Spaţii comerciale, terenuri, locuinţe, monumente istorice sau de arhitectură au încăput în cele mai multe cazuri în mâinile unor ,,băieţi deştepţi. Ștrandul, stadionul, complexul turistic „Lacurile Beclean“, fostele cofetării „Garofiţa“ şi „Liliacul“, baia comunală şi multe alte spaţii comerciale amplasate în locuri strategice au ajuns în avuţia unor societăţi private, în urma unor tranzacţii păguboase pentru primărie. Baia comunală este acum în paragină totală, iar strandul a fost demolat și a devenit o groapă de gunoi.