l Propolisul mai poate distruge și 21 de bacterii și 9 specii de ciuperci parazite

Propolisul este un amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, și este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. El a fost denumit aşa de învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate. Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite și 30 de tipuri de virusuri sunt distruse de propolis, scrie csid.ro.

Unde găsim propolisul

Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă. O enigmă este şi cum au putut medicii antici să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Ce afecţiuni pot fi ameliorate cu acest remediu naturist

Un studiu realizat de cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile. Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor. În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie. Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.

Şi sistemul imunitar are de câştigat

Şi sistemul imunitar are de câştigat. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen. Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.

Sub ce forme se găsește propolisul

Tinctura
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi. Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

Propolisul brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

Apă de propolis
Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).