l De ce a fost condamnat un avocat?
Peste 30 de zeci de avocați din Baroul Braşov au protestat ieri, în ploaie, pentru „respectarea standardelor recunoscute naţional şi internațional privind libertatea de exercitare a profesiei de avocat”. Conform participanților, „poziția noastră este determinată de unele teze desprinse din considerentele deciziei în dosarul „Ferma Băneasa” și care, dacă ar fi generalizate ca precedent judiciar, ar putea deveni sistemice, cu efecte grave asupra profesiei de avocat, asupra justiţiei şi a statului de drept”. Reamintim că avocatul Robert Roşu, cel care l-a reprezentat pe prinţul Paul al României în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Regale de la Băneasa a fost condamnat definitiv, în decembrie 2020, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani de închisoare cu executare.
Acuzaţiile din dosar vizează infracţiuni comise în perioada 2006-2013 în diferite forme de participare, în interesul obţinerii unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate fără drept de prinţul Paul. Prejudiciul în acest dosar se ridică la 145 milioane de euro.
„Nu putem fi identificați cu clienții noștri“
Avocații brașoveni susțin că: „Principalele aspecte care au dus la o justificată nemulțumire și au indus temeri grave în rândurile avocaţilor, constau în: identificarea acestora cu clienții lor; atragerea răspunderii penale pentru susţinerea de către avocat a unor teze juridice apreciate de acuzare ca fiind incorecte; audierea avocaților în dosarele clienţilor şi folosirea acestor declarații de martor ca probe în dosar; audierea judecătorilor în calitate de martori în legătură cu propriile hotărâri, ignorarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, cu consecinţa creării unei stări de insecuritate gravă în cu privire la utilizarea în raporturile juridice a respectivelor hotărâri.[…] Din păcate, din motivarea deciziei instanței în dosarul „Ferma Băneasa”, dincolo de aspectele factuale particulare speței, răzbat idei care tind să relativizeze și să repună în discuție aspecte pe care le-am considerat dintotdeauna ca fiind acceptate în legătură cu rolul avocatului. Un dosar are şanse de câştig sau pierdere şi orice om are dreptul la apărare, fie el şi infractor. Un avocat poate susţine opinii controversate sau chiar greşite din punct de vedere juridic, fără teamă că ar putea fi urmărit penal, cu atât mai mult atunci când acestea se întemeiază pe hotărâri judecătoreşti irevocabile. Un avocat nu poate fi sancţionat că nu a depus la dosar acte potrivnice interesului juridic al clientului. Onorariul de succes al avocatului este practicat de când lumea, fără a fi considerat beneficiu ilegal sau că interesul avocatului în recuperarea acestuia ar putea avea conotaţiile unei activități nelegitime.[…] Nu în ultimul rând, garantarea siguranței avocaților, împreună cu ceilalți participanți la procedurile judiciare (inclusiv judecători, anchetatori și procurori), în exercitarea activităţilor lor profesionale sunt chestiuni clasice, recunoscute dintotdeauna în cadrul sistemului judiciar, de către toţi participanții. Prin urmare, o serie de aspecte obişnuite ale muncii avocatului au fost considerate infracţiuni. De asemenea, aspecte de deontologie profesională au fost transferate în spaţiul răspunderii penale. Acestea reclamă urgența clarificării unor probleme din justiție în care principalul perdant este cetățeanul și dreptul său la apărare. Demersul nostru instituțional nu se îndreaptă împotriva justiției, a instituţiilor autorităţii judecătoreşti în plan local sau national, ci are ca scop atenţionarea asupra faptului că generalizarea unor viziuni care tind să destabilizeze constantele rolului actorilor în actul de justiție tind să pună în pericol nu numai profesia de avocat, dar şi alte profesii juridice iar în cele din urmă chiar sistemul judiciar.[…] Consecinţele se răsfrâng nu numai asupra profesiei de avocat, ci asupra sistemului de justiție și mai ales asupra cetățeanului, care este privat de dreptul la apărare şi de dreptul la un proces echitabil“.
De ce a fost condamnat avocatul Mihăiță Roșu
Prezentăm mai jos fragmente din motivarea Înaltei Curți, care explică de ce avocatul Mihăiță Roșu a fost condamnat:
„Pe baza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că, prin acţiunile sale, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a depăşit limitele cadrului legal în care trebuie exercitată profesia de avocat, implicându-se cu bună ştiinţă în constituirea, la 1.11.2006, a unui grup infracţional ce a avut ca scop dobândirea, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi asimilate acestora, a unor bunuri revendicate de inculpatul Al României Paul, urmată de desfăşurarea activităţilor menţionate anterior în interesul acestei asocieri până în anul 2013, fapte care se circumscriu infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art.367 alin. 1 și 2 C.pen., ce reprezintă legea penală mai favorabilă şi pentru care urmează a fi condamnat” […] ”Inculpatul Roşu a ştiut că restituirea respectivului teren de către Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor nu se poate face decât prin încălcarea legii de către reprezentanţii săi, cu consecinţa producerii unui prejudiciu domeniului public al statului, ceea ce din perspectiva legii penale constituie infracţiunea de abuz în serviciu. În acest context, Înalta Curte reţine că, în calitatea sa de avocat, inculpatul Roşu era obligat să respecte în primul rând dispoziţiile legale.[…] Rezultă aşadar că obligaţia avocatului de a apăra interesele clientului său nu este una absolută, ci aceasta subzistă numai până la punctul în care aceste interese intră în coliziune cu dispoziţiile legale. Altfel spus,mai presus de interesele clientului este legea, astfel încât avocatul nu are o fidelitate oarbă faţă de clientul său, fiind obligat să se abţină de la asistarea/reprezentarea acestuia, atunci când clientul este angrenat în activităţi ilicite şi, mai grav, infracţionale.Într-o asemenea ipoteză, avocaţii nu beneficiază de imunitate în faţa legii penale, ci răspund pentru faptele penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta.”