Acasă Blog Pagina 4298

Publicitate la publicitate: Sufletul comerţului

0
În centrul oraşului, vitrinele se întreceau în a-şi promova mărfurile expuse

l Comercianţii braşoveni din vremea bunicilor îşi atrăgeau clienţii cu reclame în ziare

Astăzi, din cauza măsurilor sanitare care au dus la un declin accentuat al micilor sau mai marilor comercianţi, centrul oraşului este plin de vitrine goale şi spaţii de închiriat. Cu gândul la revenirea vieţii normale de dinaintea pandemiei, să ne reamintim de cât de animate au fost arterele comerciale de altădată şi cum se promovau negustorii prin reclame în ziare.
Patronii de prăvălii de pe vremea bunicilor ştiau bine că reclama e sufletul co­merţului. Nu se mai mul­ţumeau doar cu strigă­tul în gura mare în târg, ci sco­teau paralele din pun­gă, pen­tru a plăti publicarea de re­clame în ziare. Crâşmele, fabricanţii de maşini de cusut şi apă de parfum, vânzătorii de călcâie de gumă şi de ciorapi „incandes­cen­ţi“, stârpito­rii de clo­ţari (şoareci), gra­­fologii şi coaforii, toţi se întreceau pentru a-şi ve­dea numele în gazete. Nici farmaciştii nu se lă­sau mai prejos, căci era ma­re concurenţa la pi­lu­lele contra râgâielii şi ţi­u­ie­lii de urechi.

Machetele publicitare atrăgeau prin grafică şi titluri

„Schimbătorie de bani“

Un braşovean ce se ocupa cu negustoria pe la 1900, pe nume Fritz Schuller, anunţa în gura mare că numai la el „se capetă ca­nari de cea mai nobila spe­cie“. Înainte de Primul Război Mondial, se făcea pu­­blicitate se­­rioasă pe­ne­lor de gâscă im­portate din Boemia. În 1910, la Tu­tun­geria lui Dumitru Popp, de pe strada Hirsher nr. 4, era deschisă o casă de schimb valutar. A­ceas­ta era numită „schim­­­­­­­­­­bătorie de bani“ şi era des­chi­să „tuturor a­ce­lora cari că­lă­­toresc seu se re­în­torc a­casă din Ro­mânia“. Erau de mare trebuinţă în acele vre­­muri şi lămpile cu gaz şi lan­ter­nele „Prac­ticus“. „Lam­pă elec­tri­că, durabilă, cu baterie ne­ru­i­nabilă, elegant di­chi­sită“. Cum să rezişti la o asemenea ofertă?

„Omul care vede tot“

Un grafolog „autorizat de Au­torităţile Superioare competente ale Româ­ni­ei“, încerca să-şi atragă muş­terii tot prin publi­ci­tate. Şi-a făcut reclamă în pu­bli­caţia „Ardealul“, în a­nul 1942. Profesorul Mis­­­terelor Vie­ţii, C. Şte­fan, care în acelaşi timp e­ra şi „celebru oculist“, a­nun­ţa că tocmai a sosit din Be­nares, „cel mai sfânt o­raş din India, unde se strâng cei mai de vază fa­chiri“. Îşi aştepta clienţii pe strada Castelului nr. 30, la uşa nr. 2. „A produs cea mai mare senzaţie în toate oraşele mari din lume, pe unde a călătorit, unde a fost vizitat de un public foarte distins, care a ad­mirat arta lui de a prezice şi explica gându­­rile şi viaţa omului. Spi­rit mediu, care prezice: Tre­­cutul, Viitorul, Pre­zentul du­­pă fizi­o­no­mie şi de­slu­şeşte orice a­fa­ceri per­so­­nale, comer­ţul, amorul, căsătoria, sar­cina, câştiguri neaşteptate, judecăţi, boale, suferinţi sufleteşti de iubire, arată calea de luat pentru evitarea accidentelor fatale şi prezicerile lor. A­du­ce liniştea şi niciodată vrajba con­jugală şi descrie viaţa din lea­găn şi până în mormânt…“, se spunea în reclamă.

Sicrie de la Viena

Mult mai cinic e anunţul Re­uniunii pentru Ajutorare, de pe Calea Victoriei 13. „De moar­te nu scapă ni­meni. Până la 85 de ani, se primesc membri pen­tru ajutorare în caz de moarte (deces) li se plăteşte imediat ur­mătorul ajutor la sumele de lei 8.000 – 10.000 sau 24.000“.
Firma de pompe funebre Tutsek, de pe strada Porţii 12, şi-a făcut publicitate prin presa locală mai mulţi ani. Reclama preciza faptul că firma deţine un „depou de sicriuri de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Vi­ena…, care funebre cu doi şi pa­tru cai, ciocli“. Pentru a-şi în­vin­ge con­curenţa, patronul a­nun­ţa şi serviciile suplimentare pe care le presta: „comande în­tregi se esecută promt şi eftin, iau asupră-mi şi transporturi de morţi în strinătate.“

Comercianţii încercau să-şi găsească clienţii cu ajutorul publicaţiilor vremii

Apă pentru sân

Doamnele erau momite de co­­afori şi de negustorii de cos­­me­ti­­ce cu ,,Ondulaţie per­manentă cu preţuri re­duse pentru Paşti, cu lei 170 la coaforul şi frizeria Sabău, Mihail Weiss 6- Bra­sov“. Anunţ apărut în „Ardea­lul“, anul 1942.
,,Podoaba cea mai frumoasă a femeii este un bust frumos! Apa Kathe pentru sân – mij­loc senzaţional, scutit prin lege, pentru a dobândi un bust frumos, cu efect mi­ra­culos. Apa Kathe se fo­loseşte numai pe di­na­fară, de aceia e potrivită pentru orice constituţie corporală“, Gazeta de Transilvania-1905. Tot doamnele erau invitate să cum­pere „ciorapi incandes­cenţi, premiaţi, Petroleum – de cea mai bună calitate“, care se gă­seau de vânzare la negusto­rul A. Bidu, în Târgul Inului nr. 30.

„Norocul femeilor“

În perioada interbelică s-a făcut o campanie de promo­va­re a unor călcâie de gu­mă, ce se ataşau pan­­tofilor băr­bă­teşti. Dese­nele din re­cla­mă arătau sugestiv că bărbaţii care nu şi-au dotat în­călţările cu aceste accesorii pot aluneca mai uşor pe stradă, devenind astfel ca­ra­ghioşi în ochii doamnelor.
În anul 1910, în „Gazeta de Transilvania“, se făcea publicitate săpunului „Zu­c­ko­oh“, pentru bărbaţi. Bur­lacii pu­neau mare preţ pe produ­sele fine de cosme­ti­că, po­mezi şi loţiuni parfumate. „Un bărbat frumos. Norocul fe­me­ilor! Mândria mireselor! Bu­cu­ria părin­ţilor!… Frumu­se­ţea es­te şi pentru bărbat o avere sigu­ră şi o recomandaţie bună. Fru­mos ca un zeu! Săpunul şi cremea Zuckooh – te scapă de pis­trui, pete, ten palid“.

Purgative nesupărăcioase

Farmaciştii îşi lăudau ne­vo­ie mare leacurile. Știau că un bolnav scoate oricât din bu­zunar pentru a scăpa de du­reri. O licoare în vogă era con­siderată „Vinul de bu­ru­ieni a lui Huberth Ullrich. Pentru morburi de stomac, constipaţie, slăbiciune, anemie, debilitate, râgăială“. Cu un astfel de leac erau atraşi bărbaţii. Pentru cei mici, deranjaţi la stomac, era mai indicată „Cioco­la­­­ta de Tan­nim a lui Sztraka“. Ta­ble­tele purgative Ascaret, care se găseau în spiţeriile şi dro­ghe­riile braşovene înainte de Primul Război Mondial, a­veau „un efect nesupărăcios şi sigur, fiind curat vege­ta­bile şi întăritoare la stomac“.
Farmaciştii isteţi promiteau cli­enţilor şi despăgubiri: „500 de florini plătesc celui ce va mai căpeta vre-odată durere de dinţi, ori îi va mirosi gura, după ce va folosi apa de dinţi a lui Bartilla. O sticlă 70 de bani. Denunţurile de falsificare bine plătite“.

Cheagul de lapte

Gospodinele cumpărau cel mai popular cheag de lapte. Palfi Mar­­ton, care se autointitula „ma­re neguţător de cheag“, avea grijă să-şi promoveze des marfa în jurnale, pentru a-şi forma cli­en­telă nouă: „Cel mai bun! Cel mai ieftin! Cel mai prac­tic! Cheag pentru în­che­ga­rea laptelui preparat pe cale chemică din cele mai curate rânze de viţel. Pentru bunătatea, folosirea practică, pre­­­cum şi curăţenia lui primesc garanţie“. Asta se publica în 1905, în „Gazeta de Tran­sil­va­nia“. 32 de ani mai târziu, în „Ardealul“, Farmacia „La A­rap“, din Piaţa Libertăţii nr. 13 (telefon 640), anunţa: „Oieri! Agricultori! Cheagul lichid Mio­riţa este întrebu­in­ţat cu succes de peste 100 de ani“.

Stârpirea cloţarilor

Pivniţele şi hambarele nu puteau fi lăsate de izbelişte, în stă­pânirea şoarecilor şi gân­dacilor. Pisicile flă­mân­de şi cursele de şoareci erau la mare preţ atunci. În 1910, braşoveanul Ștefan Baer, care locuia pe strada Neagră nr. 16, făcea publicitate la o otravă inventată de el. De­sigur, era bună pentru u­ci­derea dăunătorilor. „Stâr­pirea totală a clo­ţanilor şi a altor insecte stricăcioase. Deşi insectele sunt pentru om o plagă, ele totuşi nu sunt aşa scârboase şi păgubitoare ca cloţarii. Am pus curse, am prins şi omorât mulţi, dar nu i-am putut stârpi… Atunci am cugetat… şi am inventat un preparat cu care i-am stârpit total în câteva ore“, se spunea în reclamă. În anii ’40, erau dese reclamele la leşia de tutun folosită pentru ferirea dobi­toacelor de boli. Era în vogă sloga-nul „În­vă­ţă­tura zilei: oaia râioasă um­ple toată turma“.

„Observaţi exact vitrinele mele“

De la drogherii, pe lângă co­s­­metice şi tutun, se pu­teau cumpăra şi aparate foto, la preţuri speciale. „Ocazie de Paşti! Un aparat de foto­gra­fiat pentru Lei 300-Soc. Ag­fa vă oferă un aparat bun de valoarea Lei 560 – pentru suma minimală de Lei 300 – dacă cumpăraţi şi 2 rolfilme Isochrom a Lei 55 La Drogheria C. H. Neustadter. Strada Regele Carol No. 14. Asortiment mare în articole fotografice, articole cosmetice şi specialităţi“. – „Ar­dea­lul“ 1942. În acelaşi ziar Vic­tor Buty­ka anunţa: „Vă ru­găm să ob­­servaţi exact vi­trinele me­le unde şi D-voastră veţi gă­si cu siguranţă un cadou po­tri­vit şi frumos de Paşti“. Special pentru cei cu punga mai strânsă, negustorii de cafea au venit cu o idee cel puţin bizară: să econo­mi­seşti banii de mâncare, cum­părând licoarea neagră. „O pe­reche tânără are totdeauna griji! În gospodărie totdeauna lipsesc ici-colo lucruri mici şi ca să ţi le pro­curi, ar trebui să-ţi e­co­no­miseşti de la gură. Dar este mai bine să nu faci rost de banii necesari prin re­nun­ţări. Economie se poate fa­ce, în­lo­cuind un prânz oarecare cu o cafea bună şi nu­tri­ti­vă. Aceasta este atât de ief­tină din Kathreiner şi Ve­ri­tabil Franck, că foarte uşor se poate economisi ceva!“).

Istoria publicităţii

Primele forme de publicitate sunt atestate pe vremea Babilonului si Romei antice şi au constat în diferite semne pictate pe pereţii clădirilor. În Egiptul antic, comercianţii amplasau de-a lungul drumului bucăţi de piatră pe care erau descrise produsele lor. Încă din Evul Mediu, comercianţi îşi făceau cunoscută marfa, prin strigăte. Ulterior au apărut „lăudătorii” pătiţi care vorbeau lumii. Odata cu inventarea tiparului de catre Johann Gutenberg, în 1453, comercianţii îşi comandau afişe. Prima reclamă a apărut în 1472 şi anunţa vânzarea unei cărţi de rugăciuni iar în 1704 pe pămant american se publicau pentru prima oară anunţuri într-un ziar local numit Boston News Letter. Predecesorul agenţiilor de publicitate a fost magazinul unui american din Pennsylvania – Volney B. Palmer. Agenţii săi contractau spatii de publicitate in ziare care erau vandute la clienti la preturi de retail. Prima agentie care a introdus comisionul a fost cea a lui Francis Ayer – N.W. Ayer & Son, agenţie existentă şi în zilele de azi. În România, prima agenţie de publicitate a fost înfiinţată în 1880 de către David Adania şi purta numele lui. La sfarsitul anilor ’20 aparitia radioului măreşte mult piaţa de publicitate. Ulterior, în anii ’50, televiziunea, apoi, din anii ’90, Internetul creeaza noi oportunitati de promovare.

Regina Maria, prima vedetă dintr-o reclamă

Primul VIP folosit într-o reclamă a fost Regina Maria a României. Regina era cunoscută în Europa în urma voluntariatului depus pe frontul Primului Război Mondial. Totodată, era considerată cel mai frumos cap încoronat al Europei la acea vreme. La invitația agenției americane J. W. Thompson, regina a acceptat să apară într-o reclamă, în care să laude calitățile cremei Pond’s Cold, după ce vânzările firmei scăzuseră foarte mult.

Reclama o înfăţişa îmbrăcată elegant, într-o atmosferă intimă. „Nici o femeie nu e atât de sus plasată, încât să-şi permită să-şi neglijeze aspectul. Imaginea personală este vitală pentru succesul ei şi nu poate îngădui ca semnele obişnuite de oboseală să se vadă pe chipul ei. Sunt încredinţată că frumuseţea poate fi menţinută prin folosirea zilnică a cremelor Pond’s”, era îndemnul reginei. Acest tip de publicitate s-a dovedit a fi în timp unul dintre cele mai credibile si mai eficiente în toata lumea. De altfel, regina a fost cel mai bun agent publicitar al României. Promovarea prin interviuri şi conferinţe de presă a intereselor româneşti în presa occidentală, au adus beneficii incomensurabile României la Conferinţa de pace de la Paris.

Mica publicitate de-a lungul anilor

1938. „Bodega de la staţia de tramvai se mută în strada Mihai Weiss 25. Vizitaţi cu încredere. Geza Borsay“. (Gazeta de Transilvania)

1942. „Căutăm femee săracă din Braşov, preferabil din Scheiu, pentru serviciu uşor. Adresa la ziar“. (Gazeta de Transilvania)
1954. „Fabrica „Drapelul Roşu“ din oraşul Stalin strada Avram Iancu nr. 64 angajează imediat o bucătăreasă“. (Drum Nou)
1970. „Cine a găsit un portmoneu cu bani, carnet CEC, buletin şi carnet de pensionar, pierdut în ziua de 23 ianuarie a. c., să se prezinte la Steza Petre, B-dul St. Roşu, bloc 4, ap. 1“. (Drum Nou).

„Universul“, ziarul plin de reclame

De-a lungul perioadei interbelice, „Universul” a fost ziarul naţional cu cel mai mare tiraj (peste 100.000 de exemplare pe zi). Fiecare număr al ziarului abundă în reclame: unele de mici dimensiuni, alcătuite aproape exclusiv dintr-un text, altele, ocupând chiar şi o pagină întreagă, bogat illustrate. Ca în ziua de azi, cele mai multe reclame erau la medicamente. Multe nu mai sunt cunoscute publicului de astăzi. Altele, sunt şi astăzi folosite pe scară largă. În primul rând, produsele celebrului concern german Bayer, cum ar fi Aspirin – pentru calmarea durerilor; Panflavin – pentru răceală și gripă; Helmitol– pentru rinichi și căi urinare; Chinoplasmin – pentru malarie.

De asemenea, merită menționat medicamentul Antinevralgic, pentru nevralgii, produs după formula Dr. Nanu Muscel. În anii ’30, se înmulţesc reclamele la medicamente care tratau bolile venerice, cât și cele pentru tratamente farmaceutice de creștere a potenței. Foarte popularizate erau prezervativele americane Olla Gummi şi Latex Safe. Erau promovate numeroase mărci de pastă de dinți, numită în mesajele publicitare și „săpun de dinți”. Cele mai căutate erau: Gelle Freres, Odol, Dentol, Kalodont, Pebeco. Cea mai populară era însă Nivea, care completa gama produselor oferite de către această companie (săpun, creme, farduri). Produsele destinate uzului feminin cuprind: creme – Nivea, Simon, Mouson, Bourjois, Pond’s, pudre și farduri – Dorin, Ocean Blue, D’Argy, Salome, Trianon, Dorsay, rujuri de buze – Dorin, Salome, Ravel, Caro, Ritz), parfumuri – Legrain, Lady, Chat Noir, Valse D’Amour, Sinaia, Diavolo, creme depilatoare – Radical, Dulmin, Odo-No-Ro, Rosemarie.

De asemenea, existau reclame la boneta ondulatoare de păr Ondula, aparatul de ondulat părul Wella, vopseaua de păr Rapid şi masca de față pentru eliminarea ridurilor. Pentru bărbați, produsele la care se făcea reclamă erau, în covârșitoarea lor majoritate, lame de ras – Averus, Rotbart, Platine, Rapidras, Fasan Stainless, Kiriki, la care se adaugă reclamele pentru gelul de păr Bakerfix și fixativul Gomina Argentine. Deşi erau considerate în epocă proprietăți de lux, reclamele la automobile ocupau spaţii marii în „Universul” din anii ’30. Existau 14 mărci promovate în paginile periodicului:Tempo, Opel, Ford, Chevrolet, Chrysler, Plymouth, Pontiac, Adler, Nash, Oldsmobile, Dodge, Fiat, Citroën, Renault. De asemenea, se făcea reclamă la carburant – benzină albastră Ethyl, benzină galbenă antidetonantă Fulger, anvelope – Goodyear, Continental, Atlas, Goodrich, Firestone și uleiuri de motor – Luboil, Mobiloil.

Doar bere fără alcool: Ce pensie are marele actor Mitică Popescu

0

l „Nu am cum să primesc doar atât!“

Celebrul actor Mitică Popescu a luat atitudine, după ce s-a zvonit că ar avea o pensie lunară de 1.300 de lei. Sătul să mai fie compătimit, artistul a făcut unele dezvăluiri. Contactat de reporteri, Mitică Popescu a declarat: „Nu este adevărat, nu am o pensie atât de mică. După 53 de ani de activitate, nici nu aveam cum să primesc doar atât. Am o pensie lunară de peste 5.000 de lei, plus banii pe care îi primesc din drepturile de artist. Nu am ajuns la sapă de lemn. Nu am cum, pentru că am muncit toată viața, nu am cum să primesc o pensie atât de mică”.

„Consum doar bere fără alcool!”

Mitică Popescu s-a supărat după ce a fost pozat în baruri, iar pozele au fost văzute de o țară întreagă: „Am văzut prin presă că stau prin baruri și beau tot felul de băuturi alcoolice, dar nu este adevărat, eu consum doar bere fără alcool”. Prezentatorul emisiunii „D-ale lui Mitică” (TVR 2) a mai mărturisit că, pentru Sărbătorile Pascale, nu va face vreo mare aprovizionare, fiind invitat de onoare la masa plină de bunătăți a prietenilor: “În seara de Înviere merg, ca tot creștinul, la Biserică, am văzut că avem voie acest lucru, după care, mergem acasă. Nu o să gătesc de Paște, pentru că sunt invitat la masa unor prieteni și cunoștințe, o să pregătească ei tot felul de bunătăți, sunt sigur”. Celebrul actor nu este de acord ca vinerea, sâmbăta și duminica magazinele să se închidă mai devreme, la ora 18.00: „Nu am avut COVID-19, mulțumesc lui Dumnezeu, am fost sănătos. Încă nu m-am vaccinat, dar văd că ne constrânge până ajungem să ne vaccinăm cu toții. Nu îmi plac aceste noi restricții, este foarte greu că am ajuns să stau cu ceasul după mine să mă duc la magazin ca să nu închidă. Este adevărat că nu doar mie îmi este greu, ci tuturor, nu sunt eu victimă”. Mitică Popescu a interpretat roluri memorabile, în zeci de piese de teatru și în filme. Actorul s-a făcut remarcat în producțiile „De ce se trag clopotele, Mitică?” (1981) și „Moromeții” (1987). În urmă cu 12 ani, actorul a primit „Premiul pentru întreaga activitate”, în cadrul Galei Uniter.

Cum își scuză Ilie Dumitrescu fiul acuzat de trafic de cocaină

0

Sică Dumitrescu, fiul fostului mare internațional Ilie Dumitrescu, a fost trimis în judecată, în urmă cu o lună, pentru trafic de droguri de mare risc, alături de un complice, caporal în Ministerul Apărării Naționale. Sică Dumitrescu a ratat șansa de a depăși performanțele părintelui său, chiar dacă a jucat ani buni fotbal. Grav este că acum, la 28 de ani, este pe punctul de a fi închis, după ce a fost prins în flagrant. Tânărul a căzut în plasa unei polițiste sub acoperire, care a fost de acord să-i vândă trei doze de cocaină. Întreaga afacere s-a derulat în buricul Bucureștiului, într-o parcare situată la câțiva pași de unul dintre localurile deținute de tatăl acestuia. Operațiunea, derulată sub supravegherea procurorilor DIICOT, a fost filmată în detaliu. În urma tranzacției, fiul lui Dumitrescu a încasat 1.350 de lei. Dus la audieri, a recunoscut totul.

Informațiile oferite de DIICOT

„Prin rechizitoriul din data de 24.02.2021, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală au dispus trimiterea în judecată, sub măsura controlului judiciar, a unui număr de 2 inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern de droguri de mare risc și complicitate la trafic intern de droguri de mare risc.
Prin actul de sesizare s-a reținut faptul că, la data de 14.01.2021, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Secţia de Combatere a Traficului de Droguri au fost sesizați cu privire la faptul că o persoană desfășoară activități de comercializare de cocaină pe raza municipiului București.
În urma cercetărilor s-a stabilit faptul că, la data de 18.01.2021, în apropierea unui restaurant din centrul capitalei, cei doi inculpați au comercializat către o persoană o cantitate de cocaină, în schimbul sumei de 1.350 de lei. Dosarul a fost înaintat spre competentă soluționare Tribunalului București. Inculpatul Dumitrescu Sică a recunoscut că i-a vândut cocaină martorului colaborator, însă fără a urmări un interes financiar”, au spus procurorii.

„A făcut o prostioară”

„În Toto am investit cel mai mult. Avea șofer, a fost la «kindergarten», după la Britsh School. Mayra este și ea foarte bine, iar Dan este la casa lui, are un copil. Sică a făcut o prostioară acum. Sperăm să depășească momentul asta. Nu, nu l-am certat! E un moment de cumpănă în viața lui și atât. Sunt alături de el!”, a spus Ilie Dumitrescu.

Garcea va face educație la televizor

0

Mugur Mihăescu a fost una dintre cele mai vehemente voci privind ieșitul în stradă față de măsurile restrictive impuse de autorități în vederea prevenirii răspândirii Covid-19. „Actorul” care a interpretat rolurile „memorabile“ Leana și Garcea are 3 restaurante în Centrul Vechi al Capitalei și, evident că a avut de pierdut din cauza limitării accesului la localuri din cauza pandemiei. Cum afacerile nu merg foarte bine, Mugur Mihăescu revine în televiziune. El a semnat un contract cu Metropola TV, televiziunea a cărei proprietar este Florentin Pandele, primarul din Voluntari (și în același timp soțul Gabrielei Firea, fostul primar PSD al Capitalei). Emisiunea are format de late night show, va fi difuzată începând cu 10 mai iar Mugur Mihăescu a declarat că va aborda subiecte serioase, precum educația.
„Este o emisiune care are o deviză clară, educaţia. De asemenea este o emisiune care îşi propune să identifice de ce s-a deprofesionalizat România şi cum să face să o profesionalizăm din nou. (numele emisiunii n.r.) este locul în care vom încerca să scoatem în evidenţă poveşti de viaţă ale oamenilor potriviţi ajunşi în locurile potrivite. Spunem poveşti ale oamenilor care excelează în meseriile lor şi încercăm să-i extragem din ’Marea Masă Mută’. Îmi propun să fiu vocea acestor oameni!”, a declarat Mugur Mihăescu.

E bine de ştiut: Arta ceaiului în lume

0

Arta ceaiului sărbătorește calmul, armonia, simplitatea, ospitalitatea. Japonia, China, Rusia sau Turcia se numără printre locurile care au un ritual specific de servire a ceaiului.
În Japonia există școli de perfecționare în arta ceaiului. Japonezii consideră ceremonia ceaiului o situație favorabilă pentru atingerea echilibrului interior, pentru aprecierea prezentului, a clipei unice, pentru calm, bunătate, respect sau generozitate. Ceaiul folosit în Țara Soarelui Răsare se numește matcha, o infuzie creată din frunze de ceai verde şi apă fierbinte. Foarte apreciat este şi ceaiul negru.
Chinezii au dedicat ceaiului cărți, foarte multe studii, și numeroase ceremonii, deoarece cred că băutura aromată este cel mai bun tonic muscular, cea mai bună metodă prin care să-și îmbunătăţească sănătatea, un elixir pentru o viaţă lungă. Ei apreciază ceaiul verde și ceaiurile specifice zonei.
Samovarul, un vas mare din cupru sau argint, în care apa fierbe pe tot parcursul zilei, simbolizează ospitalitatea și a fost creat de ruși pentru a se bucura de relaxarea oferită de ceai în orice moment al zilei. Ceaiul rusesc are un uşor gust afumat și este sorbit printr-un cub de zahăr păstrat pe limbă, sau completat cu o linguriţă de dulceaţă.
Britanicii beau anual aproximativ 900 de căni sau cești de ceai de persoană și preferă ceaiul negru, concentrat și cu lapte.
Egiptenilor le place ceaiul negru foarte dulce, iar marocanii adoră ceaiul de mentă, pe care îl beau mai ales în timpul mesei.
În Turcia se bea ceai negru oricând și nu este servit din cești de porțelan, ci din pahare mici de sticlă, în formă de lalea.
În India ceaiul este consumat acasă, la locul de muncă, sau pe stradă. Indienilor le place Cha-ya, sau Chai, un ceai negru intens, condimentat cu cardamom, fenicul, ghimbir, piper sau cuișoare, care de obicei este îndulcit cu zahăr și amestecat cu lapte.

Cugetări

0

Confucius: „Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările”

Calendar religios: 16 aprilie

0

Ortodox
†) Ss. mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia.
Greco-catolic
†) Ss. Agapia, Irina și Hionia, martire († secolul al VI-lea).
Romano-catolic
†) Sf. Benedict Iosif Labre.

S-a întâmplat la 16 aprilie

0

1828 – A murit pictorul, desenatorul şi gravorul spaniol Francisco Jose de Goya y Lucientes (n. 1746)
1844 – S-a născut romancierul francez Anatole France, laureat al premiului Nobel (12 oct. 1924)
1879 – S-a născut scriitorul Gala Galaction (m. 8 martie 1961)
1889 – S-a născut actorul englez Charlie Chaplin, considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul al XX-lea (d. 1977)
1896 – S-a născut Tristan Tzara, scriitor francez de origine ebraică, născut în România, la Moinești, unul dintre iniţiatorii mişcării dadaiste (d. 1963)
1938 – Lider al Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu este arestat şi apoi condamnat la închisoare, împreună cu mai mulţi conducători legionari

Rețeta zilei

0

Salată de icre de crap

Ingrediente: 2 linguri pline cu icre sărate de crap, 200 ml ulei, 1 linguriță zeamă de lămâie, 1 ceapă mică roșie
Preparare: Icrele se pun într-o sită și se spală cu apă rece de trei ori; Se scurg bine prin apăsare cu o lingură și se pun într-un bol; Se adaugă câteva picături de ulei și se mixează; Se adaugă zeama de lămâie și ulei puțin câte puțin, se mixează continuu, ca la maioneză; Compoziția va crește și va deveni untoasă; Se adaugă ceapa tăiată mărunt și se mai mixează un minut; Salata de icre se pune pe platou sau boluri mici, se decorează cu măsline, ceapă și verdeață.

O carte pe zi

0

Sacrul și profanul – Mircea Eliade

„Sacrul și profanul sunt două modalități de a fi în Lume, două situații existențiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul și profanul, sunt determinate de diferitele poziții pe care omul le-a cucerit în Cosmos și sunt importante atât pentru filozofi, cât și pentru orice cercetător care dorește să cunoască dimensiunile posibile ale existenței umane“ (Mircea Eliade)