l Comercianţii braşoveni din vremea bunicilor îşi atrăgeau clienţii cu reclame în ziare

Astăzi, din cauza măsurilor sanitare care au dus la un declin accentuat al micilor sau mai marilor comercianţi, centrul oraşului este plin de vitrine goale şi spaţii de închiriat. Cu gândul la revenirea vieţii normale de dinaintea pandemiei, să ne reamintim de cât de animate au fost arterele comerciale de altădată şi cum se promovau negustorii prin reclame în ziare.
Patronii de prăvălii de pe vremea bunicilor ştiau bine că reclama e sufletul co­merţului. Nu se mai mul­ţumeau doar cu strigă­tul în gura mare în târg, ci sco­teau paralele din pun­gă, pen­tru a plăti publicarea de re­clame în ziare. Crâşmele, fabricanţii de maşini de cusut şi apă de parfum, vânzătorii de călcâie de gumă şi de ciorapi „incandes­cen­ţi“, stârpito­rii de clo­ţari (şoareci), gra­­fologii şi coaforii, toţi se întreceau pentru a-şi ve­dea numele în gazete. Nici farmaciştii nu se lă­sau mai prejos, căci era ma­re concurenţa la pi­lu­lele contra râgâielii şi ţi­u­ie­lii de urechi.

Un braşovean ce se ocupa cu negustoria pe la 1900, pe nume Fritz Schuller, anunţa în gura mare că numai la el „se capetă ca­nari de cea mai nobila spe­cie“. Înainte de Primul Război Mondial, se făcea pu­­blicitate se­­rioasă pe­ne­lor de gâscă im­portate din Boemia. În 1910, la Tu­tun­geria lui Dumitru Popp, de pe strada Hirsher nr. 4, era deschisă o casă de schimb valutar. A­ceas­ta era numită „schim­­­­­­­­­­bătorie de bani“ şi era des­chi­să „tuturor a­ce­lora cari că­lă­­toresc seu se re­în­torc a­casă din Ro­mânia“. Erau de mare trebuinţă în acele vre­­muri şi lămpile cu gaz şi lan­ter­nele „Prac­ticus“. „Lam­pă elec­tri­că, durabilă, cu baterie ne­ru­i­nabilă, elegant di­chi­sită“. Cum să rezişti la o asemenea ofertă?

„Omul care vede tot“

Un grafolog „autorizat de Au­torităţile Superioare competente ale Româ­ni­ei“, încerca să-şi atragă muş­terii tot prin publi­ci­tate. Şi-a făcut reclamă în pu­bli­caţia „Ardealul“, în a­nul 1942. Profesorul Mis­­­terelor Vie­ţii, C. Şte­fan, care în acelaşi timp e­ra şi „celebru oculist“, a­nun­ţa că tocmai a sosit din Be­nares, „cel mai sfânt o­raş din India, unde se strâng cei mai de vază fa­chiri“. Îşi aştepta clienţii pe strada Castelului nr. 30, la uşa nr. 2. „A produs cea mai mare senzaţie în toate oraşele mari din lume, pe unde a călătorit, unde a fost vizitat de un public foarte distins, care a ad­mirat arta lui de a prezice şi explica gându­­rile şi viaţa omului. Spi­rit mediu, care prezice: Tre­­cutul, Viitorul, Pre­zentul du­­pă fizi­o­no­mie şi de­slu­şeşte orice a­fa­ceri per­so­­nale, comer­ţul, amorul, căsătoria, sar­cina, câştiguri neaşteptate, judecăţi, boale, suferinţi sufleteşti de iubire, arată calea de luat pentru evitarea accidentelor fatale şi prezicerile lor. A­du­ce liniştea şi niciodată vrajba con­jugală şi descrie viaţa din lea­găn şi până în mormânt…“, se spunea în reclamă.

Sicrie de la Viena

Mult mai cinic e anunţul Re­uniunii pentru Ajutorare, de pe Calea Victoriei 13. „De moar­te nu scapă ni­meni. Până la 85 de ani, se primesc membri pen­tru ajutorare în caz de moarte (deces) li se plăteşte imediat ur­mătorul ajutor la sumele de lei 8.000 – 10.000 sau 24.000“.
Firma de pompe funebre Tutsek, de pe strada Porţii 12, şi-a făcut publicitate prin presa locală mai mulţi ani. Reclama preciza faptul că firma deţine un „depou de sicriuri de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Vi­ena…, care funebre cu doi şi pa­tru cai, ciocli“. Pentru a-şi în­vin­ge con­curenţa, patronul a­nun­ţa şi serviciile suplimentare pe care le presta: „comande în­tregi se esecută promt şi eftin, iau asupră-mi şi transporturi de morţi în strinătate.“

Doamnele erau momite de co­­afori şi de negustorii de cos­­me­ti­­ce cu ,,Ondulaţie per­manentă cu preţuri re­duse pentru Paşti, cu lei 170 la coaforul şi frizeria Sabău, Mihail Weiss 6- Bra­sov“. Anunţ apărut în „Ardea­lul“, anul 1942.
,,Podoaba cea mai frumoasă a femeii este un bust frumos! Apa Kathe pentru sân – mij­loc senzaţional, scutit prin lege, pentru a dobândi un bust frumos, cu efect mi­ra­culos. Apa Kathe se fo­loseşte numai pe di­na­fară, de aceia e potrivită pentru orice constituţie corporală“, Gazeta de Transilvania-1905. Tot doamnele erau invitate să cum­pere „ciorapi incandes­cenţi, premiaţi, Petroleum – de cea mai bună calitate“, care se gă­seau de vânzare la negusto­rul A. Bidu, în Târgul Inului nr. 30.

„Norocul femeilor“

În perioada interbelică s-a făcut o campanie de promo­va­re a unor călcâie de gu­mă, ce se ataşau pan­­tofilor băr­bă­teşti. Dese­nele din re­cla­mă arătau sugestiv că bărbaţii care nu şi-au dotat în­călţările cu aceste accesorii pot aluneca mai uşor pe stradă, devenind astfel ca­ra­ghioşi în ochii doamnelor.
În anul 1910, în „Gazeta de Transilvania“, se făcea publicitate săpunului „Zu­c­ko­oh“, pentru bărbaţi. Bur­lacii pu­neau mare preţ pe produ­sele fine de cosme­ti­că, po­mezi şi loţiuni parfumate. „Un bărbat frumos. Norocul fe­me­ilor! Mândria mireselor! Bu­cu­ria părin­ţilor!… Frumu­se­ţea es­te şi pentru bărbat o avere sigu­ră şi o recomandaţie bună. Fru­mos ca un zeu! Săpunul şi cremea Zuckooh – te scapă de pis­trui, pete, ten palid“.

Purgative nesupărăcioase

Farmaciştii îşi lăudau ne­vo­ie mare leacurile. Știau că un bolnav scoate oricât din bu­zunar pentru a scăpa de du­reri. O licoare în vogă era con­siderată „Vinul de bu­ru­ieni a lui Huberth Ullrich. Pentru morburi de stomac, constipaţie, slăbiciune, anemie, debilitate, râgăială“. Cu un astfel de leac erau atraşi bărbaţii. Pentru cei mici, deranjaţi la stomac, era mai indicată „Cioco­la­­­ta de Tan­nim a lui Sztraka“. Ta­ble­tele purgative Ascaret, care se găseau în spiţeriile şi dro­ghe­riile braşovene înainte de Primul Război Mondial, a­veau „un efect nesupărăcios şi sigur, fiind curat vege­ta­bile şi întăritoare la stomac“.
Farmaciştii isteţi promiteau cli­enţilor şi despăgubiri: „500 de florini plătesc celui ce va mai căpeta vre-odată durere de dinţi, ori îi va mirosi gura, după ce va folosi apa de dinţi a lui Bartilla. O sticlă 70 de bani. Denunţurile de falsificare bine plătite“.

Cheagul de lapte

Gospodinele cumpărau cel mai popular cheag de lapte. Palfi Mar­­ton, care se autointitula „ma­re neguţător de cheag“, avea grijă să-şi promoveze des marfa în jurnale, pentru a-şi forma cli­en­telă nouă: „Cel mai bun! Cel mai ieftin! Cel mai prac­tic! Cheag pentru în­che­ga­rea laptelui preparat pe cale chemică din cele mai curate rânze de viţel. Pentru bunătatea, folosirea practică, pre­­­cum şi curăţenia lui primesc garanţie“. Asta se publica în 1905, în „Gazeta de Tran­sil­va­nia“. 32 de ani mai târziu, în „Ardealul“, Farmacia „La A­rap“, din Piaţa Libertăţii nr. 13 (telefon 640), anunţa: „Oieri! Agricultori! Cheagul lichid Mio­riţa este întrebu­in­ţat cu succes de peste 100 de ani“.

Stârpirea cloţarilor

Pivniţele şi hambarele nu puteau fi lăsate de izbelişte, în stă­pânirea şoarecilor şi gân­dacilor. Pisicile flă­mân­de şi cursele de şoareci erau la mare preţ atunci. În 1910, braşoveanul Ștefan Baer, care locuia pe strada Neagră nr. 16, făcea publicitate la o otravă inventată de el. De­sigur, era bună pentru u­ci­derea dăunătorilor. „Stâr­pirea totală a clo­ţanilor şi a altor insecte stricăcioase. Deşi insectele sunt pentru om o plagă, ele totuşi nu sunt aşa scârboase şi păgubitoare ca cloţarii. Am pus curse, am prins şi omorât mulţi, dar nu i-am putut stârpi… Atunci am cugetat… şi am inventat un preparat cu care i-am stârpit total în câteva ore“, se spunea în reclamă. În anii ’40, erau dese reclamele la leşia de tutun folosită pentru ferirea dobi­toacelor de boli. Era în vogă sloga-nul „În­vă­ţă­tura zilei: oaia râioasă um­ple toată turma“.

„Observaţi exact vitrinele mele“

De la drogherii, pe lângă co­s­­metice şi tutun, se pu­teau cumpăra şi aparate foto, la preţuri speciale. „Ocazie de Paşti! Un aparat de foto­gra­fiat pentru Lei 300-Soc. Ag­fa vă oferă un aparat bun de valoarea Lei 560 – pentru suma minimală de Lei 300 – dacă cumpăraţi şi 2 rolfilme Isochrom a Lei 55 La Drogheria C. H. Neustadter. Strada Regele Carol No. 14. Asortiment mare în articole fotografice, articole cosmetice şi specialităţi“. – „Ar­dea­lul“ 1942. În acelaşi ziar Vic­tor Buty­ka anunţa: „Vă ru­găm să ob­­servaţi exact vi­trinele me­le unde şi D-voastră veţi gă­si cu siguranţă un cadou po­tri­vit şi frumos de Paşti“. Special pentru cei cu punga mai strânsă, negustorii de cafea au venit cu o idee cel puţin bizară: să econo­mi­seşti banii de mâncare, cum­părând licoarea neagră. „O pe­reche tânără are totdeauna griji! În gospodărie totdeauna lipsesc ici-colo lucruri mici şi ca să ţi le pro­curi, ar trebui să-ţi e­co­no­miseşti de la gură. Dar este mai bine să nu faci rost de banii necesari prin re­nun­ţări. Economie se poate fa­ce, în­lo­cuind un prânz oarecare cu o cafea bună şi nu­tri­ti­vă. Aceasta este atât de ief­tină din Kathreiner şi Ve­ri­tabil Franck, că foarte uşor se poate economisi ceva!“).

Istoria publicităţii

Primele forme de publicitate sunt atestate pe vremea Babilonului si Romei antice şi au constat în diferite semne pictate pe pereţii clădirilor. În Egiptul antic, comercianţii amplasau de-a lungul drumului bucăţi de piatră pe care erau descrise produsele lor. Încă din Evul Mediu, comercianţi îşi făceau cunoscută marfa, prin strigăte. Ulterior au apărut „lăudătorii” pătiţi care vorbeau lumii. Odata cu inventarea tiparului de catre Johann Gutenberg, în 1453, comercianţii îşi comandau afişe. Prima reclamă a apărut în 1472 şi anunţa vânzarea unei cărţi de rugăciuni iar în 1704 pe pămant american se publicau pentru prima oară anunţuri într-un ziar local numit Boston News Letter. Predecesorul agenţiilor de publicitate a fost magazinul unui american din Pennsylvania – Volney B. Palmer. Agenţii săi contractau spatii de publicitate in ziare care erau vandute la clienti la preturi de retail. Prima agentie care a introdus comisionul a fost cea a lui Francis Ayer – N.W. Ayer & Son, agenţie existentă şi în zilele de azi. În România, prima agenţie de publicitate a fost înfiinţată în 1880 de către David Adania şi purta numele lui. La sfarsitul anilor ’20 aparitia radioului măreşte mult piaţa de publicitate. Ulterior, în anii ’50, televiziunea, apoi, din anii ’90, Internetul creeaza noi oportunitati de promovare.

Regina Maria, prima vedetă dintr-o reclamă

Primul VIP folosit într-o reclamă a fost Regina Maria a României. Regina era cunoscută în Europa în urma voluntariatului depus pe frontul Primului Război Mondial. Totodată, era considerată cel mai frumos cap încoronat al Europei la acea vreme. La invitația agenției americane J. W. Thompson, regina a acceptat să apară într-o reclamă, în care să laude calitățile cremei Pond’s Cold, după ce vânzările firmei scăzuseră foarte mult.

Reclama o înfăţişa îmbrăcată elegant, într-o atmosferă intimă. „Nici o femeie nu e atât de sus plasată, încât să-şi permită să-şi neglijeze aspectul. Imaginea personală este vitală pentru succesul ei şi nu poate îngădui ca semnele obişnuite de oboseală să se vadă pe chipul ei. Sunt încredinţată că frumuseţea poate fi menţinută prin folosirea zilnică a cremelor Pond’s”, era îndemnul reginei. Acest tip de publicitate s-a dovedit a fi în timp unul dintre cele mai credibile si mai eficiente în toata lumea. De altfel, regina a fost cel mai bun agent publicitar al României. Promovarea prin interviuri şi conferinţe de presă a intereselor româneşti în presa occidentală, au adus beneficii incomensurabile României la Conferinţa de pace de la Paris.

Mica publicitate de-a lungul anilor

1938. „Bodega de la staţia de tramvai se mută în strada Mihai Weiss 25. Vizitaţi cu încredere. Geza Borsay“. (Gazeta de Transilvania)

1942. „Căutăm femee săracă din Braşov, preferabil din Scheiu, pentru serviciu uşor. Adresa la ziar“. (Gazeta de Transilvania)
1954. „Fabrica „Drapelul Roşu“ din oraşul Stalin strada Avram Iancu nr. 64 angajează imediat o bucătăreasă“. (Drum Nou)
1970. „Cine a găsit un portmoneu cu bani, carnet CEC, buletin şi carnet de pensionar, pierdut în ziua de 23 ianuarie a. c., să se prezinte la Steza Petre, B-dul St. Roşu, bloc 4, ap. 1“. (Drum Nou).

„Universul“, ziarul plin de reclame

De-a lungul perioadei interbelice, „Universul” a fost ziarul naţional cu cel mai mare tiraj (peste 100.000 de exemplare pe zi). Fiecare număr al ziarului abundă în reclame: unele de mici dimensiuni, alcătuite aproape exclusiv dintr-un text, altele, ocupând chiar şi o pagină întreagă, bogat illustrate. Ca în ziua de azi, cele mai multe reclame erau la medicamente. Multe nu mai sunt cunoscute publicului de astăzi. Altele, sunt şi astăzi folosite pe scară largă. În primul rând, produsele celebrului concern german Bayer, cum ar fi Aspirin – pentru calmarea durerilor; Panflavin – pentru răceală și gripă; Helmitol– pentru rinichi și căi urinare; Chinoplasmin – pentru malarie.

De asemenea, merită menționat medicamentul Antinevralgic, pentru nevralgii, produs după formula Dr. Nanu Muscel. În anii ’30, se înmulţesc reclamele la medicamente care tratau bolile venerice, cât și cele pentru tratamente farmaceutice de creștere a potenței. Foarte popularizate erau prezervativele americane Olla Gummi şi Latex Safe. Erau promovate numeroase mărci de pastă de dinți, numită în mesajele publicitare și „săpun de dinți”. Cele mai căutate erau: Gelle Freres, Odol, Dentol, Kalodont, Pebeco. Cea mai populară era însă Nivea, care completa gama produselor oferite de către această companie (săpun, creme, farduri). Produsele destinate uzului feminin cuprind: creme – Nivea, Simon, Mouson, Bourjois, Pond’s, pudre și farduri – Dorin, Ocean Blue, D’Argy, Salome, Trianon, Dorsay, rujuri de buze – Dorin, Salome, Ravel, Caro, Ritz), parfumuri – Legrain, Lady, Chat Noir, Valse D’Amour, Sinaia, Diavolo, creme depilatoare – Radical, Dulmin, Odo-No-Ro, Rosemarie.

De asemenea, existau reclame la boneta ondulatoare de păr Ondula, aparatul de ondulat părul Wella, vopseaua de păr Rapid şi masca de față pentru eliminarea ridurilor. Pentru bărbați, produsele la care se făcea reclamă erau, în covârșitoarea lor majoritate, lame de ras – Averus, Rotbart, Platine, Rapidras, Fasan Stainless, Kiriki, la care se adaugă reclamele pentru gelul de păr Bakerfix și fixativul Gomina Argentine. Deşi erau considerate în epocă proprietăți de lux, reclamele la automobile ocupau spaţii marii în „Universul” din anii ’30. Existau 14 mărci promovate în paginile periodicului:Tempo, Opel, Ford, Chevrolet, Chrysler, Plymouth, Pontiac, Adler, Nash, Oldsmobile, Dodge, Fiat, Citroën, Renault. De asemenea, se făcea reclamă la carburant – benzină albastră Ethyl, benzină galbenă antidetonantă Fulger, anvelope – Goodyear, Continental, Atlas, Goodrich, Firestone și uleiuri de motor – Luboil, Mobiloil.