Antoine de Saint Exupery: „Numai cu inima poți vedea limpede”
Calendar religios: 1 octombrie
Ortodox
†) Acoperământul Maicii Domnului; Sfântul Apostol Anania; Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani.
Greco-catolic
†) Sf. Anania, apostol dintre cei 70 († secolul I); Sf. Roman Melodul, cuvios († 560); Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Tereza a Pruncului Isus, cuvioasă († 1897)
Romano-catolic
†) Sf. Tereza a Pruncului Isus, fecioară, învățător al Bisericii/
S-a întâmplat la 1 octombrie
1875 – Scriitorul român Ion Creangă (n. 1 martie 1837 – d. 31 decembrie 1889), a debutat în revista “Convorbiri literare” cu “Soacra cu trei nurori”
1899 – A murit Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n. 21.02.1865)
1924 – Biserica Ortodoxă Română a adoptat Calendarul Gregorian. În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu. Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919
1949 – S-a născut André Rieu, violonist, dirijor și compozitor olandez
1956 – S-a născut scriitorul și jurnalistul Cristian Tudor Popescu (n. Bucuresti)
1992 – Cântărețul american Michael Jackson a susţinut un concert în România în cadrul turneului “Dangerous”
2003 – S-a inaugurat, la Cluj, cel mai mare acvariu din Transilvania la Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară (USAMV)
Rețeta zilei
Prăjitură cu dovleac
Ingrediente:
Dovleac 400 g dovleac crud, curăţat de coajă şi seminţe, Ouă 3 buc, Zahăr 300 g, Făină albă 300 g, Ulei 2 linguri, Nucă tăiată mărunt 0.5 pahar, Praf de copt 10 g, Scorţişoară 0.5 linguriţe optional.
Mod de preparare: Dovleacul se dă prin răzătoarea măruntă sau în robot. Ouăle se bat spumă cu zahărul. Se adaugă dovleacul şi uleiul şi amestecaţi. Apoi puneți făina şi praful de copt, amestecaţi cu un tel să nu fie cocoloaşe. La urmă se adaugă nuci, după preferinţă puteţi adăuga şi scorţişoară. Turnați aluatul în tava aşternută cu hârtie de copt, o tavă rotundă de 28 cm diametru. Se coace la cuptor preîncălzit la 180 grade timp de 35-40 de minute, faceți testul scobitorii. Opţional puteţi orna cu zahăr pudră, iar când se răcoreşte o serviţi . În varianta cu aluatul turnat în tava mare de aragaz, aşternută cu hârtie de copt, prăjiitura se coace mai repede, cam în 20-25 de minute.
O carte pe zi
„Lecții periculoase“, Alissa Nutting
Scrisă impecabil, plină de referințe culturale și foarte inteligentă… o carte extrem de îndrăzneață, scrie Daily Beast. Pe cât de fascinantă, pe atât de tulburătoare, conform NewYorkmagazine.com
Bancul zilei
Un cuplu de octogenari.
– Măi femeie, mergi la bucătărie și adu niște înghețată! Da’ notează, să nu uiți!
– Lasă că țin minte!
După jumătate de oră se întoarce cu o tavă de mici!
– Ti-am zis să notezi! Ai uitat muștarul!
Sfat Expres: Dieta MIND îți ține creierul tânăr
Îmbătrânirea afectează corpul și mintea oamenilor. Țesutul creierului îmbătrânit dezvoltă uneori grămezi anormale de proteine, semnul distinctiv al bolii Alzheimer.
Cercetătorii de la Rush University Medical Center spun cum poate fi protejat creierul de aceste efecte. Ei au descoperit că persoanele în vârstă pot beneficia de o dietă specifică, numită MIND, chiar și atunci când dezvoltă aceste depozite de proteine, cunoscute sub numele de plăci și ghemuri amiloide. Plăcile și ghemurile sunt o patologie găsită în creier, care se acumulează între celulele nervoase și interferează cu abilitățile de gândire și rezolvare a problemelor, notează Science Daily.
Dieta care te ferește de Alzheimer
Dieta MIND, dezvoltată de Martha Clare Morris, profesor de epidemilogie la Rush University Medical Center, și colegii ei, este un hibrid între dietele mediteraneene și DASH (Abordări dietetice pentru a opri hipertensiunea). Studiile de cercetare de până acum au descoperit că dieta MIND poate reduce riscul ca o persoană să dezvolte demență cu boala Alzheimer. O cercetare recentă a arătat că cei care au participat la studiu și au urmat dieta MIND nu au avut probleme cognitive mai târziu în viață, potrivit unei lucrări publicate în Journal of Alzheimer’s Disease. „Unii au capacitatea de a menține funcția cognitivă în ciuda acumulării acestor patologii în creier, iar studiul nostru sugerează că dieta MIND este asociată cu funcții cognitive mai bune, independent de patologiile creierului legate de boala Alzheimer,” a spus Klodian Dhana, autor principal al lucrării, dr. și profesor asistent la Divizia de Geriatrie și Medicină Paliativă din Departamentul de Medicină Internă de la Rush Medical College.
Studiul a început în 1997
În acest studiu, cercetătorii au examinat asocierile dietei, de la începutul studiului până la moartea pacienților, patologiile creierului și funcționarea cognitivă la adulții în vârstă care au participat la studiul început în 1997 și include oameni care locuiesc în Chicago. Participanții au fost în mare parte albi, fără demență cunoscută, și toți au fost de acord să facă evaluări clinice anuale în timp ce erau în viață și autopsie cerebrală după moartea lor.
Cercetătorii au urmărit 569 de persoane, cărora li s-a cerut să efectueze evaluări anuale și teste cognitive pentru a vedea dacă au dezvoltat probleme de memorie și gândire. Începând din 2004, participanților li s-a dat un chestionar despre cât de des au consumat 144 de produse alimentare în anul precedent.
Pe baza răspunsurilor, cercetătorii au acordat fiecărui participant un scor de dietă MIND bazat pe cât de des au consumat alimente specifice.
Ce presupune dieta MIND
Dieta MIND are 15 componente dietetice, inclusiv zece grupe de alimente sănătoase pentru creier și cinci grupuri nesănătoase, cum ar fi carne roșie, margarină, unt, brânză, produse de patiserie, dulciuri și mâncare prăjită sau fast food.
Potrivit dietei MIND, o persoană ar trebui să mănânce:
– Cel puțin trei porții de cereale integrale
– O legumă cu frunze verzi și o altă legumă în fiecare zi și un pahar cu vin.
– Gustarea trebuie să conțină nuci, fasole, o dată la două zile
– Carne de pui și fructe de pădure, cel puțin de două ori pe săptămână
– Pește, cel puțin o dată pe săptămână.
– Mai puțin de o porție de dulciuri și produse de patiserie, brânză integrală cu grăsimi și mâncare prăjită sau fast food, o singură dată pe săptămână.
Pe baza frecvenței aportului raportat pentru grupurile de alimente sănătoase și nesănătoase, cercetătorii au calculat scorul de dietă MIND pentru fiecare participant, pe parcursul studiului. „Am constatat că un scor mai mare al dietei MIND a fost asociat cu abilități mai bune de memorie și gândire, independent de patologia bolii Alzheimer și de alte patologii cerebrale comune legate de vârstă. Dieta părea să aibă o capacitate de protecție și poate contribui la rezistența cognitivă la vârstnici,” a concluzionat Dhana.
Drama poetului Şt. O. Iosif: Dimitrie Anghel, cel mai bun prieten al său, i-a “furat” soţia
Una din cele mai impresionante povești de dragoste din lumea culturală românească s-a petrecut acum 100 de ani. Natalia Negru este femeia care a reușit să stârnească pasiunea poeților Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel. Din cauza ei, primul a murit de inimă rea, al doilea s-a sinucis după un an. O veritabilă telenovelă cu final tragic petrecută acum 100 de ani.

Născut la Brașov
Ștefan Octavian s-a născut pe 11 octombrie 1875, fiind fiul lui Ștefan Iosif, directorul gimnaziului român din Șcheii Brașovului și al Paraschivei, fiică de preot. Tânărul a urmat gimnaziul la Brașov și apoi liceul la Sibiu și București, luându-și bacalaureatul în anul 1895. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București, dar nu a reușit să-și ia licența. Primește postul de copist la Ministerul de Domenii, apoi cel de corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare și al Muzeului Theodor Aman, redactor la revista Sămănătorul, apoi la Adevărul, Adevărul ilustrat, Convorbiri literare.

Șteo și Mitif

Șt. O. Iosif și poetul Dimitrie Anghel s-au cunoscut la Paris, în 1901, unde ambii se aflau la studii. Primul avea 26 de ani, iar Anghel avea 28 de ani și curând cei doi s-au împrietenit, colaborând la mai multe cărți. Prietenia lor a constituit un fenomen unic în literatură, variată ca formă și genuri abordate și foarte rodnică, cei doi semnând cu pseudonimul comun A. Mirea. Au făcut nenumărate traduceri împreună din operele lui Goethe și Ibsen. Aveau temperamente total diferite, dar își doreau afirmarea literară, erau visători și romantici. Brașoveanul Șt. O. Iosif era un tip interiorizat, un poet al duioșiei și sincerității. Dimitrie Anghel, Mitif, cum îi spuneau prietenii, era exuberant. Drama tinerilor poeți a fost că s-au îndrăgostit de aceeași femeie, prozatoarea Natalia Negru.
O studentă îndrăzneață

În timpul studenției, fiind cititoare la Biblioteca Fundației Universitare, Natalia Negru îl cunoaște pe Ștefan Octavian Iosif, care era, pe atunci, custode al Bibliotecii. Tânăra prezentase, cu succes, la un seminar de estetică, o lucrare despre Doina lui Iosif. Poetul brașovean află de succesul lucrării tinerei studente și caută să o cunoască. Într-una dintre vizitele la bibliotecă, o dată cu fişa pe care cerea o carte, Natalia îi strecură şi un bileţel, cu cîteva versuri de-ale ei, precum şi dorinţa unui răspuns… În scurt timp, se logodesc, romantic, cu inele din două fire de iarbă, la 1 mai 1903. Tatăl Nataliei, Avram Negru, i-a construit acesteia o casă la Tecucel, pe care i-a dat o ca zestre, împreună cu o vie de vreo trei hectare. În iulie 1904 cei doi se căsătoresc, la Galați. La petrecerea de nuntă, care are loc în același an, la Tecucel, participă oamenii de cultură importanți ai acelor vremuri, printre care se numără istoricul Nicolae Iorga, scriitorii Mihail Sadoveanu și Victor Ion Popa sau pictorul Kimon Loghi. Un an mai târziu, pe 20 august 1905, Natalia naște o fetiță, Corina. Părea că nimic nu ar putea umbri fericirea tinerei familii.

Ocheade către prietenul soțului
„Pândisem un moment și mărturisisem lui Iosif că nu-l mai pot iubi din pricina firii lui de boem dezordonat, care lăsa de dorit începând de la conduita lui față de mine până la aceea față de el însuși. Se neglija complet de sănătate, ca higienă, ca tot. El era bolnav, săracul, dar eu nu știam. Îl iubeam ca pe o soră. Pare-se că nici el nu dorea mai mult“, scria Natalia. Dar se înșela. În „Cântec trist“, Șt. O. Iosif scria: „Și ce sălbatic a iubit-o/ În patima-i mistuitoare,/ Și cum ea însăși a zdrobit-o,/ Cum a călcat-o în picioare“. În schimb, Natalia era topită după prietenul soțului. „Anghel era volubil și picant. Acidulat ca o șampanie“. Martoră a prieteniei dintre cei doi poeți, Natalia intra uneori în camera unde lucrau, cu fum de țigară și miros de cafea făcută la o mașină de spirt. Îi mai servea cu câte ceva de băut sau chiar cu o epigramă. Nimic nu anunța tragedia de mai târziu, în aceste momente frumoase între trei prieteni iubitori de literatură.
Divorț și un nou mariaj
În 1909,însă, se dezlănțuie drama celor trei personaje. Prietenia și colaborarea celor doi poeți a luat sfârșit în primăvara lui 1910, o dată cu problemele apărute în cuplul Iosif. Ultima colaborare a lui Iosif cu Anghel este traducerea fabulei „Leul și musca“ de La Fontaine. Mariajul eșuează în neînțelegeri și certuri permanente, în ciuda faptului că fetița lor, Corina, crește frumos și este adorată de prietenii familiei . Totul pe fondul lipsurilor materiale. Natalia credea că Iosif e o fire prea visătoare pentru ea. Paie pe foc a pus și Anghel, care făcuse o pasiune pentru pragmatica soție a prietenului său. S-a ajuns la divorț, ce-i drept și în urma avansurilor fățișe ale lui Anghel. Natalia a acceptat fără șovăire, așteptând să se arunce în brațele amantului. Natalia intentează divorțul, apoi pleacă la Paris, în decembrie 1910, împreună cu fetița. Îi scrie lui Șt. O. Să vină după ea, în încercarea de a-și salva căsnicia, însă acesta refuză. În schimb va veni aici, după un timp, prietenul soțului, Dimitrie Anghel. Sedusă de temperamentalul Anghel, Natalia se căsătorește, pe 3 noiembrie 1911, cu acesta.
Mort la Spitalul Colțea
Doi ani mai târziu, pe 21 iunie 1913, Șt. O. Iosif se internează la Spitalul Colțea. Este diagnosticat cu sifilis. De pe patul spitalului îi aude cântând pe voluntarii români recrutați pentru cel de-al Doilea Război Balcanic, care, încolonați, plecau pe front. Din piepturile soldaților răsunau chiar versurile scrise de el. Compozitorul Alfonso Castaldi pusese pe note muzicale poezia patriotică “La arme!”, scrisă de Iosif. Poetul va muri a doua zi, la doar 38 de ani, pe 22 iunie, din cauza unei congestii cerebrale, și va fi înmormântat la Cimitirul Belu din București, convoiul său funerar intersectându-se cu alte batalioanele de soldați care se îndreptau spre Dunăre pentru a intra în războiul care izbucnise pe 16 iunie.
Încuiată în casă
Noua căsnicie a Nataliei cu Anghel s-a transformat în curând în calvar. Ea se plângea: „Nu-mi plăcea deloc capul lui de satir, cu bărbiță spaniolă, cu fața de harap, cu ochii oblici și pătrunzători, de fachir. Avea o inteligență de o rară cruzime. Mă tortura cu vorba. Zvârlea numai cuțite. Mai multe zile m-a încuiat în casă, singură, ca într-un turn, sfâșietor despărțită de fetița mea, cu ferestrele mascate, cu lumina aprinsă. Simțeam pașii lui Anghel, căci venea din când în când acasă și asculta să știe ce fac, auzeam ușa încuindu-se după el, pașii pierzându-i-se în curte. Eram condamnată la moarte de el, pe care începusem să-l ador“.
„E rea, rea!“
La rândul lui, Anghel se confesa criticului Eugen Lovinescu: „E rea, rea! Din primele zile a început a mă persecuta la prieteni, de care ținea să mă izoleze. Din literatura mea făcută înainte m-a obligat să scot părul blond și ochii albaștri, deoarece credea că am avut un mare amor pentru o doamnă blondă“. Lovinescu confirmă gelozia bolnavă a Nataliei: „Căzându-i o cheie din buzunar, soția a crezut că provenea de la o cameră de hotel în care poetul se întâlnea în taină cu o altă femeie. În zadar a încercat s-o convingă că era cheia de la un birou de la Casa Școalelor unde primise de curând un post de reverent“. Anghel a fost nevoit să meargă cu Natalia la școală ca să-i demonstreze că acea cheie se potrivește la ușa instituției.
Scandaluri din gelozie
Așa cum remarca Sextil Pușcariu, viața celor doi oscila între „vorbe crude“, „bătăi, scandaluri de neimaginat și orgii“. Așa cum nu i-a fost credincioasă primului soț, Șt. O. Iosif, nici în a doua căsnicie nu și-a respectat jurământul, transformându-l pe Anghel într-o adevărată fiară turbată de gelozie, împingându-l finalmente la sinucidere. Un coleg de-al lor de facultate, memorialist, o aprecia ca asemănătoare „cu aceea atât de vestită a poeților francezi Alfred de Musset și George Sand“. Într-o scrisoare adresată istoricului Nicolae Iorga, Natalia povestește întâmplările care au dus la tragicul deznodământ. Pe când erau în tren către Roman, soții Anghel s-au întâlnit cu niște actori de la Nottara. „Anghel a vrut să mă părăsească în vagonul restaurant, pentru a se duce să întrețină pe d-na Giurgea. Eu i-am reproșat. La Mărășești, m-a întrebat: «La ce te gândești, doamnă?». I-am răspuns: «La lipsa de cinste a domnilor». Ceea ce l-a făcut să-mi dea o palmă și să mă înjure ca cel mai ordinar surugiu“.
Glonțul fatal
În acel moment, divorțul dintre cei doi era început, dar „înduioșată de rugămințile lui, îl întrerupsesem“. La întoarcerea din Moldova, poetul a încercat s-o împace. Dar Natalia n-a cedat. Atunci el i-a spus că „actrițele sunt femei cu adevărat superioare, iar belferițele (profesoarele) sunt niște idioate. I-am spus să divorțeze imediat de idioata de belferiță. Plec la părinții mei și d-ta rămâi liber să petreci cum îți va plăcea cu actrițele“, i-a scris Natalia lui Iorga. Ea mărturisea că „îmi arăta că nu îl mai interesez, îmi povestea ca să mă umilească cele mai recente aventuri ale lui. I-am răspuns răspicat: «Dacă mai continui eu plec imediat!» Mi-a răspuns: «Dacă faci un pas te împușc!». Am crezut că glumește și am continuat să merg spre ușă. El a scos revolverul și a tras. Eu am căzut. Impresionabil cum era, a crezut că m-a omorât, de aceea glonțul următor și l-a tras în piept“. Natalia recunoaște că „nu a vrut să tragă în mine. A dat un foc în odaie, ca să mă sperie, și glonțul a ricoșat. Când am căzut pe jos, el era foarte nenorocit, se mira că m-a lovit, m-a mângâiat și mi-a aplicat un prosop ud. Pe urmă am leșinat. La extragerea gloanțelor, al meu era turtit, al lui era intact“.

„Mor gândindu-mă la dânsa“
Anghel nu a murit pe loc. Au fost duși amândoi la spital. „În timpul primelor zile de îngrijire mi-a trimis mereu bilețele, scrise cu creionul, în care mă ruga să-l iert, îmi dorea însănătoșire și îmi făcea promisiuni foarte încântătoare. Eu nu-i răspundeam. Exasperat, într-o zi el a cerut să fie adus cu patul lângă mine. Tocmai când îl trecea prin coridor, familia mea a surprins faptul și l-a împiedicat“. Nu s-au mai văzut niciodată. „Anghel m-a strigat tot timpul cât a fost bolnav. Când să-și dea sufletul, a chemat pe doctorul Pârvulescu și i-a spus: «Să-i spui Nataliei că mor gândindu-mă la dânsa»“. După trei săptămâni de chin, înspăimântat și de gândul că ar putea face pușcărie pentru tentativă de omor, Anghel a trecut în lumea umbrelor.
Înmormântare dramatică

Anghel a fost îngropat la cimitirul Eternitatea din Iași. La înmormântare, o femeie i-a strigat Nataliei: „Mizerabilo care omori pe toți oamenii mari ai țării!“. Incidentul a fost preluat de presă și comentat de mai mulți martori. George Topârceanu, prietenul lui Dimitrie Anghel, a scris şi el câteva rânduri despre sfârşitul poetului care a avut aceeaşi soartă ca şi prietenul său căruia i-a luat soţia. ,, Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am văzut. Lume puţină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iaşului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câţiva admiratori necunoscuţi. În faţa sicriului descoperit pentru ultima oară am ascultat cu frunțile plecate improvizaţia vibrantă a d-lui Sadoveanu, care-şi saluta prietenul în pragul veşniciei. Pe faţa şi mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă…”, scria în urmă cu aproape un secol George Topârceanu.
Văduva persecutată
Pe când Anghel era pe patul de moarte, fratele Nataliei a sfătuit-o să-l dea în judecată după ce se va vindeca. „Frații lui Anghel au uzat de toate amabilitățile ca să înduplece pe ai mei, însă n-au reușit. «Dacă Natalia face un pas spre împăcare, o legăm și o punem sub interdicție. Nu vrem să asistăm cum Anghel trage în ea cu carabina», spuneau frații mei“. Dimitrie Anghel moare de septicemie, provocată de infectarea rănii pe care singur și-o provocase, pe 13 noiembrie 1914. Natalia aruncă vina și asupra medicilor. „Convingerea mea este că Anghel n-a fost bine îngrijit și a fost lăsat într-adins să moară, pentru ca apoi frate-so, avocatul, să scrie prin «Flacăra» ridicolele amintiri de stupidă vomitate“. Ea s-a plâns că până și I.G. Duca, pe atunci ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, a complotat împotriva ei, acuzând-o de moartea lui Anghel, „luându-mi inspectoratul și umilindu-mă într-o anchetă la școala unde funcționam. Atunci am văzut eu ce înseamnă mafia politică“, spunea ea în 1919.
Moartea Corinei
După cele două teribile drame, viața se va răzbuna cumplit pe văduva celor doi poeți. La numai 11 ani, fetița Nataliei cu Șt. O. Iosif, Corina, moare la 13 septembrie 1916, ucisă de o schijă provenită de la o bombă aruncată din zeppelinul german care bombarda Bucureștiul. După moartea Corinei, frontul apropiindu-se de București, Natalia a plecat la Tecucel, unde a locuit în continuare. În memoria celor doi poeți, foștii săi soți, înființează „Fundația Corina și St. O. Iosif”, căreia îi donează 365 de volume. A continuat să publice în revistele cultural ale acelor timpuri. Timp de mai bine de zece ani, cam între 1935 și 1945 nu a părăsit Tecucelul, locuind aici permanent, indiferent de sezon.
Consolare rapidă

Natalia a supraviețuit mulți ani celor doi poeți. S-a stins din viață în 1962, la 80 de ani. Cu mult înainte de a muri i-a scris lui Iorga toată povestea: „Vi le-am spus acestea, fiindcă îmi aștept cu seninătate moartea și țin să se știe cum a fost“.Fără prea multe remușcări, Natalia Negru, despre care se spune că are un nume ca sufletul ei, a trăit câțiva ani cu V. Gh. Morțun, pentru ca în perioada interbelică să se recăsătorească cu G. Savin, profesor la Facultatea de Teologie. Fatala femeie care a frânt inimile celor doi poeți a trăit tot restul vieții cu convingerea că aceștia au purtat vina celor întâmplate. A scris și ea poezii, proză, a tradus din Ovidiu și din alți poeți ai lumii. Cea mai importantă operă a ei este „Helianta“, în care se confesează pe larg și derulează secvență cu secvență filmul relațiilor sale cu cei doi poeți. Deşi a încercat să se justifice, contemporanii au blamat-o.
Romanul neterminat de Liviu Rebreanu

Printre numeroasele manuscrise rămase de la Liviu Rebreanu se află și un caiet ce cuprinde proiectul romanului „Șarpele“. În februarie 1917, aflat în refugiu la Iași, romancierul începuse deja să elaboreze cartea. Ea urma să cuprindă 13 capitole: Goliciunea, Primejdia fericirii, Bestia, Îmbrățișarea, Prăpastia, Amurgul și zorile, Chinurile, Roata norocului, Prăbușirea, Iadul iubirii, Revolverul, Bomba și Ochii verzi. Ultimul capitol urma să răzbune dragostea eșuată a eroilor, femeia fatală căzând în brațele unui individ cu o înaltă situație socială, dar în esență un bădăran. Acest ultim capitol era singura ficțiune din toată cartea. În rest, Rebreanu a transpus o experiență de viață, drama triunghiului amoros Șt. O. Iosif – Natalian Negru – Dimitrie Anghel. Din păcate, romancierul a abandonat acest proiect și cartea n-a fost terminată.
Cum au bombardat zepelinele Bucureştiul

Chiar în prima noapte de după intrarea României în Primul Război Mondial, 28/29 august 1916, zepelinul numărul 101 al escadrilei de luptă I a Imperiului German, staționat la Rasgrad, trece Dunărea pe la Ada-Kaleh și se îndreaptă către București. Zepelinul este întâmpinat cu focuri de mitraliere și de tun și nu apucă să bombardeze decât superficial Capitala. Un alt zepelin, numărul 86, vine în noaptea de 3/4 septembrie și traversează Bucureștiul pe traseul Calea Dorobanților, Ateneu, Palatul Regal, Cișmigiu, cheiul Dâmboviței. Deși lovit de mai multe ori, zepelinul apucă să arunce bombe pe tot acest traseu. Cel mai cumplit bombardament a avut loc, însă, în ziua de 12 (25) septembrie. Atacul a durat doar 5 minute și a făcut 485 de morți și 1.000 de răniți. Spre comparație, Londra, în cel mai greu atac din Primul Război Mondial, a suferit numai 70 de pierderi de vieți omenești. Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România, în 1916, considera că Bucureştiul a fost capitala cea mai încercată de către aviaţia inamică. “Oroarea se prelungea prin băltoace sau pâraie de sânge pe străzi, prin cai în agonie care se zbăteau în mijlocul propriilor lor mădulare sau prin atelaje pornite în goană, după ce-şi pierduseră birjarii”, scria contele într-o carte de memorii.
Revolver împrumutat de la Minulescu

Conform Claudiei Milian, soţia poetului Ion Minulescu, revolverul folosit de Anghel pentru a trage în soţia sa şi apoi pentru a se sinucide fusese împrumutat de la celebrul poet avangardist. „Ion Minulescu suferea de plecarea lui Anghel dintre noi. Și îl durea mai ales cum plecase Mitif, cum se folosise de prietenia lui Minu (Minulescu, n.n.) pentru a-și procura instrumentul morții. Anghel trecea printr-o criză sufletească bine disimulată de plecările lui dese în Moldova. Într-o noapte, într-una din aparițiile lui la București, Mitif îl caută grăbit pe Minu la cabinetul ministerului unde lucra. I-a cerut, în acea noapte, cu o seninătate perfect jucată, să-i împrumute revolverul, fiind nevoit să ajungă noaptea la țară”, rememora mai târziu Claudia Milian.
Poetul Brașovului

Sprijinit de doi scriitori importanţi, Al. Vlahuţă şi Caragiale, debutul literar al lui Şt.O. Iosif a avut un success rapid. Inițial, volumele brașoveanului au fost recenzate favorabil, elogios, mai ales din partea ardelenilor și sămănătoriștilor. Poate și din necesități didactice, poezia lui Șt. O. Iosif era nelipsită din manualele școlare (“Bunica”, „Artiști”, „Cântec de primăvară”, „Doina”). Cu trecerea timpului, lirica lui Șt.O. Iosif înregistrează o curbă descendentă. Cele mai cunoscute volume ale sale sunt: „Patriarhale” (1901), „Romanțe din Heine” (1901), „Poezii” (1902), „Din zile mari” (1905), „Credințe” (1905). A fost unul din fondatorii Societății Scriitorilor Români, la 28 aprilie 1908, unde a îndeplinit funcția de bibliotecar. Ștefan Octavian Iosif este considerat drept unul dintre cei mai buni traducători din poezia universală și cel mai cunoscut poet brașovean. A plecat din viață cu un an mai puțin decât Eminescu, la numai 38 de ani și probabil, dacă timpul mai avea răbdare câteva zeci de ani, poziția lui Șt. O. Iosif, în istoria literaturii române, era alta, dar acesta i-a fost destinul. Bustul său se află în Parcul „Nicolae Titulescu”.
Poetul florilor

Ca poet, Anghel era un simbolist atât în versuri, cât și în proză. Cel mai cunoscut este volumul de versuri „În grădină“ (1905). Se spune despre Dimitrie Anghel că era stăpânit de spaima mediocrității. Tatăl său își pierduse moșia, ajungând falit după o neinspirată modernizare a agriculturii. Pe linie maternă, a moștenit temperamentul mai aprins al grecilor. Avea o alură de dandy și un simț exacerbat al cavalerismului. În 1911, în timp ce se afla la Paris cu Natalia, i-a ars casa. În cercurile de scriitori și de prieteni era ostracizat pentru drama lui Șt. O. Iosif. A fost internat cu o depresie nervoasă. În ultimul an de viață, prăbușit sufletește, nu a mai publicat nimic.
Doar o farmacie din municipiul Brașov testează gratuit pentru Covid-19
Persoanele care vor să se testeze gratuit împotriva COVID-19 o pot face în 106 farmacii din 19 județe din țară. Testele rapide antigen COVID sunt puse la dispoziție, gratuit, de Ministerul Sănătății, prin Direcțiile de Sănătate Publică. Cu toate acestea, farmaciile pot percepe o taxă pentru prelucrarea testului. Testele gratuite din farmacii sunt puse la dispoziție în limita stocului disponibil . Autoritățile și-au propus să extindă acest proiect care să cuprindă mai multe farmacii din România. În municipiul Brașov, singura farmacie care face teste gratuite este Medimfarm Topfarm 1 Brașov, str.Iuliu Maniu nr. 33. La Sînpetru, SC M&F Professional Pharmacy S.R.L Brasov, str. Orizontului nr.2, bl.2, sc.B, ap.2 oferă acest serviciu și în Codlea , MIRAFARM SRL Codlea, Str. Munțișor nr. 5. Un total de 3 în tot județul. În județul Prahova sunt 19 locații, la Cluj- 13 locații în București – 12 locații și Constanța – 10 locații.
Recomandări pentru sezonul rece
Pentru preîntâmpinarea producerii unor incendii în perioada sezonului rece, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Tara Bârsei” al județului Brasov, recomandă cetățenilor să respecte următoarele măsuri de prevenire:
– Lucrările de întreținere, revizii și reparații la instalațiile și aparatele electrice se execută numai de către personal calificat și autorizat;
– Aparatele electrice sub tensiune trebuie supravegheate permanent și nu se vor lăsa la îndemâna copiilor;
– Verificați, curățați și reparați, sobele și coșurile de fum;
– Izolați termic coșurile de fum față de elementele combustibile ale acoperișului (grinzi, astereală etc).
Se interzice:
– Utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecție cu defecțiuni sau improvizații;
– Suprasolicitarea rețelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;
– Nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reșou, radiator și altele asemenea;
– Amplasarea produselor, materialelor și substanțelor combustibile în apropierea surselor de căldură;
– Utilizarea reșourilor, aparatelor de călcat, aerotermelor electrice improvizate și fără asigurarea măsurilor de izolare față de materialele și elementele combustibile din spațiul sau încăperea respectivă;
– Folosirea sobelor și a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizații, supraalimentate cu combustibil sau nesupravegheate, utilizarea sobelor fără ușițe la focare și cenușare, defecte sau neizolate corespunzător față de elementele combustibile ale clădirilor.














