50 de ani pe scenă: Rockstar-ul brașovean Peter Maffay, omagiat în Germania

l În august 2015, când Peter Maffay împlinea 66 de ani, a primit titlul de „Cetăţean de Onoare“ al Braşovului
l În 30 august 2024, când a împlinit 75 de ani, televiziunea de stat germană ARD și-a decalat programul obișnuit pentru a-l sărbători pe brașoveanul care a cunoscut libertatea și succesul în Germania
l Familia sa a trăit o poveste frumoasă și dramatică, aproape ca un roman

Televiziunea de stat germană ARD și-a decalat în 30 august programul obișnuit, pentru a-l aniversa pe Peter Maffay, rockstar originar din Brașov. ARD a transmis și un documentar de o oră despre turneul de rămas bun al rockstar-ului după 50 de ani pe scenă. Turneul s-a încheiat la Leipzig, în iulie, în fața a peste 50.000 de fani.

Documentarul „Maffay” a fost difuzat de ARD exact în ziua în care vedeta rock a împlinit 75 de ani. În august 2015, când Peter Maffay împlinea 66 de ani, era în orașul natal unde a primit titlul de „Cetăţean de Onoare“ al Braşovului. Iar Şcoala Gimnazială nr. 12, unde a învăţat elevul Peter, a primit tot atunci numele lui Peter Maffay.

Brașovenii ştiu despre el că este cel mai mare star rock din Germania şi că a plecat din țară încă din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Însă viaţa lui Maffay înseamnă încă şi origini, nu doar celebritate.

Istoria familiei lui a fost descoperită de Edmund Hartsch, un prieten al artistului, care, în cartea „Peter Maffay – Drumul către mine“ (apărută în 2011), dezvăluie, după trei ani de documentare, amănunte până atunci necunoscute.

Un neamţ venit pe Dunăre

Linia maternă a familiei Maffay începe cu Servatius Kuhn (1730-1782), venit din Germania, zona Saarbrücken, de undeva din apropierea graniţei cu Franţa. Acest strămoş neamţ a plecat de acasă în urmă cu aproximativ 260 de ani în direcţia Ulm, localitatea în care s-a născut Einstein. Navigând peste o mie de kilometri pe Dunăre, într-o barcă şubredă de lemn, s-a stabilit în Banat ca să înceapă o viaţă nouă. După şase generaţii, s-a născut în Bod bunica lui Peter, Amalie Anna Kuhn, fiica lui Nicholas Kuhn. La doar 19 ani, în 1926, s-a căsătorit cu dulgherul de 25 de ani Johann Feltes din Prejmer. Pe 27 august 1928 au avut primul şi singurul lor copil, Augustine Amalie Feltes, mama rockerului. În 1942, bunicii au divorţat, după ce Johann a plecat în război în Germania şi nu s-a mai auzit nimic de el. Amalie a fost educatoare în Bod, apoi a lucrat ca ţesătoare în Braşov, la Fabrica de Postav Scherg. Bunica Amalie, fără să ştie, a pus piatra de temelie la cariera rockerului, atunci când, la Crăciunul din 1956, i-a dăruit micului Peter o vioară.

Bunicul sovietic

La scurt timp după încheierea războiului, bunica Amalie din Bod l-a întâlnit pe rusul Alexander Kossenko, cu care s-a căsătorit. Peter l-a considerat pe acest rus bunicul lui, aşa cum mama lui i-a fost ca o fiică lui Kossenko. Bunicul Alex s-a integrat perfect în familia din România, unde se vorbea germană, dar şi română şi maghiară. Augustine avea doar 14 ani când naziștii au ajuns la Braşov. Tinerele de origine germană erau trimise în Germania, în instituţii de învăţământ naţional-politic.

Mama lui Peter a ajuns astfel la Markgröningen, la nord de Stuttgart, unde urma să fie educată spre a deveni o femeie de elită a naţiunii. După politica vremii. Aceste şcoli, cunoscute popular sub numele de Napola, erau controlate de Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German. Augustine a studiat istoria artei şi sculptura, şi după trei ani, în vara anului 1945, s-a întors acasă.

În Braşov, începuseră deja deportările. 70.000 germani trebuiau să participe la reconstrucţia Rusiei, în contul pierderilor de război. Familiile saşilor au fost sfâşiate. Dar Augustine a avut mare noroc. Tatăl său vitreg, Alexander Kossenko, i-a salvat viaţa în ultimul minut, scoţând-o din vagonul în care era îmbarcată pentru deportare.

Doi piloţi de excepţie

Străbunicul pe linie paternă a fost István Makkay, născut în 1864, în satul Szotyor (Coşeni), în inima Ţinutului Secuiesc. La sfârşitul secolului XIX, s-a căsătorit şi a avut un fiu pe nume Ferdinand Makkay, bunicul lui Peter Maffay. El a avut un fiu, Wilhelm Alexander Makkay, cu unguroaica Margarete Haricska-László.

Născut pe 1 iulie 1926 în Braşov, Wilhelm era tatăl lui Peter Maffay. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, bunicul rocker-ului a luptat împotriva Rusiei şi a fost luat prizonier în Caucaz. În 1920, după căsătoria cu Margarete, pasionat de filme şi jurnale de actualităţi, Ferdinand s-a angajat proiecţionist la cinematograful „Astra“, pe care l-a condus la sfârşitul anilor 30, transformându-l într-un cinema de succes. Familia Makkay s-a descurcat bine în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Războiul, însă, a dat totul peste cap. În 1942, Ferdinand a devenit corespondent de război voluntar pentru Waffen-SS. Forţele aeriene germane i-au recrutat pe cei doi fii, Wilhelm şi Egon (cu cinci ani mai mare), şi i-au instruit ca piloţi. Egon a zburat la 22 de ani cu un avion de luptă Stuka şi a devenit cel mai tânăr sergent al unui escadron de luptă.

Despărţiţi de război

Pe 9 mai 1945, Wilhelm, tatăl lui Peter, era în Austria, de unde a fost transferat trei săptămâni mai târziu la Selb, în Franconia Superioară, landul Bavaria. Bunicul şi unchiul lui Peter au fost capturaţi în 1945 de britanici în Austria. De aici au fost duşi cu trenul, unul într-un centru de detenţie din Carintia, celălalt în Villach, fără posibilitatea de a lua legătura cu familia. După eliberare, Ferdinand a rămas în Austria, despărţit de bunica lui Peter. Deseori, mergea în gările marilor oraşe şi urmărea trenurile cu prizonieri de război.

În primăvara anului 1947, în gara din Villach, a avut norocul să îl reîntâlnească pe Egon. Pe Wilhelm avea să-l vadă după ce acesta s-a eliberat în 1945. Tatăl lui Peter plecase către casă pe jos. După ce a trecut prin Cehoslovacia, Austria şi Ungaria, a ajuns în sfârşit în Braşov, înapoi la mama lui. A găsit un oraş cu străzi distruse, sărăcie, mizerie şi coloane de tineri, unii de numai 15 ani, femei şi bătrâni, trimişi la muncă silnică pentru reconstrucţia Uniunii Sovietice, în câmpurile petroliere din Siberia sau în minele de cărbune din Urali.

Unchiul inventator

La 19 ani, în februarie 1946, Wilhelm Makkay a cunoscut-o pe Augustine Feltes, o fată de 17 ani din Bod. S-a căsătorit cu ea în luna decembrie a aceluiaşi an. Nemulţumit că părinţii lui s-au separat, în primăvara anului 1947, a luat legătura cu fratele său mai mare, Egon. Acesta era în Australia. Şase ani mai târziu, a găsit familia lui Egon în America. Pasionat încă de mic de tehnică, fratele lui lucra ca inginer proiectant la NASA, unde se spune că ar fi conceput pixul care scrie în imponderabilitate.

Despre acest unchi aventurier s-au păstrat multe legende în familie. Într-o noapte, a zburat cu un mic avion. Cum nu mai găsea drumul către casă pe întuneric, mama lui i-a făcut semne cu lanterna. Unchiul Egon a ratat pista scurtă, care trecea prin grădină, şi a intrat cu micul aparat zburător în propria lor casă, apoi a suflat praful de pe manta şi a întrebat dacă cina este gata. Bunica lui Peter nu a gustat umorul pilotului.

Hăituiţi doar fiindcă erau germani

După 1945, România a devenit prosovietică şi antigermană. În această atmosferă, a venit pe lume Peter Makkay, în noaptea de 29 spre 30 august 1949. Începând cu acest eveniment, ca să-şi protejeze familia, Wilhelm a luat decizia să nu mai vorbească în public în germană. Cu puţin timp înainte de naşterea copilului, fusese chemat să lucreze în armata română. Vorbea mai multe limbi şi avea excelente abilităţi tehnice în domeniul aviaţiei, la numai 22 de ani. De altfel, foştii piloţi ai Wermacht-ului au fost trataţi cu respect în armată, probleme au fost doar cu civilii, care cu greu i-au tolerat, indiferent dacă au ajuns în această tabără cu forţa ori s-au oferit voluntari.

Lumea credea că oricine era german, era nazist. Presiunea asupra populaţiei germane a devenit în curând de nesuportat. Fermierii şi meşteşugarii germani şi-au părăsit casele şi au plecat din Transilvania în masă. Chiar şi români au plecat în Germania, trecând graniţa în Ungaria. Familia Makkay a rămas. Wilhelm a fost repartizat ca şofer al unui ofiţer de rang înalt al Armatei Populare Române, la o unitate de telecomunicaţii. A lucrat doi ani şi jumătate fără nicio zi liberă.

În atelierul lui Bömches

Pentru că Wilhelm a fost dus la muncă silnică de comunişti, Augustine l-a crescut pe Peter aproape singură, descurcându-se doar cu salariul de la fabrică. Locuiau la o mică fermă de pe Strada De Mijloc. Augustine a auzit de la nişte prieteni că e liber apartamentul de la ultimul etaj din clădirea de peste drum. Pe Strada Bisericii Române nr. 5 era o casă în care stăteau mai mulţi etnici germani expropriaţi.

Aşadar, începând cu 1951, când s-a întors şi Wilhelm, familia Makkay locuia în casă nouă, care însemna o cameră a părinţilor şi una pe post de bucătărie, living şi camera copilului. Fiindcă se pricepea la orice maşinărie, Wilhelm şi-a găsit de lucru la un armurier, unde trebuia să se ocupe de întreţinerea puştilor de vânătoare. Armurierul, singurul din ţară, era nimeni altul decât Bömches, tatăl pictorului Friedrich von Bömches. Pe atunci avea 80 de ani şi a descoperit că are mare nevoie de tatăl lui Peter. Bomches se ocupase de armele familiei regale, dar l-au căutat şi politicienii şi militarii noului regim. Cine voia să meargă la vânătoare prin pădurile din jurul Braşovului cu membrii de partid sau cu oaspeţi de peste hotare, dacă voia să impresioneze, era bine să treacă pe la Bomches ca să-şi cureţe ca lumea puşca, să o ajusteze sau s-o repare.

Pionierul Peter Makkay

Lui Peter i-a plăcut enorm atelierul în care lucra tatăl său, cu mirosul de metal, cu dezordinea şi uneltele ciudate. Dar îi plăcea şi atelierul de pictură de la etaj, în care venea deseori, fiindcă aici întâlnea o lume complet diferită de cea de afară.

Într-o zi, celebrul pictor l-a pictat pe micul Peter, în pantaloni scurţi de piele şi cămaşă cu mâneci lungi. Aşa era Peter la vârsta de 4 ani. A fost un copil liniştit. A mers la grădiniţa germană şi apoi la gimnaziul german. A fost pionier şi comandant de detaşament. Tatăl lui i-a construit o plută de lemn şi jucării şi chiar o pereche de schiuri.

Peter iubea animalele. Câinele Dudasch era tovarăşul lui de joacă preferat. Peter a fost devastat atunci când bietul Dudasch a fost rănit de un mistreţ. La sfârşit de săptămână, familia mergea la ţară, la Vulcan sau la Câmpina, la mătuşa Lilli şi unchiul Aurel. Lilli era verişoara lui Wilhelm, şi, fiindcă nu avea copii, îl iubea enorm pe Peter. Unchiul Aurel era arhitect, iar în timpul plimbărilor îi explica lui Peter cum au fost construite bisericile săseşti şi castelele din Transilvania, fortificaţiile din Braşov sau „zgârie-norii“ de trei etaje.

Duminica, Peter mergea la biserică, ca să „pedaleze“ la orga bisericii. Burduful care trimitea aerul în tuburi trebuia umflat, iar asta le plăcea la nebunie copiilor care se întreceau să calce pedalele. Mergea mult în excursii cu cortul, naviga pe lacuri în canoe. Verile petrecute în natură, în Braşovul adolescenţei, i-au trezit sentimentul libertăţii, un sentiment care l-a însoţit şi în Germania şi pe care-l retrăieşte şi azi.

Teatru şi vioară

Pe când avea 6 ani şi era îndrăgostit fără speranţă de bruneta Ursula, Peter Makkay a urcat pentru prima oară pe scenă. A excelat în rolul piticului din basmul Fraţilor Grimm „Cei trei pitici din pădure“. De atunci mama lui şi-a pus în minte ca băiatul să studieze un instrument, ca să-i poată cânta o serenadă. Deja avea vioara primită de la bunică, aşa că mama lui, Augustine, o gospodină excelentă, care ştia să pună murături şi să coacă pâine, l-a trimis să studieze vioara cu doamna Tichy, o bătrână săsoaică. Avea 7 ani. Peter a încercat şi trompeta şi alte instrumente, dar le-a abandonat.

„Copiii trebuie să aibă acces la muzică, pentru că acesta este mediul ideal pentru autodescoperire şi dezvoltare personală“, spunea muzicianul într-un interviu. Tatăl său fusese arestat de Securitate, bătut şi trimis la muncă silnică în Deltă. Dar când Maurer a trecut prin Braşov, şi-a făcut curaj şi i-a cerut voie să-şi vadă rudele din Germania. Spre surprinderea tuturor, prim-ministrul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost de acord. Familia Makkay a plecat din România pe când Peter avea 13 ani şi nu vorbea prea bine germana.

O parte din inimă, mereu la Braşov!

Noua lui patrie a fost un vis împlinit pentru Wilhelm, inamic declarat al comunismului. Însă adolescentul Peter se simţea străin. S-a apucat serios de chitară pe la 17 ani şi peste încă trei ani a scos primul lui hit: „Tu“. Tot atunci, cel care l-a descoperit i-a schimbat numele în Maffay, mai potrivit cu baladele rock pe care le compunea.

Succesele au urmat unul după altul şi braşoveanul a devenit cel mai mare star rock al Germaniei. A vândut peste 50 de milioane de discuri şi a scos 23 de albume. A fost căsătorit de patru ori. Și tot de atâtea ori a divorțat. Pentru a cincea oară, Peter Maffay s-a căsătorit în aprilie 2022, cu profesoara Hendrikje Balsmeyer din Halle, cu care avea o fiică din noiembrie 2018. Familia locuiește în Tutzing, unde Maffay conduce și studioul de înregistrări Red Rooster.

Vedeta în geacă de piele nu și-a uitat niciodată originile. În 2008, într-o vizită la Brașov, a cumpărat o casă ţărănească şi o vacă în Roadeş. În acest sat a înfiinţat un cabinet medical, a renovat case şi biserica, a făcut un atelier de tâmplărie şi o grădiniţă. Apoi, Fundaţia „Tabalunga“ pe care o patronează, a pus pe picioare în Roadeş și un cămin pentru copiii traumatizaţi. A fost poate cel mai de suflet proiect al lui Peter Maffay.

Artistul a creat personajul de basm, micul dragon Tabaluga, în 1983, împreună cu compozitorul pentru copii, Rolf Zuckowski și textierul Gregor Rottschalk. Filmul de desene animate, „Tabaluga”, a fost lansat în 2018.