-5.9 C
Braşov
AcasăStiri BrasovPortul popular din Țara Oltului: La 80 de ani ţese ii şi...

Portul popular din Țara Oltului: La 80 de ani ţese ii şi cămăşi

Autor: Lucia Baki

l O istorie bine păstrată

Identitatea naţională înseamnă păstrarea portului popular tradiţional aşa cum a existat peste vremi. Ţara Oltului se bucură de un port tradiţional nemodificat, specific fiecărui sat situat între Munţii Făgăraşului şi râl Olt. Se mai păstrează şi astăzi ia făgărăşeană învineţită şi strălucitoare în gerul Crăciunului şi al Bobotezei sau în arşiţa soarelui de la Sfânta Maria. Cheptarul înflorat de Drăguş sau cel sobru de Rucăr şi Voila se găsesc în lăzile de zestre sau dulapurile moderne ale gospodinelor. Şurţele, saricele, crătinţele şi cioarecii sunt scoase la aerisit periodic de femeile din sate semn că portul tradiţional contează în satul făgărăşean. În nicio zonă a ţării parcă nu există port popular mai frumos şi mai bine păstrat. Găsim în elementele portului făgărăşean obiceiurile locului şi chiar firea omului.


La 80 de ani, Viorica Marcu ţese cămăşi şi ii

În ziua de astăzi mai sunt puţine femei care mai cunosc arta ţesutului. Rar mai găseşti în casele făgărăşencelor războiul de ţesut cu năvăditurile alese din care să fie confecţionate elementele portului popular. Viorica Marcu din Rucăr la vârsta de 80 de ani nu renunţă la războiul de ţesut. În fiecare iarnă îşi montează războiul pentru a-şi completa zestrea casei cu ţoale, chindeuri, feţe de mese. În această iarnă însă a urzit firele pentru a ţese costume populare. ,,Mă bucur că tot mai mulţi tineri poartă costumul popular. Mi-au comandat nepoţii şi fetele cămăşi şi ii. Am ţesut două cămăşi bărbăteşti, una cu negru şi alta cu vişiniu. Acum am urzit firele pentru ii. Voi ţese ii cu şinoare cu negru. Mai demult în toată casa se ţesea, ne întreceam în modele. Astăzi prea puţin se mai aude zgomotul iţelor şi a bărglei de la război. Sunt fete tinere în sat, una două, care vor să înveţe arta ţesutului şi le ajut. Cel mai greu nu este ţesutul în sine ci urzitul firelor şi alegerea iţelor. Stau şi noaptea şi mă gândesc cum să le organizez, să calculez, ca totul să iasă bine. Este matematică la urzitul firelor. Femeile din sat care ştiau să năvădească şi să calculeze iţele nu mai sunt printre noi. După ce materialul este ţesut, mai sunt multe elemente ale costumului popular care trebuie cusute cu mâna. La cămăşi avem gulerul şi la ii avem obinzala. Între ţesătură se introduce fereca, şi aceasta se coase cu mâna. Apoi croşetăm fodorii pentru poale şi mâneci. O cămaşă o ţes cam în 2 săptămâni, iar o ie tot cam aşa” a explicat Viorica Marcu.

Arta populară din ţara Oltului

Portul popular din Ţara Oltului se evidenţiază printr-o bogăţie a materialului şi a diversităţii ce dă specificitate fiecărei zone ce o compune. Despre arta populară privind portul Ţării Oltului n-au rămas, generaţiilor de azi, doar câteva menţiuni cuprinse în lucrările semnate de S. Moldovanu, Alexandru Bărbat şi Ştefan Meteş. Aceste înscrieri au avut la bază cercetările directe pe teren în satele din Ţara Oltului, sute de fotografii realizate de Mircea Iuga, schiţe şi desene de Iuliana Fabritius. Însemnări importante se mai pot găsi la Muzeul Brukenthal care a fost preocupat cu ani în urmă de folclorul şi arta populară locală şi care a realizat, cu ajutorul dascălilor locali, chestionare în toate localităţile făgărăşene. Şi la Muzeul Ţării Făgăraşului se mai păstrează unele însemnări despre arta populată din Ţara Oltului. Conform acestor lucrări, dar şi cele semnate de Cornel Irimie, Ţara Oltului a fost împărţită în trei zone, fiecare fiind evidenţiată prin componenţa costumelor populare, a materialelelor din care au fost confecţionate, coloritul şi denumirile elementelor acestora.

Portul din Zona Făgăraşului este sobru

,,Zona Făgăraşului formează centrul Ţării Oltului cu 51 localităţi, între care şi Făgăraşul, mergând de la Cârţişoara până îa Sinea Nouă şi Şercaia. Portul este mai sobru, din materiale groase, tipice fiind aici pomeselnecele albe la femei, păstura neagră pe corp în gen de fotă, sarica şi buboul cu păr alb, cămăşile cu ,,ştrafuri” şi ,,pumnaşi” la bărbaţi, ,,recălele”, opincile cu nojiţe de păr de cal sau de capră. Elementele noi în port pătrund mai tîrziu, după 1920” scrie Cornel Irimie în monografia sa. În Ţara Oltului, portul mergea mână în mână cu arta olăritului şi arta zugravilor, magistral reprezentată în trecut prin meşterii iconari de la Arpaşul de Sus şi Cârţişoara, dintre care amintim pe Matei Ţâmforea şi Savu Moga. Ţesăturile de casă din cânepă şi lână meticulos realizate de femeile făgărăşence erau dominate de roşul para focului. Trăsăturile generale ale costumului popular trădau viaţa şi firea oamenilor. Simplitate şi robusteţe erau caracteristicile portului vechi al Ţării Oltului şi erau date de liniile drepte ale costumului, materialul gros, lungimea şi culoarea sură sau neagră a recălelor, ca şi albul de nea al saricei sau buboului iarna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE