19.7 C
Braşov
AcasăNationalSărbătoare în casele creștinilor: Ziua Sfinților Trei Ierarhi

Sărbătoare în casele creștinilor: Ziua Sfinților Trei Ierarhi

• Sâmbătă, în ziua celor Trei Sfinţi Ierarhi, se face pomenire pentru sporul casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a familiei

- Advertisement -

În fiecare an, la 30 ianuarie, biserica creştin-ortodoxă îi sărbătoreşte laolaltă pe cei mai mari învăţători şi păstori din întreaga istorie a creştinătăţii: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, modele de viaţă duhovnicească. Credinţa populară spune că cine munceşte în această zi poate să orbească. Tinerele trebuie să postească pentru a avea o căsnicie fericită şi tot astăzi se dau pomeni pentru cei morţi neîmpărtăşiţi. Sfinţii Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt consideraţi întemeietorii teologiei şi învăţământului creştin la nivel academic.

Ierarhii i-au cerut în vis unui episcop să fie prăznuiţi împreună

Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriţi împreună, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfinţii Trei Ierarhi. Învăţători şi modele de viaţă, faima celor trei sfinţi a stârnit la un moment dat, în secolul al XI-lea, la Constantinopol, o dispută aprigă între creştinii care nu se puteau hotărî ce răspuns să dea la întrebarea: „Care este cel mai mare dintre cei trei ierahi?“. Disputele au durat câţiva ani, până când, ierarhii i-au apărut pe rând, în vis, episcopului Euhaitelor, Sfântul Ioan Mauropous. În anul 1084, acelaşi episcop i-a visat pe cei trei ierarhi împreună. Aceştia l-au rugat să le orânduiască o singură zi de prăznuire, pentru că nevoinţa lor, cât au fost în viaţă, a urmărit acelaşi scop: să-i împace pe oameni şi să aducă în lume pacea şi unirea. De aceea, în fiecare an, creştinătatea îi prăznuieşte pe cei Trei Ierarhi în aceaşi zi, pe 30 ianuarie. „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi, în faţa lui Dumnezeu, una suntem“.

- Advertisement -

Prieteni şi colegi de studii

Sărbătorirea în comun are rostul de a sublinia harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar dacă numele fiecăruia în parte este pomenit şi separat în cursul lunii: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Sfântul Ioan Gură de Aur (27 ianuarie, când este amintită aducerea moaştelor sale). După cum arată anii trecerii lor întru Domnul (Sfântul Vasile cel Mare – 379, Sfântul Grigorie Teologul – 389 şi Sfântul Ioan Gură de Aur – 407), cei trei au fost contemporani, ba chiar prieteni şi colegi de studii. Cei trei sfinţi au fost adevărate „vârfuri“ ale creştinismului, întrecând cu înălţimea lor pe mulţi alţi reprezentanţi ai străvechii noastre credinţe şi au avut un cuvânt greu de spus după acea lungă şi cumplită perioadă de persecuţii la care au fost supuşi creştinii – în acele vremuri – timp de aproape 300 de ani.

Cum erau cei trei sfinţi la înfăţişare

Sfinţii aceştia erau la statul trupului şi la înfăţişarea lor în chipul următor: dumnezeiescul Ioan Gură de Aur era foarte mărunt şi foarte subţire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nările late, faţa foarte galbenă, amestecată cu alb, locaşurile ochilor adâncite, dar ochii mari, care îi făceau căutătura veselă şi faţa strălucită, deşi din firea lui părea mâhnit; fruntea mare, fără păr, cu multe încreţituri, urechile mari, barba mică şi rară, împodobită cu păr puţin şi cărunt, fălcile trase înăuntru din pricina postului desăvârşit. A trăit şaizeci şi trei de ani şi a păstorit Biserica lui Hristos şase ani.
Vasile cel Mare era înalt şi drept la stat, uscăţiv şi slab, negru la faţă, cu nasul plecat, sprâncenele arcuite, cu fruntea cam posomorâtă, asemenea omului gânditor şi îngrijorat, cu obrazul lunguieţ şi cam încreţit, cu tâmplele adâncite, cam păros la trup, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Acesta a întrecut cu scrierile sale nu numai pe înţelepţii din zilele lui, ci şi pe cei vechi. S-a suit în scaunul arhieriei când era de patruzeci de ani şi a cârmuit Biserica cinci ani.
Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu faţa palidă dar veselă, cu nasul lat, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă; la un ochi era mai mâhnit din pricina unui semn de lovitură, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lungă, dar era destul de deasă şi tocmită, iar pe margine gălbuie. Era pleşuv şi alb la păr. A vieţuit pe pământ optzeci de ani şi a păstorit Biserica din Constantinopol doisprezece ani. (Sinaxar 30 ianuarie).

Obiceiuri şi superstiţii

• În credinţa populară, cei trei ierarhi erau trei doctori vindecători de boli.
• În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.
• În această zi trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată.
• În multe zone, familiile îi ţin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei; se face colivă şi oamenii merg la biserică.
• Pentru reuşita familiei şi a treburilor gospodăreşti, în această zi nu se lucrează
• Sărbătoarea se ţine pentru ca să ajute femeilor să toarcă mai cu spor peste an.
• Se face praznic în onoarea sufletelor morţilor neîmpărtăşiţi.
• Sărbătoarea se ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a-i apăra de boli şi durere pe toţi ai casei.
• Celui ce lucrează în această zi i se strâmbă minţile.
• Fetele fac vrăji pentru a li se arăta ursitul: nu lucrează şi nu mănâncă decât pâine şi sare.
• Se crede că în această zi încolţeşte sub zăpadă grâul care a rămas neîncolţit de cu toamnă.
• În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile“, iar vremea dă spre primăvară.
• Dacă curg streşinile, primăvara e friguroasă; dacă e ger, vara e călduroasă.

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă. Părinţii i-au dat o educaţie creştină aleasă. Studiile le începe în familie cu tatăl său, retorul Vasile. Învaţă cu cei mai erudiţi retori şi filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oraş ca mărime şi importanţă din Imperiul Roman, după Roma şi Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala imperiului şi, în cele din urmă, la Atena, unde îl avea coleg şi prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361 – 363). Aici, la Atena, cei doi viitori mari ierarhi vor cunoaşte doar două drumuri „Şcoala şi Biserica“. De numele său sunt legate Regulile monahale mari şi mici, precum şi liturghia care-i poarta numele. Opere dogmatice, omiletice îl arată ca pe o stea de primă mărime a perioadei patristice.

Sfântul Grigorie de Nazianz

Sfântul Grigorie de Nazianz, unul dintre „părinţii capadocieni“, s-a născut la Arianz, lângă cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocraţi. În anul 379 pleacă la Constantinopol unde, la mica Biserică a Învierii, ţine cele cinci Cuvântări teologice în cinstea Sf. Treimi care îi vor aduce mai târziu numele de „Teologul“. Tot aici rosteşte cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvântările îl dezvăluie ca orator desăvârşit, profund cunoscător al principiilor retoricii. De aceea, cuvântările sale sunt studiate în şcolile de retorică. Sf. Grigorie este primul autor grec care a publicat o colecţie de scrisori, el punând bazele corespondenţei ca mijloc de comunicare, fixând de altfel caracteristicile unei scrisori: concizia, claritatea, graţia şi simplitatea.

Sfântul Ioan Gură-de-Aur

Sfântul Ioan Hrisostom sau Ioan Gură-de-Aur (344/354-407), mai tânăr ca ceilalţi doi antiohieni, este considerat cel mai de seamă reprezentant al şcolii din Antiohia, oraş socotit „Podoaba Orientului“ încă din timpul lui Alexandru cel Mare. Tatăl său a deţinut înalta funcţie militară de magister militum Orientis. Sf. Ioan este cel care fixează, în canoane precise, taina cea mai presus de fire şi înţelegere care se săvârşeşte de fiecare dată în cadrul Sf. Liturghii, cnd Hristos se jertfeşte în mod real. De remarcat pentru noi, românii, faptul că în anul 399, la îndemnul Sf. Teotim, episcopul de Tomis, va trimite misionari în Scythia Minor (Dobrogea) pentru sciţi, nomazi la Dunăre. Datorită talentului său oratoric, de bun vorbitor, Sfântul Ioan a primit titlul de „învăţător şi sacerdot universal“, tot graţie măreţiei şi splendorii cuvântului său primind numele de Hrisostom, adică „Gură-de-Aur“. A fost şi patriarh al Constantinopolului.

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov
EVOLUEAZA IN CARIERA – CRESTEREA NIVELULUI DE COMPETENTE IN RANDUL ANGAJATILOR!

COMENTARII RECENTE

Domn ministru T B on Incendii de vegetație în județ
Rammstein on Războiul din Ucraina