• Sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, una dintre cele mai importante din timpul anului, înseamnă și dezlegare la pește pentru cei care postesc
• Tot în 6 august își pot sărbători onomastica cei care se numesc David sau Cristina
Credincioșii prăznuiesc, astăzi, Schimbarea la Față a Mîntuitorului. Cunoscută în popor ca Preobrajenia sau Probojenia, sărbătoarea amintește de schimbarea la față a lui Hristos, pe muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi Petru, Ioan și Iacov. Sărbătoarea face parte din praznicele împărătești și a fost celebrată prima dată în biserica zidită de Sfânta Elena pe muntele Taborului. În Calendarul popular, a șasea zi a lunii august are multe semnificații. Ea marchează hotarul dintre vară și toamnă. Tradiția spune că astăzi încep să se îngălbenească frunzele în pădure, apele se răcesc, târâtoarele își caută ascunzișuri, iar păsările migratoare își încep călătoria. Tot acum sunt recoltate multe plante și fructe de leac. Cititorii în stele făceau în această zi observații și pronosticuri astronomice pentru lunile care urmau. În popor există credința că aceia care, în această zi, se roagă să scape de un viciu au toate șansele să reușească. Tot astăzi, credincioșii își pomenesc morții și dau de pomană struguri, must sau faguri de albine. Creștinii ortodocși, aflați în posț au dezlegare la pește.

Una dintre cele mai mari sărbători creștine

Schimbarea la Față a Mântuitorului pe muntele Tabor este una dintre cele mai mari sărbători creștine, când apostolii Săi se conving că marele lor învățător este nu numai un prooroc al lui Dumnezeu, ci și Dumnezeu adevărat. Anterior, discipolii lui Iisus văzuseră și se uimiseră de minunile Lui, considerate semne ale Dumnezeirii Sale, dar în sufletul lor ei îl considerau tot un om – un mare Prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor de până atunci. Însă, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbării la Față, Sfinții Apostoli înțeleg că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Evenimentul s-a petrecut în ultimul an al vieții pământești a Mântuitorului, cu câteva luni înainte de răstignirea Sa. Potrivit relatărilor biblice, Iisus venea spre nordul țării Sfinte, se îndrepta către Ierusalim și le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce și Învierea Sa, care îl așteptau în Ierusalim. Ajungând în dreptul muntelui Tabor, a lăsat ceata ucenicilor Săi și i-a luat cu El numai pe trei dintre aceștia: pe Petru, Iacob și Ioan – discipolii cei mai de nădejde, care vor fi martori și la rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani.

Semnificația teologică

Iisus, împreună cu cei trei, a urcat pe munte ca să se roage și, pe când se ruga El, apostolii, moleșiți de somn, tresar deodată la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul; fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpada. Lucru și mai neobișnuit: în această lumină, doi bărbați stau de vorbă cu Iisus despre Patima și Moartea Sa în Ierusalim. Erau marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Ca ieșit din fire, uimit și mulțumit de ceea ce vedea, Petru a zis către Iisus: „Doamne, bine este să fim noi aici; Dacă voiești, voi face aici trei colibe: ție una, și lui Moise una și lui Ilie una“ (Matei 17, 4) – nedându-și seama de ceea ce spunea. Dar Petru încă nu isprăvise bine de vorbit, când ochii apostolilor sunt martorii unei noi surprize – un nor de lumină îi învăluie și pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L“ (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu fețele la pământ. Dar Iisus s-a apropiat de ei și le-a zis: „Sculați-vă și nu vă temeți“. Când au ridicat ochii, nu mai era decât Iisus singur. Și El le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele ce văzuseră, până după învierea Sa din morți.

Prima icoană pe care trebuie să o facă un iconar

Potrivit tradiției, prima icoană pe care trebuie să o realizeze un iconograf este icoana Schimbării la Față. Având datoria de a vesti prin imagine tainele lui Hristos, el trebuie să se asemene Apostolilor care au trăit minunea Schimbării la Față. Într-un manuscris din Muntele Athos, i se cerea zugravului să se roage cu lacrimi ca Dumnezeu să-i pătrundă în suflet și să meargă la preot ca acesta să se roage pentru el și să-i citească troparul Schimbării la Față. În centrul reprezentării este Hristos, înveșmântat în alb. Este înconjurat de un fond închis la culoare, așa-numita mandorla, prezentă și în icoana Învierii. La picioarele Sale sunt căzuți cu fețele la pământ Apostolii Petru, Iacob și Ioan, iar de-o parte și de alta sunt prezenți Moise și Ilie. Interesant este că în această icoană a Schimbării la Față, lumina care iradiază din Hristos și-L înconjoară nu este luminoasă, ci întunecată. Întunericul din centru face trimitere la ființa lui Dumnezeu, care rămâne necunoscută omului. Slava pe care Apostolii au văzut-o pe munte nu a fost ființa lui Dumnezeu, ci o energie care izvorăște din această ființă.

Probejania

Probejenia, sărbătoare populară cu dată fixă care marchează hotarul dintre vară și toamnă în Calendarul Popular, este sinonimă cu Schimbarea la Față din Calendarul creștin-ortodox. La Probejenie frunza codrului începe să-și schimbe culoarea, iarba încetează să mai crească, pleacă primele păsări migratoare (berzele și stârcii). Din această zi, omului îi este interzis să se mai scalde în apele râurilor și să omoare, conform obiceiului, șarpele care-i iese în cale. Fiind celebrată în același timp cu Schimbarea la Față, la Probejenie este dezlegare la pește și la struguri. În această zi sunt recoltate multe plante și fructe de leac: leușteanul, avrămeasa, usturoiul, florile de mușețel, alunele etc. Tot în această zi se fac observații meteorologice în legătura cu toamna ce urmează. În popor există credința potrivit căreia cine se roagă să scape de un viciu, de o patimă, în această zi, va reuși. Tot în 6 august își pot sărbători onomastica cei care se numesc David sau Cristina.

Credințe populare

• De praznicul Schimbării la față a Mântuitorului sunt legate, de veacuri, și o serie de credințe și obiceiuri populare.
• Se crede astfel că din acest moment întreaga natură capătă amprenta toamnei: culorile florilor pălesc, apa din izvoare și fântâni devine mai rece, fructele încep să se coacă, iar cerul dimineților are o culoare mai puternică.
• Agricultorii cred că, după 6 august, este posibilă oricând căderea brumei.
• În preajma acestei sărbători, stupii sunt pregătiți să fie duși acasă, din credința că florile „pălesc“ și nu mai au în ele dulceață.
• Femeile, mai ales în mediul rural, nu mai lasă noaptea ferestrele deschise, din credința că, în miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, în case și că membrii familiei atinși de ele rămân o vreme cu membrele înțepenite sau strâmbe, de parcă i-ar fi tras curentul.
• Durerile de cap ivite în această zi persistă tot anul.
• Dacă se spală în zorii zilei cu roua din grădină, luată de pe florile abia îmbobocite, chiar și bătrânele cu chipul zbârcit pot redeveni frumoase sau măcar vor fi privite cu mai multă plăcere de omul iubit.
• Se crede că, dacă vremea se schimbă brusc în această zi, aspectul său nou se va menține același până la 15 august, când se serbează Adormirea Maicii Domnului.