Autor: Ana TUDOR

l Mănăstirea din pragul Peșterii Ialomiței din Bugeci a fost aleasă ca loc de reculegere de sihaștri încă din secolul al XV-lea

Fie caniculă, fie mai răcoare, la început de toamnă, nu ezitați să porniți la drum pentru a face un popas de week-end fără pereche. La o aruncătură de băț de Brașov, vă așteaptă Mănăstirea Peștera Ialomiței. Un colț de rai uitat între munți.

Drumul călătorului

Cei care doresc să ajungă la Peștera Ialomiței și la mănăstirea din prag pot să ia telecabina din Sinaia sau Bușteni, apoi pot ajunge, la pas ușor, până la Peștera Ialomiței. Dar la fel de bine se poate ajunge și cu telescaunul, de la Babele. Drumeții care doresc să evite aglomerația de la telecabină și orele de așteptare, pot opta pentru călătoria pe Valea Ialomiței, pe drumul forestier până la Padina. Mai există și varianta drumeție, însă numai pentru cei obișnuiți să treacă muntele cu piciorul, dacă se încumetă să urce de la Fundata (Culnarul Rucăr – Bran) la VF. Sf. Ilie (1888 m) – Vf. Tătarul (1998 m) – Padina – Peștera Ialomiței. Orice drum veți alege, locurile sunt de o frumusețe rară.

Cea mai cunoscută peșteră din Masivul Bucegi

Peştera Ialomiţei sau Peştera Regilor, se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 1228 m, din care 480 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței. Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal(în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, „Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor. După o nouă galerie lungă de 40 m, urmează sala la Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime. Alte săli: Sala Hades. Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică. 

Locul unde nevoiau sihaștrii

La 200 m în peșteră, se află „Piatra Altarului“, despre care se spune că era Sf. Masă unde calugării săvârșeau Liturghia. E bine să știți că, mănăstirea din Rezervația Naturală a Munților Bucegi a fost aleasă ca loc de reculegere de sihaștri încă din secolul al XV-lea. Prima biserică a fost construită aici la sfrșitul secolului al XVI-lea, din dorința domnitorului Mihnea cel Rău, în semn de mulțumire către Dumnezeu, după ce a scăpat de turci ascuns aici în peșteră. A ars de mai multe ori și a fost refăcută, prin grija preoților și a ciobanilor din zonă. Schitul nou, situat la 300 m mai jos de gura peșterii, a fost construit în 1901 și renovat integral în 1961. Bisericuța este construită din lemn, având pereții căptușiți cu șindrilă. În 1994, s-a construit o biserică nouă, un corp de chilii, chiar la intrarea în peșteră, o nouă stăreție și o clădire pentru cazarea „pelerinilor“.

Au renăscut din foc

Aproape de izvoare, la intrarea în „Pestera Ialomiței“, credincioșii și călugării din comunele invecinate (Pietroșita, Moroeni, Bran, Moieciu s.a.) au construit lăcășuri monastice ortodoxe, în mai multe rânduri. Bisericile și chiliile, fiind din lemn, au ars in decursul a patru secole de exitență de patru ori. Ultimul incendiu a distrus totul în anul 1961. Anul 1993, a adus renașterea Complexului monastic, din temeliel. Actualul schit aflat aproape de Peștera Ialomitei a fost ridicat in 1901 de mai multi ctitori si cu participarea ciobanilor din zonă, ctitorul principal fiind ieromonahul Ieronim II. Biserica a fost sfințită în 1911, de staretul Dionisie al mănăstirii Sinaia, cu binecuvantarea IPS mitropolit Atanasie. Biserica a mai fost distrusă de foc în 1961 însă, prin grija Patriarhului Justinian și cu cheltuiala pr. Macarie Marinoiu, pr. Pimen Stoichici și pr. Dumitru Breajcu, a fost restaurată. În 1994, a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peștera, iar la 29 iunie 1996 a fost sfințită de IPS arhiepiscop Vasile Costin, cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel“.

Popas binecuvântat

Biserica mai veche, este construită din lemn pe o fundație înaltă de piatră. Este compartimentată în Altar, naos, pronaos și pridvor care lasă impresia că a fost construit mai târziu. Catapeteasma este din lemn și în partea inferioară are pictată în stânga pe Sf. Cuvioasă Paraschiva, în dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae, iar în centru pe „Maica Domnului și Iisus Hristos“. Are două turle înfundate, una pe naos, alta pe pronaos. Pictura s-a executat pe panza in anul 1986, cu cheltuiala părintelui Neofit Florea, fostul stareț. Sunt pictate și geamurile ferestrelor din interior. Fereastra din dreapta naosului are pictați pe Sfinții împărați Constantin și Elena. Cea din stânga pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar ferestrele din pronaos au pictate pe Maica Domnului și Cuvioasa Paraschiva pe fereastra din stânga, iar cea din dreapta are scena „Adormirea Maicii Domnului cu Apostolii“, donată de părintele protosinghel Gherasim Vasile, fost stareț. Clopotnița este construită din lemn. În față, la stânga bisericii, în incinta schitului sunt două clădiri din lemn, etajate și puțin mai departe încă o construcție pentru cazarea vizitatorilor (cu plată), la care se ajunge pe o punte metalică înalțată deasupra văii.

Programul de vizitare a peșterii

Programul de vizitare este de luni până duminică, de la 9.00 – 13.00 si de la 14.00 – 18.00.   În intervalul orar 13:00-14:00 se va realiza igienizarea spatiului expozitional.