Delicată și aparent timidă, Alexandra Ungureanu se face remarcată de la primele acorduri, vocea ei specială dezvăluind o forță interioară incredibilă. Aceeași forță care a propulsat-o printre concurentele apreciate de juriu la „Bravo, ai stil! Celebrities (Kanal D). Ea a fost la un pas de căsătorie, dar acum e tot singură. „Am fost cerută în căsătorie de două ori, până acum, cu inel. (zâmbește) Dar în ambele situații a fost cumva o forțare a unei context care nu prea funcționa, așa că nu aveam cum să ajungem la un final fericit, dar nici nu au fost așa drame majore. Până și despre mine, care nu am dat prea multe din intimitatea mea, s-au făcut diverse speculații și m-am trezit cu tot felul de povești în presă. Când am suferit cel mai mult, nu a știut nimeni, a fost alegerea mea. Iar în ultimii ani, ca să fac loc de ieșire acestor emoții, am mai pus din poveștile mele în cântece, unde capătă viață, dar rămân, totuși, necunoscute, fără chip, fără nume. Și așa mi se pare normal să fie, eu nu am fost cuplată cu persoane publice și m-am gândit că nu e fair să aduc în lumina reflectoarelor pe cineva care nu-și dorește acest lucru“, spune Alexandra. Care este încă singură. „Acum sunt singură. E un timp cu mine pe care-l apreciez și pe care nu l-am avut, poate, niciodată. Mi-am dat seama că multe dintre greșelile pe care le-am făcut în relații veneau și din niște probleme pe care eu le am cu mine și căutam rezolvarea la celălalt. Toți le avem. Eu sunt artist, sunt dominată de emoții, nu sunt un om rezonabil, ca partener, deși cred că am fost și extrem de generoasă, când am iubit cu adevărat“.
Fuego își va împodobi doar bradul lui anul acesta
Paul Surugiu-Fuego își umple timpul cu alte lucruri, atâta vreme cât nu mai poate pleca în turneele sale, să își desfășoare activitatea artistică. Pictează, vorbește cu oamenii dragi și se uită la filme și seriale. „Cum perioada asta am mult mai mult timp liber, îmi spun mereu că-i păcat să-l pierd în van și trebuie să-l investesc cu folos în sufletul și-n mintea mea. Ce fac? Dincolo de toate activitățile legate de muzică, televiziune și radio, sunt în permanentă căutare de frumos și de noi informații. Mi-am pus ordine în gânduri și mă pasionează din ce în ce mai tare anumite domenii pe care le credeam departe de zona mea de interes. Mă uit la filme și la seriale din care învăț ceva și vorbesc mai mult cu oamenii dragi”, spune Paul Surugiu-Fuego, care anul acesta va sta acasă de Crăciun, după ce timp de 15 ani ne-a obișnuit cu turneele sale de colinde.
Cugetări
Samuel Johnson: „Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simți atunci când învingi dificultățile”
Calendar religios: 10 noiembrie
Ortodox
†) Sf. Ap. Rodion, Olimp, Erast şi Sosipatru, Terţiu şi Cvart; Sf. Mc. Orest.
Greco-catolic
†) Sf. ap. Sosipatru, Erast şi cei împreună cu ei, din cei 70; Sf. m. Orest.
Romano-catolic
†) Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
S-a întâmplat la 10 noiembrie
1508: A apărut, din inițiativa lui Radu cel Mare (1495-1508), Liturghierul slavon, tipărit de călugărul Macarie, prima carte tipărită în Țara Românească
1895: Moare Alexandru Odobescu, scriitor și arheolog român (n. 1834)
1925: Se naște Richard Burton, actor britanic (d. 1984)
1928: Se naște Ennio Morricone, compozitor de film italian (d. 2020)
1938: Moare Kemal Atatürk, fondatorul și primul președinte (1923–1938) al Republicii Turcia (n. 1881)
1940: România este lovită de un cutremur cu epicentrul în Vrancea. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morți și 4000 de răniți, majoritatea în Moldova
1940: Se naște Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film (d. 22 ianuarie 2012)
2009: Moare Gheorghe Dinică, actor român de teatru și film (n. 1934)
Rețeta zilei
Compot de gutui
Ingrediente: 1/2 kg. gutui, 200 gr. zahăr, 3 pahare apă, puțină scorțișoară
Mod de preparare: Se curață gutuile de coajă și sâmburi și se taie felii potrivit de groase. Se pun în apă rece. În acest timp, se fierbe zahărul cu apa și scorțișoara. Când siropul este pe jumătate gata, se adaugă gutuile și se lasă să fiarbă acoperit la foc încet până se înmoaie. Mod de servire: Se servește rece.
O carte pe zi
Ferma Animalelor – George Orwell
Ferma Animalelor este o fabulă politică plină de înțelepciune, de compasiune și de învățăminte pentru vremurile pe care le trăim, scria la apariția cărții lui George Orwell New York Times.
Când animalele de la fermă își alungă stăpânul bețiv, toate sunt cuprinse de un zel colectiv. Dar nu va trece mult până când porcii vor prelua conducerea fermei și se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi înţeles fie și numai din ultima regulă care mai rămâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.
Bancul zilei
I: O blondă merge la Londra cu avionul; cum poți să-i furi locul de la geam?
R: Îi spui că locurile care merg la Londra sunt cele din centru, iar celelalte se întorc de la Londra.
Dacă vreți să știți: Istoria ginului
Strămoșul ginului e o poțiune din alcool și ienupăr care se vindea în farmaciile din Olanda secolului 16 ca leac pentru diverse afecțiuni. El a fost făcut celebru de soldații englezi. Ostașii au văzut că ginul vindecă rapid tremuratul picioarelor și l-au numit „Dutch courage“.
O invenție cu mult cap
Părintele ginului e socotit medicul și fiziologul Francicus Sylvius de la Boë. După ce a descoperit fisura silviana, savantul a vrut să sărbătorească… Și a inventat ginul pe la jumătatea secolului 17.
Nași englezi, părinți olandezi
Numele de „gin“ vine din cuvântul „jenever“, care înseamnă în olandeză atât „ienupar“, cât și băutură cu această plantă. Nevrând să piardă nicio clipă în care ar fi putut s-o savureze, englezii au prescurtat cuvântul în „gin“.
Inamicul malariei
Când malaria făcea ravagii în coloniile britanice, chinina era singurul medicament eficient. Singura problemă: leacul era foarte amar. Solu?ia: amestecarea chininei cu gin și apă. Așa s-au inventat apa tonică (apa cu chinină) și ginul tonic.
Fabricarea ginului
Pe scurt, ginul se face din alcool pur aromat cu ienupar. În Anglia, alcoolul e distilat din grâu sau secară. Belgienii și olandezii obțin alcoolul pentru „jenever“, varianta locala a ginului, în alambicuri tradiționale din vin de malț (un amestec de orz malțificat, grâu, porumb și secară).
Aromele pot ajunge în alcoolul în două feluri. Cea mai ieftină, folosită în ginurile populare, se numește „compunere“ – alcoolul este combinat cu extracte de ienupar şi alte mirodenii. Mărcile mai cunoscute redistilează încă o dată acest „compound gin“
Pentru ginurile mai scumpe și pentru „jenever“, vaporii de alcool trec în ultima etapă a distilării printr-o zonă a alambicului în care se afla diverse mirodenii. .
După distilare, noul gin este diluat cu apă până ajunge la o tărie dorită, de obicei 40%. În final ginul este îmbuteliat fără a mai fi învechit. Doar „jenever“-urile olandeze și belgiene ajung să stea la maturizat chiar și doi ani în butoaie de stejar.
Cum se bea ginul
Niciodată sec. Asta e tot ce trebuie să știi despre cum se bea ginul. Barmanii au numărat peste 7000 de rețete de cocktailuri bazate pe gin.
Sec se bea doar „jenever”-ul olandez. Acesta se bea de obicei sec sau cel mult în compania unui hering uscat.
Tipuri de gin
Cel mai cunoscut este tipul de gin London Dry. O variantă a licorii londoneze este Plymouth gin, și se produce doar în orașul cu același nume.Tipul de gin Old Tom e mai dulce și se bea la Londra încă din secolul 18. Pe atunci, pe peretele exterior al cârciumilor era o placă de lemn în formă de motan. Trecătorii însetați lăsau un penny în gura „motanului“ și-și puneau buzele în jurul unui tub care ieșea dintre lăbuțele acestuia. Barmanul din cârciuma vedea moneda și turna prin tub o porție de gin direct în gura însetatului.
Ginul olandez sau belgian numit jenever e foarte diferit de ginul englezesc. El poate fi „jonge“ (adică tânăr, incolor și mai light) sau “oude” (bătrân, auriu și aromat). Acest tip de gin e singurul care se pune la învechit în butoaie de stejar.















