l Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal
l Ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunță practic începutul Sărbătorilor de iarnă, luna colindelor și a darurilor

Sfântul Ierarh Nicolae este cel mai cunoscut sfânt al Bisericii noastre. Oricine știe despre el că este sfântul care aduce daruri. Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscută ca fiind noaptea darurilor, momentul în care vine „Moș Nicolae“. Datorită numeroaselor minuni săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moartea sa, Sf. Nicolae a fost supranumit „Făcătorul de Minuni“, păstrând și rolul de Moș pentru copii. Moș Nicolae are corespondenți în întreaga Europă Centrală: Mikulás în Ungaria, Mikulás în Republica Cehă și Slovacia și Mikolaj în Polonia. Moș Nicolae îi seamănă mult lui Moș Crăciun, ambii fiind o adaptare după Sfântul Nicolae, ambii purtând straie roșii și oferind cadouri.
Când ninge pe data de 6 decembrie se spune că Moșul își scutură barba și iarna poate să înceapă. Este ziua în care binele învinge, prin credință, răul, iar oamenii se gândesc deja la Ignat și la Sărbătoarea Crăciunului. De-acum, gospodinle dau zor cu pregătirile pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului, Crăciunul.

Povestea Sfântului Nicolae

Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinții au fost oameni înstăriți, dar și foarte credincioși. Și-au dorit mult un copil. Și Dumnezeu le-a dăruit unul, a fost singurul. Unul milos, foarte înțelept și extrem de curajos. A învățat viața duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae și-a împărțit averea moștenită fără să păstreze nimic. S-a gândit apoi să-și petreacă viața în tăcere și singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ți săvârșești nevoința ta, dacă voiești să fii încununat de Mine“. Înălțat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Este părintele bun și înțelept care dăruiește lumină și har credincioșilor, este ocrotitor al copiilor și apărător al credinței ortodoxe. În vremea prigoanelor lui Dioclețian împotriva creștinilor, Sfântul a fost aruncat în temniță, însă și de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiției, Nicolae a fost unul dintre Sfinții Părinți participanți la Sinodul ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, fiind recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Nicolae, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu o nuia în semn de avertisment. Tot tradiția spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul „a mijlocit“ iertarea celui care a fost lovit. Sfântul Nicolae a știut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Ziua lui Sân-Nicoară

Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Iar ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunță practic începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor și a darurilor. La români s-au păstrat o mulțime de legende și credințe populare legate de Sfântul Nicolae. Sau Neculai, cum se mai spune prin partea asta de lume. Una spune că Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc, în stânga lui, și că în noaptea de Sfântul Vasile, Dumnezeu și cu Sfântul Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina cea mare atunci când cerurile se deschid de trei ori.

Sfântul Neculai orânduiește soarele

Tot o legendă din Ardeal spune că Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el, îngrozit de răutățile pe care le vede și sătul de același drum veșnic, vrea să fugă și să scape de vederea pământului. Așa cum umblă el de-a curmezișul peste pământ, de la răsărit spre asfințit, tot își schimbă drumul și fuge cu răsărirea, când spre miază-zi, când spre miază-noapte, doar-doar va ajunge să facă sfârșit pământului și el să se odihnească pe cer ca să nu mai aibă de înconjurat pământul. Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfințit și să sfințească la răsărit. Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sân-Nicoară și la miază-zi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui. Și soarele tot fuge de la miază-zi la miază-noapte, și tot speră că o dată va scăpa.

Ocrotitorul apelor și al pescarilor

Se mai spune că Sfântul Neculai este podar mare și călăuză și sprijin celor ce umblă pe ape. Că ar fi fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoțul pe apă și cu prinsul peștelui. Se zice chiar că Sfântul Neculai a oprit apele potopului care căutau să înece corabia lui Noe. Unele colinde ardelenești spun despre rosturile Sfântului Neculai pe ape. Iar cele din Bucovina că Sfântul are putere și asupra oștilor. Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina se crede că hoții se roagă acestui sfânt ca să le ajute în isprăvile lor. De aici poate a ieșit și numele de Sfântu-Niculae din cui sau Sfântul Niculae de pe coardă, nume ce se dă biciului sau vărguței cu care părinții amenință copiii prea obraznici. Femeile se roagă Sfântului Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. Bărbații duc lumânări la biserică și fac liturghii. Prin unele părți din Oltenia, Sfântul Neculai se serbează pentru ajutor la boli, dar mai ales pentru lovituri.

Poveste din bătrâni

O poveste din bătrâni spune că Sfântul Nicolae a fost iscoadă la diavol. Cică, la început de tot, Dumnezeu a făcut o înțelegere cu Necuratul ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morți ai lui Necuratu’. Văzând însă Dumnezeu că asta e un lucru rău, a trimis pe Sfântul Nicolae să întrebe cine poate să ia legământul acela de la Necuratul. ªi a stat Sfântul Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, până a reușit să-i pună unui drac întrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: „Numai acel ce se va naște din Duh Sfânt va putea să-l ia“. Dumnezeu a trimis atunci duhul său și așa s-a născut Hristos. Când a împlinit Hristos treizeci de ani a mers și a luat legământul cel rău, iar de atunci au rămas oamenii să fie judecați după păcatele lor.

O legendă dusă în toată lumea

Moș Nicolae este considerat, în tradiția bisericii creștine, adevăratul Moș Crăciun. Se spune că ierarhul Nicolae poseda puteri magice. După mutarea moaștelor lui în biserica ce-i este dedicată, pelerinii creștini din toată lumea au venit să se închine la acestea și au preluat legenda lui Moș Nicolae în locurile lor natale. Astfel, legenda s-a răspândit în toată lumea și a preluat caracteristicile fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. Astfel, în Germania, Franța și Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor și săracilor. În unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește cu un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătorește pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți sunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici sunt luați de asistentul său, Black Peter. În Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu lovituri de nuia.

Diferențele dintre legendarii Moș Nicolae și Moș Crăciun

l Moș Nicolae aduce daruri copiilor în ajunul zilei de Sf. Nicolae în schimb ce Moș Crăciun vine în ajunul Crăciunului
l Moș Nicolae vine călare pe un cal alb în schimb ce Moș Craciun vine pe o sanie trasă de reni
l Moș Nicolae lasă cadouri copiilor cuminți în ghetuțele lustruite, iar Moș Crăciun le lasă sub pomul de Crăciun
l Moș Nicolae lasă o nuielușă copiilor obraznici în timp ce Moș Crăciun le lasă cărbune
l Moș Nicolae e singur, în schimb ce Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița