l Prima menționare documentară a fost în 23 decembrie 1420, când breasla blănarilor și Adunarea Districtului Țării Bârsei hotărăsc construirea unei camere pentru „acordarea dreptății“
S-au împlinit 600 de ani de la prima menționare documentară a Casei Sfatului din Brașov. Pe 23 decembrie 1420, breasla blănarilor și Adunarea Districtului Țării Bârsei hotărăsc construirea unei camere pentru „acordarea dreptății“ pe locul actualei Case a Sfatului. Vreme de șase secole, clădirea s-a extins și a trecut prin asedii, inundații, incendii, a fost zguduită de cutremure și a fost lovită de trăsnet, dar a rămas în picioare. Casa Sfatului străjuiește centrul vechi al Brașovului și azi, zidurile ei adăpostesc Muzeul Județean de Istorie Brașov. Dar și multe amintiri.
La început, a fost o singură încăpere
Documentul din 23 decembrie 1420 menționează un acord încheiat între breasla blănarilor și Adunarea Districtului țării Bârsei, din care făceau parte magistratul orașului Brașov, juzii târgurilor Feldioara, Codlea, Râșnov, Prejmer și reprezentanții celorlalte 9 comune ale țării Bârsei. Breasla blănarilor, la fel ca înaintașii lor, permit Adunării să construiască deasupra bolții de vânzare a breslei, o cameră pentru „acoradrea dreptății“ și pentru ședințele sfatului orășenesc. În schimb, Adunarea se angajează să construiască acoperișul și să-l întrețină pe propria cheltuială. Acesta este actul de naștere al Casei Sfatului, viitoarea primărie a Brașovului, deși clădirea exista cu mult înainte, ca spațiu comercial.

Executarea contractului va fi amânată pentru că, în primăvara lui 1421, Brașovul e asediat de trupele otomane și distrus, în parte, iar magistratul orașului este arestat. Următoarea menționare documentară va apărea abia în 1503, când Casa Sfatului se numea Praetorium și era proprietatea orașului. În 1515, judele primar primește 50 de florini pentru construirea turnului. În 1520, avem o descriere a interiorului, care însemna o singură cameră, cu sobă, patru mese cu bănci și dulap pentru acte. Încăperea era destul de mare, pentru că, în zilele carnavalului de iarnă, calfele breslei cojocarilor au prezentat acolo Dansul Săbiilor.
„Capsula timpului“ din turn
Tot în documentul din 1520, se spune că turnul clădirii avea ferestre acoperite cu piele îmbibată cu ulei în loc de geamuri. Turnul avea și un ceas, a cărui reparație a costat 3 florini. Acesta era al doilea ceas din Brașov, după cel de la Biserica Neagră. În 1521, este atestată încă o încăpere, carcera în care așteptau cei care urmau să fie judecați. Peste încă doi ani, ceasul a fost înzestrat cu o cuvă de cupru, de fapt, un gong, pentru anunțarea orelor. Are loc și supraânălțarea turnului cu ajutorul a 30 de meșteri zidari, socotelile orașului menționând că, în 1523 și 1524, au fost aduse 75.000 de cărămizi, o bună parte din ele fiind cumpărate de la călugării dominicani care-și aveau așezământul monahal la actuala Catedrală Romano-Catolică „Sfinții Petru și Pavel“ de pe Mureșenilor. ân 1528, noul acoperiș avea formă de piramidă cu patru turnulețe la colțuri și a fost conceput și meșterit de dulgherul Antonius. În vârful turnului, într-o bilă metalică, este închisă o cronică a orașului, cu menționarea judelui primar Lucas Hirscher. Notarul Grungrass povestește și despre marea inundație din 24 august 1526, când peștii erau adunați cu sacii din Biserica Neagră.
Ce s-a salvat după marele incediu
Începând cu 1542, Casa Sfatului găzduiește spectacolele de teatru ale elevilor școlii lui Honterus, pentru sfatul orășenesc. Scrierea din „capsula timpului“ a fost descoperită 80 de ani mai târziu, când a fost lovită de trăsnet pe 5 iulie 1608. Incendiul a fost stins cu un amestec de vin, oțet, lapte și apă, după cum relatează un martor ocular. Pe 16 septembrie 1608, ceasul e reparat și turnul e zugrăvit. La jumătatea turnului, era coridorul trompetiștilor. Paznicul turnului anunța scurgerea timpului, suflând din trompetă din oră în oră. În 1646, are loc o nouă extindere, sub judele primar Michael Hermann, care renovează și adaugă o nouă încăpere. În 1661, în glob se introduce o altă cronică, semnată de preotul Petrus Mederus. Pe 17 iunie și 2 iulie 1662, au loc două cutremure devastatoare. Se prăbușește turnul și este grav avariată sala mare. Peste trei ani, este refăcută cu 6.000 florini. Pe 21 aprilie 1689, arde o mare parte din oraș în timpul marelui incendiu ce a cuprins și Biserica Neagră. Sunt cuprinse de „flăcări mistuitoare“ camera Praetorium și acoperișul. Tot atunci, au ars importante documente care făceau parte din arhiva orașului. Însă, documentele încheiate de-a lungul timpului cu principii țării Românești și Moldovei s-au salvat, fiindcă erau într-o cameră care n-a ars, boltită cu cărămidă.

Gongul ceasului enerva papagalii
Timp de doi ani, Casa Sfatului a arătat ca o ruină. În mai 1691, s-a făcut un acoperiș provizoriu, iar începând cu decembrie se țin aici din nou ședințele magistratului, după vechiul obicei. Acoperișul de scândură și șindrilă a rezistat opt decenii. În secolul XVIII, este adus un ceas nou, cumpărat cu 200 de florini, bani strânși din amenzi. Bătăile lui au început să supere administrația militară austriacă, mai bine zis, îl supăra pe papagalul comandantului Langlet, așa că s-a renunțat la bătaia gongului. Dar și pe succesorul lui, baronul Scramm, l-a deranjat acest ceas. În 1734, el a ordonat ca tot gunoiul din Piața Sfatului să fie depozitat lângă zidurile Casei Sfatului, astfel că deșeurile ajungeau până sub geamurile camerei de consiliu. În 1741, breasla cojocarilor a reintrat în posesia bolții de la parter, iar în 1742, armarii și-au construit și ei o boltă pentru prezentarea și vânzarea mărfurilor proprii. Între 1764-1770, Hermann reorganizează arhiva, o studiază și scrie, timp de cinci ani, lucrarea „Brașovul vechi și nou“. După acești ani, se trece la modificări masive ale clădirii. În iulie 1772, austro-ungarii dărâmă bolta cojocarilor pentru simplul motiv că era în fața cartierului lor general, azi sediu al Băncii Naționale. Breasla obține totuși o cameră de pe latura sudică.
În 1780, clădirea arăta ca acum
În 1774, Johann Wentzel toarnă un clopot nou, se clădesc coiful nou al turnului și balconul. Vechiul coif avusese inițial formă de bulb, apoi de piramidă, iar cele patru turnulețe simbolizau dreptul de viață și de moarte al magistratului asupra supușilor. În anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, iar clădirea arăta așa cum o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, se adaugă celebra stemă a Brașovului, trunchiul de copac ale cărui rădăcini cresc dintr-o coroană. Începând cu 1870, imobilul e iluminat cu gaz, iar patru ani mai târziu, aici e instalat cântarul orașului. Între 1901-1910 se construiește coiful actual al turnului. Dar tot acum apare propunerea de a fi demolată întreaga clădire pentru a fi înlocuită cu alta, modernă. Dacă n-ar fi fost o campanie de presă incisivă care milita pentru menținerea clădirii, astăzi n-am mai fi avut acest valoros monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 – 1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș, cu țigle colorate. Din anul 1950, Casa Sfatului devine sediu al Muzeului Regional Brașov. Astăzi găzduiește Muzeului Județean de Istorie. „Priviți Sfatul, singura clădire monumentală din centrul Brașovului“, spunea cu admirație Sextil Pușcariu, amintind că „multe veacuri aici s-au dezbătut trebile Brașovului și ale țării Bârsei“. Casa Sfatului a rămas emblema orașului, la fel ca acum 600 de ani, kilometru 0 al orașului.
Dar al Muzeului Judeţean de Istorie pentru brașoveni
Până în 16 ianuarie, braşovenii şi turiştii pot vizita gratuit Muzeul Judeţean de Istorie, ca un dar făcut oamenilor de ziua Casa Sfatului care a împlinit 600 de ani. „Actul de naştere” din 1420 se păstrează la Arhivele (Sfatului) Naţionale din Braşov. În prezent, Casa Sfatului este proprietatea Primăriei Municipiului Braşov şi este administrată de către Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, instituţie de cultură din subordinea Consiliului Judeţean Braşov. La împlinirea a 600 de ani de atestare documentară vor fi organizate mai multe expoziţii aniversare, derulate de-a lungul anului 2021, mai ales în Piaţa Sfatului. Conducerea muzeului anunță că proiectul aniversar cel mai important este cercetarea şi apoi restaurarea picturii murale din Casa Sfatului, investigarea preliminară a picturii istorice fiind deja făcută încă din anul 2017 de către Kiss Lorand, cel mai experimentat expert în pictura istorică transilvăneană.