Ziua Sfântului Ilie, mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă

La data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul și marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan. De aici și numele prorocului – Ilie Tesviteanul. Tradiția apocrifă, care a transmis aceste detalii despre nașterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot. Se spune că, la nașterea sa, tatăl său a văzut oameni îmbrăcați în alb învelindu-l în scutece de foc și, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieți. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești.

Legenda biblică

A trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Pe vremea aceea, împărățea peste Israel împăratul Ahab, acesta urmând în răutate celorlalți împărați închinători la idoli. Văzând Ilie atâta rătăcire de la dreapta credință și atâta orbire și întunecare, s-a dus înaintea lui Ahab și, după ce l-a mustrat pentru nebunia și idolatria lui, l-a amenintat, atât pe el, cât și pe poporul cel orbit și înșelat de el, că vor fi pedepsiți cu mare grozăvie de către Dumnezeu: „În acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie!“. Odată cu aceste cuvinte, s-a încuiat cerul și s-a făcut secetă mare, încât nici o picătură de ploaie sau rouă n-a căzut pe pământ timp de trei ani și jumătate. Apoi, a urmat nerodirea pământului, lipsa de hrană și foamete în tot poporul. Ahab l-a amenințat pe Ilie cu moartea. Din această cauză, proorocul Ilie a fost nevoit să stea ascuns până au trecut anii de secetă. Ascunzătoarea sa a fost mai întâi aproape de pîrîul Cherit. Acolo a fost hrănit de un corb care-i aducea zilnic pâine. A stat și în casa unei văuve, din Țara Feniciei. Şi acolo a fost hrănit minunat, căci bruma de făină și ulei ce avea acea văduvă s-a ajuns tot timpul cât a fost găzduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a înviat și copilul care-i murise. Spre sfârșitul anilor de secetă, pentru cunoașterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel și să se roage mai întâi prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El a reușit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoți ai lui Baal nu au reușit să facă. Sfântul n-a murit, ci s-a înălțat la cer într-un car de foc, pe 20 iulie, atunci când e prăznuit. Minunile pe care le-a facut în timpul vieții sale l-au trecut în rândul sfinților.

Sântilie și dracii

Sfântul Ilie, sfânt războinic al calendarului ortodox, a fost învestit de popor cu atributele zeilor tunetelor și fulgerelor. Ca și aceștia, el mână un car de foc în timpul furtunilor și își trimite fulgerele către diavoli și păcătoși. La trăsura sa sunt înhămați doi sau patru cai albi, înaripați. Acolo, pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, tună, fulgeră și trăsnește. Speriați, dracii se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpul unor animale, în special câini și pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, trăsnește și arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lăsat ciung de mâna dreaptă, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continuă să alunge dracii și să-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc ținut în mâna stângă. Este bine ca în vreme de furtună, ferestrele și ușile caselor să nu fie lăsate deschise, ca să nu se poată strecura vreo spurcăciune de drac înăuntru și casa să fie trăsnită. În vreme de furtună, este bine să stai la luminișuri și mai bine să te plouă, căci la adăposturi toți dracii trag. Trebuie să-ți faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mână: „Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!“

Miezul verii pastorale

Ziua de 20 iulie, ziua de cinstire a Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul este numită și Sântilie. În calendarul popular, ea marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munți se organizează vestitele Nedei și Sântilii. Ca personaj profan, Sântilie apare în tradițiile populare ca soldat, vânător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind ispitit și înșelat de drac, Sântilie își omoară unul sau mai mulți membri ai familiei. Păcatele sunt ispășite de Sântilie în diferite moduri. Scenariul ritual specific acestei zile conține descântece pentru prevenirea sau îndepărtarea vijeliilor, grindinei și ploilor torențiale.

Credințe și tradiții populare

• Spun țăranii că Sfântul Ilie se plimbă pe cer într-un car care, pentru a nu aluneca, are niște cuie pe roți. Aceste cuie găuresc cerul, iar apa se scurge pe pământ sub formă de ploaie.
• Alte credințe străvechi afirmă că Sf. Ilie este stăpânul unei ființe puternice, numită „sorb“. Acesta bea apele (uneori chiar le seacă) sau soarbe broaște și balauri. Așa explică poporul și ploile cu broaște.
• Bunicile povestesc că acest sfânt așteaptă întotdeauna nerăbdător ziua sa, întrebându-l pe Dumnezeu când va fi aceasta. Domnul însă, știind că de bucurie sfântul va plesni năpraznic din biciul sau neiertător, prăpădind omenirea, îl tot amăgește, spunându-i „Va veni, Ilie, va veni…“. După câteva zile, Dumnezeu îi răspunde sfântului că ziua sa a trecut deja, iar Ilie se supără și trimite pe pământ ploi, trăsnete și fulgere.
• La fel ca în toate sărbătorile populare importante, oamenii nu ar trebui să lucreze. Cum mărul este pomul Sfântului, se duc mere la biserică și de-abia apoi se mănâncă. Tot acum se culeg plante de leac și se fac descântece pentru a ține departe forțele naturii aflate în puterea lui Sântilie.
• În popor s-a păstrat credința că, dacă plouă și tună de Sântilie, merele și alunele vor fi viermănoase.
• În această zi, apicultorii încep să reteze stupii și să ia mierea
• Legenda spune că, în timpul furtunilor, Ilie mână un car de foc, la care sunt înhămați cai albi înaripați, și își trimite fulgerele către diavoli și păcătoși
• Când afară fulgeră, e bine să-ți faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mână: „Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!“

Protectorul aviatorilor

Sărbătoarea proorocului Ilie Tesviteanul este și Ziua Aviației române, acest sfânt fiind considerat, începând cu anul 1913, ocrotitorul și patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvârșit din viață, fiind purtat în văzduh pe un car de foc.

La mulți ani!

Tot azi, aproape 3.500 de  brașoveni care poartă numele Sfântului Ilie își sărbătoresc onomastica. Monitorul Expres le urează tuturor „La mulți ani“!