Biblia vorbește despre Mântuitor pe când era copil de 12 ani, apoi adult la 30 de ani, fără să ne spună unde a fost și ce a făcut în 18 ani de viață. Experții au lansat teorii care susțin, dar nu demonstrează, că Iisus a trăit printre iudei, esenieni, tibetani, britanici, amerindieni sau daci.

Despre Mântuitor nu știm prea multe. Biblia relatează faptele Lui și îndemnurile pe care ni le-a transmis, însă referitor la viața lui personală, amănuntele sunt puține. Cea mai controversată perioadă din viața lui Iisus este cea în care, pentru 18 ani, pur și simplu a dispărut.

Că a fost plecat din țara natală e aproape o certitudine, atâta vreme cât nu și-a cunoscut verișorul, pe Ioan Botezătorul, pe care l-a întâlnit pentru prima oară abia în ziua Botezului.

Unde a fost Iisus între 12 și 30 de ani? Și, mai ales, ce a făcut, ce scop l-a purtat pe tărâmuri necunoscute? De ce Cartea Sfântă păstrează tăcerea în legătură cu acești 18 ani? Teologi și istorici au încercat să găsească un răspuns. Conform teoriilor lansate, Mântuitorul a fost plecat în Nordul Europei, în Asia, America de Sud sau chiar în Dacia.

Tâmplar, în atelierul tatălui

Biblia nu vorbește de evenimentele din viața lui Iisus începând cu vârsta de 12 ani și până la 30 de ani, când apare din nou, botezându-se în apa Iordanului. Pasaje din Evanghelia după Marcu, însă, spun că „feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simion”, cel supranumit tâmplarul, își ducea traiul în această meserie, ajutându-și tatăl. În paralel, petrecea mult timp studiind Vechiul Testament.

Dar oare, Fiul Domnului a petrecut 18 ani din viață fără niciun semn al puterii lui divine, pierdut în comunitate, muncind și rugându-se ca un om obișnuit? Evanghelistul Luca spune, referitor la perioada lipsă, doar atât: „Și Iisus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”. Celelalte evanghelii nu pomenesc nici măcar atât despre anii maturizării Mântuitorului.

Între cele două referințe ale lui Marcu și Luca nu există nimic, dar exegeții au dedus că Iisus și-a petrecut viața alături de familie, în Galileea, câștigându-și existența din tâmplărie. Se bănuiește că amănunte din viața lui Iisus ar fi descrise pe larg în scrierile copte din Georgia sau Armenia, în diferitele „Evanghelii” (după Maria Magdalena, Toma, Petru, Iuda) descoperite recent.

Acest gol din viața Mântuitorului a fost umplut cu speculații și teorii. Imaginația oamenilor s-a aprins cu atât mai mult cu cât mintea noastră nu poate înțelege cum este posibil ca Iisus să fi ajuns, dintr-un simplu tâmplar, cel mai important personaj al Antichității, cel mai pomenit și mai iubit nume al tuturor timpurilor.

Printre „Fiii Luminii” de la Marea Moartă

Trebuie să știm că vârsta de 12 ani reprezenta la acea vreme, în religia iudaică, vârsta maturității, marcată de ceremonia bar mitzvah. 30 de ani era vârsta minimă permisă pentru a accede la preoție. Între aceste vârste, vreme de 18 ani, candidatul trebuia să își însușească învățătura și să practice dogma.

O primă teorie afirmă că exact asta a făcut și Iisus, locuind departe de casă, printre esenieni. De ce tocmai printre acești credincioși? Poate pentru că Noul Testament face puține referiri la acest grup, deși pe celelalte (farisei, zeloți, saducei) le descrie cu lux de amănunte. Rămași atât de misterioși chiar și în zilele noastre, esenienii puteau fi gazdele Mântuitorului.

Poate că teoria, lansată de romancierul Edmund Wilson în 1955, nu este atât de hazardată, dacă ne gândim că tot esenienii sunt cei care au păstrat celebrele Manuscrise de la Marea Moartă (peșterile din Qumran). Se bănuiește că esenienii sunt evrei fugiți din Ierusalimul corupt. Modul lor de viață și credința erau altfel decât în alte părți ale vechii Palestine. Ei ascultau de „Învățătorul Dreptății” și își spuneau „Drepții”, „Aleșii lui Dumnezeu”, „Fiii Luminii”, „Fiii Cerului” și-l așteptau pe Mesia. Esenienii aveau calendarul și sărbătorile lor (care se deosebeau de cele evreiești), disprețuiau bogăția și plăcerile simțurilor, se rugau laolaltă și studiau zi și noapte scrierile sfinte.

Trei ani de noviciat

A aparține comunității de la Qumran nu era deloc ușor. Orice aspirant era primit numai după ce trecea printr-o perioadă de trei ani de probă.
• În primul an, candidatul trebuia să respecte la sânge legile stabilite de Marele Învățător.
• În al doilea an, era primit în comunitate, dar n-avea voie să participe la prânzurile comunitare. O comisie de experți îi evalua calitățile fizice, psihologice și spirituale. Papirusurile descoperite în peșterile de la Marea Moartă menționează criteriile inadmisibile pentru un membru al esenienilor: „dinți inegali, degetele de la mâini grase, picioarele cărnoase și pline de păr și degetele de la picioare grase și scurte”. În schimb, era ideal omul cu „barba cârlionțată, tonul vocii simplu, dinții săi ordonați, dacă nu este nici înalt, nici scund, degetele de la mâinile sale slabe și fine și picioarele sale sunt zvelte”.
• La sfârșitul celui de-al treilea an, novicele era primit în comunitate printr-o ceremonie solemnă, în timpul căreia noul membru își mărturisea public păcatele, făcea prima sa baie de purificare, jura să accepte în totalitate Legea lui Moise și primea trei obiecte: fărașul (util și necesar pentru evacuările corporale), o tunică albă pentru actele comunitare și o cingătoare de lână.

Legile dure ale esenienilor

Orice esenian muncea, deci, dacă Iisus a trăit printre ei, atunci și el a primit sarcini în folosul comunității. La amiază, cu toții se întorceau în colonie pentru baia rituală și prânzul comunitar. Se mânca ascultând în tăcere absolută pasaje din Biblie. Apoi, lumea se întorcea la muncă până la asfințitul soarelui. Ziua se încheia cu rugăciune, studierea Legii și cina comunitară.

Cea mai ușoară pedeapsă era excluderea de la masa în grup, dar se putea ajunge la excluderea din comunitate a celor care criticau munca și pe Învățător, care moțăiau în timpul orelor de muncă, scuipau sau lăsau să li se vadă anumite părți ale corpului, îmbrăcau haine șifonate, râdeau fără motiv sau vorbeau în timp ce vorbea altul.

Începând cu vârsta de 21 de ani, esenienii trebuiau să se căsătorească; renunțarea la viața de cuplu era considerată o încălcare gravă a legii divine. Spre deosebire de ceilalți evrei, esenienii se căsătoreau o singură dată în viață, fără nicio excepție, chiar și cei care rămâneau văduvi.

Se mai spune despre esenieni că erau buni cunoscători ai leacurilor naturiste. Comunitatea esenienilor a încetat să mai existe în anul 68 d.Hr., decimată de legiunile romane. Se pune întrebarea dacă o astfel de sectă l-a atras pe Iisus? Specialiștii cred că la acea vreme, școala fariseilor era mult mai avansată și aici Iisus ar fi avut mai multe de învățat decât de la cazonii esenieni. În plus, nu se știe ca Iisus să fi fost căsătorit. Iar învățătura lui nu seamănă cu pedepsele promovate de esenieni.

Cu unchiul Iosif, în Britania

Conform unor legende britanice din Evul Mediu, copilul Iisus ar fi călătorit împreună cu Iosif în Britania, unde s-ar fi stabilit la Priddy, iar mai apoi și-ar fi construit primul bordei din nuiele la Glastonbury. Poetul William Blake s-a inspirat din această legendă și a scris poemul „And Did Those Feet in Ancient Time”.

Unele variante ale legendei spun că Iosif, care era negustor de cositor, i-ar fi luat cu el pe Iisus și Maria în Britania. Scriitorul Gordon Strachan crede că tânărul Iisus ar fi ajuns în insulă pentru a studia cu preoții druizi. Legenda a servit la lansarea mai multor divagații: motivul pentru care apostolul Pavel a ajuns în această parte a lumii, fondarea bisericii romane, înființarea în Britania a primei biserici creștine, după cea de la Ierusalim.

Cât despre Iosif, acesta nu a fost tatăl Mântuitorului, ci unchiul lui, Iosif din Arimateea, un negustor bogat, cu o flotă mare de nave care a făcut comerț cu cositor pentru romani, între Anglia și Marea Mediterană. Acest unchi ar fi devenit tutorele lui Iisus, după moartea tatălui. În Anglia, Iisus a trăit în studiu, rugăciune și meditație, iar la adolescență a ajuns în căsuța lui de noroi și paie. Mai mult, un cercetător britanic pe nume C.C. Dobson afirmă că a găsit dovezi care atestă că Iisus a ridicat și o bisericuță, în ultimii ani ai domniei lui Tiberius (27 d.Hr.). Deși există evidențe ale acelor ani, localitatea Glastonbury nu e pomenită, pentru simplul motiv că Iosif din Arimateea a cumpărat întregul pământ și astfel satul nu mai plătea impozite.

Din mină, în America de Sud

Cei care susțin că Mesia a stat 18 ani în Vestul Marii Britanii de astăzi se bazează și pe câteva dovezi simbolice. Astfel, pe arcul de piatră al bisericii Place Manor sunt reprezentate o ancoră, un miel și o cruce. Pictogramele care însoțesc sculptura spun povestea lui Iisus și a unchiului său care au venit în zonă cu afaceri cu cositor.

O altă poveste tradițională este cea în care Iisus îi învață pe minerii din Cornwall cum să obțină cositor din minereu. Vechi hărți din acest oraș sunt marcate cu două inscripții interesante: „Corpus Christi” și „Roata lui Iisus” („roată” fiind un cuvânt folosit în Cornwall pentru „mină”). De asemenea, în zona minieră Cornwall au fost descoperite numeroase tunici cu cruci desenate.

Un alt argument ar fi și acela că, printre locuitorii din Priddy, e o vorbă veche: „La fel de sigur cum Domnul Nostru a fost la Priddy”. Copiii colindă de Crăciun astfel: „Iosif a fost un negustor de cositor, care a sosit pe mare într-o barcă”.

Să fi trăit Iisus în Marea Britanie? De ce ar fi ales tocmai acest loc, cu o climă atât de aspră față de cea de acasă? Și-apoi, dacă unchiul lui avea corăbii, de ce nu a ales să cutreiere mai multe locuri interesante din lume? Unele teorii răspund: dar cine spune că nu a călătorit? În America de Sud, Iisus este pomenit în legende ca locuitor al acelor plaiuri. Iar diverși interpreți cred că succesul complet și rapid al conchistadorilor se explică tocmai prin prezența lui Iisus înainte de venirea acestora. Mântuitorul a pregătit popoarele amerindiene pentru contactul cu europenii atunci când le-a lăsat promisiunea că Mesia se va întoarce.

Sfântul Issa din Tibet

Cea mai vehiculată și susținută explicație pentru dispariția lui Iisus timp de 18 ani afirmă că Mântuitorul s-a dus în India. Scriitorul Louis Jacolliot a lansat în 1869 cartea „Biblia în India. Viața lui Iezeus Christna” și, odată cu aceasta, a înflorit și bănuiala că Iisus a fost în Tibet. De fapt, autorul face doar o comparație între viața lui Krishna și cea a lui Iisus, însă asemănările sunt consistente, astfel că ipoteza a început să câștige tot mai mulți adepți.

Un ziarist rus, pe nume Nicolas Notovici, a lansat o altă bombă: în mănăstirea indiană Hemis din Ladakh, situată la 4.500 m altitudine, există un manuscris intitulat „Viața Sfântului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor”. Notovici și-a publicat povestea în 1894.

14 ani mai târziu, un alt scriitor, Levi Dowling, a scris „Evanghelia vărsătorului a lui Iisus Hristos”, despre care spune că i-a fost dictată de o ființă supranaturală numită Memoria Akashică. Acesta scria că tânărul Iisus a făcut o călătorie inițiatică prin India, Tibet, Asiria, Grecia și Egipt.

Mai multe argumente aduce însă tot ziaristul rus. El mărturisește că însuși Dalai Lama i-ar fi arătat două cărți vechi legate în piele care conțineau povestea vieții lui Issa/Iisus, scrisă în limba vechilor călugări budiști. Biografia e alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole.

Condamnat la moarte și de preoții brahmani

Misterioasa carte păstrată de tibetani conține întâmplări similare celor din Vechiul și Noul Testament, dar și relatări despre Issa, care la 14 ani a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan. El a plecat mai departe și s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de către preoții brahmani. A locuit în mai multe orașe din India, ca Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele. Apoi s-a stabilit în ținutul Gautamides, locul de naștere al marelui Buddha Sakyamuni. A plecat din Munții Himalaya, a coborât în valea Rajputanei și s-a îndreptat către Apus, predicând diverselor popoare perfecțiunea supremă a omului.

Perioada din India nu a fost lipsită de incidente. Fiind un bun predicator, a dezvăluit castelor inferioare din tainele scrierilor sfinte. Preoții și războinicii au plănuit să-l condamne pe Issa la moarte, dar acesta a fost avertizat de către susținătorii săi și astfel a scăpat. La 29 de ani, Issa s-a întors în Palestina.

Teoria este susținută de însuși liderul spiritual indian Sri Bharati Krishna, care spunea în 1959, într-un interviu: „Acesta este adevărul. Am studiat vechile documente de la Templul Puri Jaggannath care confirmă aceste fapte. El a fost cunoscut ca Issa și o mare parte din timpul petrecut în India, a stat la Templul din Jaggannath. Când s-a întors în ținuturile de unde provenea, el și-a expus învățămintele, care sunt cunoscute astăzi ca fiind creștinismul”. Succesorul acestuia, Swami Nischalananda Saraswati, i-a confirmat spusele într-un documentar numit „Iisus în India”.

Inițiat la piramidele egiptene

În sprijinul ipotezei că Iisus a ajuns în India a venit și mediumul american Edgar Cayce, care susținea că, în timpul tranșelor, a aflat că: „El a trăit în casa tatălui său. Apoi, El a trecut în grija maeștrilor săi, mai întâi în India, apoi în Persia, apoi în Egipt, pentru că este scris: «Fiul meu va fi chemat din Egipt»”. Cayce mai spune că Iisus a fost cunoscut ca învățăcel sub numele de Joshua. Din cei 18 ani lipsă, trei i-a petrecut în India, unul în Persia, 14 ani în Egipt. Deci cel mai mult a studiat la piramidele egiptene, loc despre care se spune că este destinat celor aleși pentru inițiere.

În India, Iisus și-ar fi însușit terapiile naturiste, metodele de meditație. În Persia, a studiat medicina și mijloacele de a coordona energiile corpurilor (fizic, mental și spiritual).

Multe personalități care au pornit pe urmele lui Iisus în India au ajuns în aceleași locuri și au aflat aceleași lucruri pe care le-a descris în cartea sa ziaristul rus. De exemplu, în anul 1939, fără a avea vreo cunoștință de legendele despre Issa sau de cartea lui Notovici, Elisabeth Caspari, o talentată pianistă cunoscută în acea vreme, a ajuns în Hemis, unde bibliotecarul i-a arătat trei cărți și i-a spus: „Aceste cărți spun că Iisus al vostru a fost aici”.

În Bhavishya Maha Purana, un text antic indian foarte respectat, se spune că regele Kashmir, la începutul primului secol d.Hr., l-a cunoscut pe „omul îmbrăcat în haine albe” ce venise din vest, fiind născut dintr-o Fecioară, despre care se spunea că este „Fiul lui Dumnezeu”.

La școala lui Zamolxe

Perioada în care se presupune că Mântuitorul a fost în India ar fi, potrivit manuscrisului, la 500 de ani după moartea lui Buddha, exact perioada care lipsește din Biblie despre viața lui Iisus. Însă, această coincidență nu e suficientă. Mai util ar fi ca vechiul manuscris să fie făcut public, lucru care, în mod inexplicabil, nu s-a petrecut încă.

Nu lipsesc nici ipotezele care afirmă că Iisus ar fi ajuns prin părțile Daciei, desăvârșindu-și învățătura cu însuși marele Zamolxe. Octavian Sărbătoare, profesor de filosofie de origine brașoveană stabilit în Australia, a prezentat la Congresul de dacologie din anul 2011 cărticica „Evanghelia dacilor”, o portretizare a lui Iisus, marele inițiat din Dacia. Autorul pornește de la premisa că religia creștină este tributară celei zamolxiene.

Scrisă în formatul evangheliilor creștine, cartea, o îmbinare între speculație și ficțiune, arată asemănările între biografiile și doctrinele lui Zamolxe și Iisus. Alți interpreți au ajuns la concluzia că Iisus a trăit pe teritoriul vechii Dacii, luând în calcul trăsăturile fizice și rasiale și, mai ales, învățătura cristică, atât de asemănătoare cu cea a lui Zamolxe.

Savanții creștini, însă, resping toate aventurile exotice ale tânărului Iisus. În lipsa dovezilor, nu ne rămâne decât să credem că, în acei 18 ani, Iisus a crescut, s-a maturizat și a învățat de la părinții lui. Doar printr-o existență de simplu om ar fi reușit să-i iubească pe oameni atât de mult încât, mai târziu, să-și jertfească viața pentru ei.

Patru întrebări despre viața lui Iisus

1. Când s-a născut Iisus?

Chiar dacă data nașterii Mântuitorului este sărbătorită pe 25 decembrie, conform calculelor corelate cu evenimentele astronomice, Iisus s-a născut pe 17 iunie. Chiar și anul nașterii, de obicei situat între 2 î.Hr. și 7 î.Hr., este subiect de discuție. Alții spun că s-a născut primăvara, deoarece iarna păstorii nu merg cu turmele.

2. A fost Iisus căsătorit?

Subiectul romanului lui Dan Brown este și o întrebare serioasă, dar fără răspuns clar. Romanul susține că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena, însă Biblia nu conține nici cea mai vagă referință la acest subiect. Un papirus descoperit recent conține următoarea precizare: „Iisus le-a spus: «Soția mea»”.

3. Unde a dispărut Iisus?

În afara celor 18 ani lipsă din biografia sa, Iisus este menționat și cu o altă dispariție, la vârsta de 12 ani. Fiind împreună cu părinții săi, Iosif și Maria, la Ierusalim, de praznicul Paștilor, copilul a dispărut pur și simplu. După trei zile de absență, l-au descoperit la templu. Era în mijlocul unor învățați și vorbea despre puterea divină.

4. Când a murit Iisus?

Astronomii au făcut legătura între momentul morții lui Iisus pe cruce și o eclipsă totală de soare de aproape două minute, care a avut loc în anul 29 d.Hr., iar alții spun că o a doua eclipsă de soare a obstrucționat lumina soarelui timp de mai mult de patru minute, în anul 33 d.Hr.