l Cum a apărut „STALIN” pe versantul Brașovului

În august 1946, un incendiu de proporții a devastat pădurea de pe Tâmpa. Câțiva ani mai târziu, același versant avea să devină una dintre cele mai spectaculoase imagini ale propagandei comuniste: litere uriașe, formate din brazi, scriau „STALIN” deasupra Brașovului. Între cele două momente se întinde o poveste despre foc, secetă, reîmpădurire, propagandă și memoria unui oraș.

Un munte care privea orașul

Astăzi, Tâmpa este unul dintre simbolurile incontestabile ale Brașovului. Silueta muntelui domină orașul, iar pădurea de pe versant pare, la prima vedere, neschimbată de decenii.

Dar Tâmpa pe care o vedem astăzi este, în bună măsură, rezultatul unor intervenții începute după unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria recentă a Brașovului.

În august 1946, pădurea de pe Tâmpa a fost cuprinsă de un incendiu devastator.

Sursele istorice indică 19 august 1946 drept momentul izbucnirii focului. O cronologie a comunității săsești brașovene consemnează pentru acel an incendiul pădurii Tâmpei în timpul unei perioade de secetă.

Dar focul nu avea să lase în urmă doar copaci carbonizați.

Avea să schimbe pentru ani întregi chipul muntelui.

August 1946: Tâmpa ia foc

Vara acelui an fusese extrem de secetoasă. Vegetația era uscată, iar pădurea de pe munte reprezenta un combustibil uriaș.

Mărturiile păstrate din epocă descriu o situație dramatică. Locuitorii din zona de sub Tâmpa au urmărit cu teamă cum focul se apropia de oraș.

Una dintre cele mai importante relatări îi aparține lui Otto Folberth, intelectual sas din Brașov, ale cărui jurnale se păstrează astăzi în fondurile Siebenbürgen-Institut.

În jurnalul său apare imaginea unui oraș aflat în stare de alertă, cu focul coborând spre zonele locuite.

Pentru brașovenii care trăiau în casele de sub munte, Tâmpa nu mai era decorul familiar al orașului. Era o amenințare.

Focul ajunge aproape de case

Una dintre mărturiile cele mai sugestive provine dintr-o familie care locuia pe strada Castelului, practic la poalele Tâmpei. Relatarea consemnează că locuința se afla „în prima linie” a extinderii focului. În acele zile, pericolul nu era doar distrugerea pădurii. Dacă flăcările ar fi coborât suficient de mult, focul putea ajunge la casele din oraș. Într-o asemenea situație, intervenția pompierilor devenea crucială.

Surse memorialistice afirmă că pentru stingerea incendiului au fost mobilizate echipe de pompieri din numeroase județe, unele relatări indicând chiar 16 județe.

A fost un incendiu accidental sau o mână criminală?

Este una dintre întrebările care fac povestea Tâmpei din 1946 atât de fascinantă. În relatările despre eveniment apar suspiciuni privind posibilitatea unei incendieri intenționate. Dar aici trebuie făcută o distincție esențială. Faptul că au existat suspiciuni nu înseamnă că avem dovada unei incendieri deliberate.

Până la identificarea unui raport oficial al pompierilor, al poliției sau al autorităților locale care să stabilească originea focului, formularea corectă este că au existat suspiciuni privind o posibilă „mână criminală”.

Într-o poveste care a supraviețuit aproape opt decenii, această diferență dintre fapt documentat și ipoteză este esențială.

O ploaie care a schimbat soarta orașului

Relatările despre incendiul Tâmpei descriu și un moment aproape cinematografic. După zile de foc și fum, ploaia a contribuit la stingerea incendiului.
Pentru locuitorii Brașovului, a fost o eliberare. Dar victoria asupra focului avea să lase în urmă un peisaj greu de imaginat astăzi.
Pădurea de pe versant fusese grav afectată.

Tâmpa, transformată într-un versant gol

Una dintre cele mai valoroase mărturii ulterioare, publicată în Neue Kronstädter Zeitung, descrie Tâmpa de după incendiu ca pe un versant aproape complet gol. Vechea pădure de fag fusese distrusă în mare parte. Rămăsese doar o porțiune în zona promenadei de la Burg.
Imaginea este importantă pentru că ne ajută să înțelegem amploarea reală a incendiului. Nu vorbim despre un foc care a ars câteva hectare și apoi a dispărut fără urmă. Peisajul Tâmpei a fost schimbat.

De la dezastru la reîmpădurire

După incendiu a urmat o altă etapă: refacerea pădurii. Tâmpa trebuia să fie reîmpădurită. Dar povestea nu se oprește aici. Pentru că, în doar câțiva ani, același versant devastat de foc avea să devină suportul unei imagini propagandistice uriașe.
Mai întâi însă, trebuie să ajungem la anul 1950.

Brașovul devine „Orașul Stalin”

La 22 august 1950, printr-un decret al autorităților comuniste, numele Brașovului este schimbat în Orașul Stalin. Decizia era parte a procesului de sovietizare a României și de glorificare a lui Iosif Stalin. Pentru Brașov, schimbarea nu a rămas doar pe documentele administrative. Numele dictatorului sovietic avea să ajungă și pe muntele care domina orașul.

„STALIN” apare pe Tâmpa

La începutul anilor ’50, pe versantul Tâmpei dinspre oraș a fost creată o uriașă inscripție vegetală. Brazii au fost plantați astfel încât, priviți de la distanță, să formeze literele: STALIN. Nu era o inscripție pictată. Nu era o construcție. Era o inscripție realizată prin vegetație.

Brazii, fiind mai întunecați și rămânând verzi în timpul iernii, se diferențiau de restul pădurii și făceau literele vizibile de la mare distanță.

Serviciul Public Local Salvamont Brașov confirmă existența acestei inscripții și legătura ei cu perioada în care orașul purta numele Stalin.

Când a fost plantat, de fapt, „STALIN”?

Aici povestea devine mai complicată. Mult timp, în relatările locale s-a transmis ideea că inscripția ar fi fost realizată imediat după schimbarea numelui orașului, în 1950.

Documentarea pe care am găsit-o indică însă o cronologie mai prudentă. O fostă publicație locală care a folosit imagini din colecția personală a lui Aristotel Căncescu indica faptul că inscripția a fost vizibilă între aproximativ 1953 și 1960.

În primii ani ai perioadei Orașului Stalin, pe versantul Tâmpei a fost realizată o uriașă inscripție vegetală, devenită vizibilă cel puțin din 1953.

O fotografie din Muzeul de Artă confirmă imaginea. Avem însă o dovadă vizuală extrem de importantă. Catalogul Muzeului de Artă Brașov include o fotografie intitulată: „Vedere a Bulevardului I. V. Stalin, cu inscripția «Stalin» pe Tâmpa”. Imaginea este datată în intervalul 1950–1960, iar muzeul precizează că este o reproducere după un original aflat în proprietate privată. Această fotografie este importantă pentru că nu avem de-a face doar cu o legendă transmisă din generație în generație. Inscripția a existat cu adevărat și a fost fotografiată.

Cine a avut ideea?

Aici istoria devine controversată. Unele surse tratează inscripția drept o expresie evidentă a propagandei oficiale comuniste. Alte relatări locale atribuie inițiativa unui activist brașovean, Isaac Schmit, și susțin că proiectul ar fi fost mai degrabă o inițiativă locală decât o comandă directă venită de la București.

Problema este că această versiune nu este, deocamdată, susținută de un document primar suficient de puternic.

Identitatea exactă a inițiatorului inscripției și caracterul oficial al proiectului rămân chestiuni care necesită documentare arhivistică suplimentară.

De ce tocmai brazi?

Alegerea nu era întâmplătoare. Brazii ofereau un contrast natural puternic față de restul vegetației.Fiind conifere, își păstrau frunzișul și culoarea închisă și în timpul iernii. Privită de la distanță, diferența dintre suprafețele plantate cu brazi și pădurea din jur permitea conturarea literelor.

În felul acesta, muntele devenea un uriaș panou propagandistic. Nu trebuia construit nimic.

Numele lui Stalin era pur și simplu „scris” cu copaci. De la incendiul din 1946 la „STALIN”: coincidență sau legătură? Aici trebuie să fim foarte atenți. Este tentant să spunem că autoritățile comuniste au luat muntele devastat de incendiul din 1946 și l-au reîmpădurit special pentru a forma numele Stalin.
Deocamdată, nu avem documentul care să demonstreze această succesiune atât de direct.

Avem însă trei fapte:
1946: incendiul distruge o mare parte a pădurii Tâmpei.
1950: Brașovul devine oficial Orașul Stalin.
1953–1960: inscripția „STALIN” este documentată pe versant.

Legătura cronologică este evidentă.

Legătura administrativă dintre reîmpădurire și proiectul propagandistic trebuie însă demonstrată prin documentele silvice.

Când a dispărut „STALIN”?

În 1960, orașul își recapătă numele de Brașov. Era momentul în care simbolul lui Stalin de pe munte devenea, la rândul său, incomod. Dar dispariția inscripției nu pare să fi fost instantanee. Există mărturii potrivit cărora eliminarea literelor s-ar fi făcut treptat. O variantă susține că brazii care formau literele au fost tăiați. O altă mărturie, mult mai interesantă, spune că silvicultorii au preferat o soluție mai puțin brutală: au plantat alți puieți între litere, astfel încât vegetația nouă să acopere treptat desenul.

În timp, literele au început să dispară. Mai întâi unele porțiuni. Apoi altele. Până când „STALIN” a fost înghițit de pădure.

Cum a dispărut ultimul „L”?

Relatările memorialistice descriu un proces lent. Pe măsură ce arborii plantați ulterior au crescut, contrastul dintre brazii care formau inscripția și restul pădurii s-a diminuat. Numele dictatorului nu a fost șters ca o inscripție de pe un zid. A fost lăsat să dispară în pădure. Aceasta este una dintre cele mai frumoase ironii ale poveștii Tâmpei. Un simbol creat pentru a domina vizual orașul a fost, în cele din urmă, absorbit de natură.

Tâmpa de astăzi ascunde o poveste pe care orașul aproape a uitat-o

Când urcăm astăzi pe Tâmpa, vedem pădurea. Vedem Brașovul de sus. Vedem zidurile vechi, acoperișurile, Biserica Neagră și cartierele întinse în vale.
Puțini se mai gândesc că, în urmă cu opt decenii, versantul pe care mergem era înnegrit de un incendiu uriaș.

Și poate și mai puțini își imaginează că, doar câțiva ani mai târziu, același munte devenise o uriașă pagină de propagandă.
Mai întâi: FOC. Apoi: REÎMPĂDURIRE. Apoi: STALIN. Și, în cele din urmă: UITARE.

O poveste încă incompletă

Cercetarea documentelor disponibile lasă încă mai multe întrebări.

Cine a provocat incendiul din 1946?
Cât din pădure a fost distrus?
Câte echipe de pompieri au participat efectiv la stingere?
Cine a coordonat reîmpădurirea?
Când au fost plantați primii brazi care urmau să formeze literele?
Cine a desenat efectiv proiectul?
A fost „STALIN” o dispoziție oficială sau o inițiativă locală?
Câți arbori au fost plantați?
Și cine a decis, după 1960, cum să fie eliminată inscripția?

Pentru unele dintre aceste întrebări există probabil răspunsuri în arhive.

Urmele se află încă în documente

Unul dintre cele mai interesante fonduri pe care le-am identificat este fondul Otto Folberth, păstrat la Siebenbürgen-Institut.

Fondul conține jurnalele sale, fotografii, albume și negative. Inventarul identifică, între altele, albumele fotografice B I 13/84-01 – B I 13/84-04, materialul fotografic PB 2730 și negativele pe sticlă PB 76.

Aici se poate găsi una dintre cele mai importante piste pentru identificarea unor imagini autentice din Brașovul anilor ’40–’50.

La fel de importante ar putea fi fondurile fostului Ocol Silvic Brașov, unde ar trebui căutate documentele privind lucrările de reîmpădurire.

De ce merită spusă această poveste

Pentru că istoria Tâmpei nu este doar istoria unui incendiu. Este istoria felului în care un oraș se schimbă. În 1946, focul a transformat muntele. În anii următori, oamenii au încercat să-l refacă. Apoi politica a transformat din nou peisajul, folosind copacii ca instrument de propagandă.
Iar după schimbarea regimului, natura și timpul au șters treptat urmele. Astăzi, pădurea pare firească. Dar dacă privim Tâmpa ca pe un document istoric, putem citi în ea trei epoci ale Brașovului: Brașovul devastat de război și incendiu. Brașovul comunist, redenumit Orașul Stalin. Și Brașovul care și-a recuperat numele și identitatea.

Tâmpa, de la „STALIN” la memoria orașului

Poate că cea mai puternică imagine a întregii povești nu este fotografia incendiului. Este fotografia Tâmpei cu literele STALIN. Pentru că ea surprinde o perioadă în care până și muntele trebuia să vorbească în limbajul propagandei. Astăzi, literele nu mai există. Copacii au crescut. Pădurea s-a închis.
Brașovul și-a recăpătat numele. Iar Tâmpa a rămas acolo, privind orașul. Ca și cum muntele însuși ar fi supraviețuit tuturor numelor pe care oamenii au încercat să i le dea.