Prin Legea nr. 53/2013, Parlamentul României a stabilit ca ziua de 31 august să fie sărbătorită drept Ziua Limbii Române. Românii de pretutindeni, inclusiv brașovenii, ar trebui să marcheze această sărbătoare prin manifestări cultural-educative: expoziții de fotografii, facsimile și manuscrise ale scriitorilor români, spectacole de teatru, recitaluri de poezie, concursuri și concerte. Mai ales românii din diaspora ar avea nevoie de astfel de evenimente, lor le este cel mai dor de limba maternă și o prețuiesc ca liant care întărește sentimentul identității naționale. Însă noi, cei care vorbim zilnic românește, aproape că am uitat bogăția și frumusețea limbii noastre, și, mai grav, am uitat s-o respectăm.

De la elev la profesor, jurnalist sau înalt demnitar, românii vorbesc cum o fi, maltratează limba română, din grabă, din neștiință, din nepăsare.

Monitorul Expres vă invită să celebrăm Ziua Limbii Române scriind și vorbind corect românește. Acasă, la serviciu, în magazin, pe Internet, haideți să ne reamintim regulile exprimării corecte și să comunicăm, măcar pentru o zi, într-o limbă română fără greșeală.

Invitație la recapitulare

„Am întrebat decât la primărie, ca și cetățean, și mi s-a spus ca să plătesc impozit pentru propietatea care am construit-o.“ O astfel de frază plină de greșeli de exprimare și de ortografiere ne agresează urechile. Din păcate, auzim destul de des în vorbirea curentă astfel de construcții neghioabe. Nu trebuie să fii lingvist ca să folosești limba română corect, cunoștințele dobândite în școala generală ar trebui să fie de ajuns. În fond, e limba noastră maternă și o exersăm zilnic, n-ar trebui să ne poticnim sau, mai rău, să ne facem de râs. Și totuși, greșelile de exprimare sunt la ordinea zilei, în vorbire și în scris. Îi sâcâie nu numai pe elevii care dau Bacul, ci și pe studenți, pe profesorii lor, pe jurnaliști, pe politicieni.

Ce e de făcut? Este limba română o limbă dificilă, cu norme prea multe sau greu de înțeles? Trebuie să umblăm cu DEX-ul după noi? Soluția este extrem de simplă: nu trebuie decât să recapitulăm regulile știute cândva și să le aplicăm în comunicare. Desigur, o exprimare îngrijită se cultivă și se întărește prin lectură, deci nu strică să citim și niște cărți, nu doar pagini de Internet. Cu toții vrem să vorbim corect și frumos, fiindcă așa câștigăm respect sau măcar nu stârnim zâmbete ironice.

Așadar, de Ziua Limbii Române, haideți să ne respectăm pe noi înșine, să nu mai întinăm limba română sau măcar să evităm greșelile de exprimare pe care le făceam de obicei, din neatenție sau ignoranță.

Cea mai proastă soluție pentru evitarea cacofoniei

Poate cea mai grotescă dintre toate erorile de exprimare este cacofonia. Unii vorbitori încearcă să o evite cu o și mai nesuferită soluție: pronunțarea cuvântului „virgulă“ între cele două cuvinte care n-ar trebui să fie folosite succesiv. Auzim expresii de tipul „ca virgulă călător“, în care, de fapt, cacofonia nu este evitată, ci subliniată. Ca să nu mai vorbim de oroarea de sens comisă. Virgula nu salvează situația, nici oral, nici în scris. Dar putem scăpa de cacofonie construind altfel fraza sau folosind înlocuitori („în calitate de călător“), sau inserând cuvinte, în funcție de context („ca un călător“, „ca orice călător“, „ca simplu călător“). Din grijă pentru evitarea cacofoniilor, vorbitorii au inventat o rezolvare la fel de viciată: intercalarea conjuncției „și“ între cele două cuvinte. „Ca și călător“ este o construcție care s-a generalizat, dar caree mai gravă decât cacofonia.

Substituirea lui „ca“ prin „ca și“ n-are nicio logică, e o forțare a limbii și ar trebui să-l rușineze pe orice vorbitor care schingiuiește astfel limba. Mai mult, frecvența cu care e folosit „ca și“-ul întrece orice măsură. „Eu, ca și autor“ nu mai evită cacofonia, deci cum se mai justifică? Acest „ca și“ e necesar doar atunci când facem o comparație, în rest e doar o gravă lipsă de cultură. În fine, un lucru mai puțin știut e că sunt cacofonice nu doar asocierile de litere care formează cuvinte tabu, ci toate ligamentările de sunete care „sună ca naiba“: „că gândul“, „un zidar ar arunca“, „lasă școala la latitudinea“. Acceptate sunt doar următoarele cacofonii: biserica catolică, tactica cavalerească, Ion Luca Caragiale, epoca capitalistă, muzica corală, muzica cultă, Banca Comercială și orice alte grupuri de termeni tehnici împrumutați din alte limbi.

Dezacordurile, bată-le vina!

Tot la capitolul greșeli frecvente trebuie trecut și dezacordul. De obicei, e simplu. Dacă subiectul este la plural, și predicatul va face referire la un plural. „Pentru vorbitorii nativi, regulile acestui tip de acord se deprind din primii ani ai achiziției lingvistice și rareori pun probleme vorbitorilor cu o minimă instrucție. Însă există fapte de limbă actuală în care regula amintită nu se aplică, fără să avem în toate cazurile situații de abatere de la normă: acordul prin atracție și acordul după înțeles“, explică specialistul, oferindu-ne două exemple. „Fiecare dintre cărți aveau o etichetă“ este incorect. Acordul corect este la singular: „Fiecare dintre cărți avea o etichetă”. Sau „Ca unul care cunoaște situația“ în loc de „Ca unul care cunosc situația“. Și în cazul substantivului „majoritate“ apar încurcături atunci când trebuie acordat în număr cu verbul. „Majoritatea a decis“ sau „Majoritatea au decis“? Ambele variante sunt acceptate de norma literară, decizia aparține vorbitorului, în funcție de ceea ce are în vedere: dacă prin substantivul majoritate desemnează de fapt o colectivitate, acordul se poate face la plural. Avem aceeași libertate și în alte cazuri: „o mulțime de cărți“, „o grămadă de pietre“, „o serie de studenți“. Însă „o sumedenie de întâmplări“ face acordul doar la plural, „dată fiind evoluția termenului sumedenie, ieșirea din uz a utilizării lui ca substantiv“. Că veni vorba de pluraluri, să ne amintim de unul care a făcut carieră: „succesuri“. Cel mai bine e, atunci când nu știm care este pluralul unui anumit substantiv, să îl înlocuim cu altul pe care îl stăpânim mai bine. În cazul nostru: „reușite“.

O pacoste numită „decât“

Pornit din Oltenia, generalizat în București și adoptat firav chiar și prin Ardeal, „decât“-ul a ajuns să dea mari bătăi de cap românilor. De unde fusese până nu de mult un cuvânt cuminte și folosit doar în comparații și în propoziții negative, acum apare și în cele afirmative: „am văzut decât un copil“. Construcția greșită nu e un regionalism, nu e o tendință care se poate impune în limbă prin frecvență, ci este o dovadă de incultură crasă. Asta pentru că limba română, oricât ar fi de dinamică și flexibilă, chiar lipsită de demnitate nu e. Au apărut și bancuri, la care râd doar cei ce folosesc conștiincios regulile limbii române: Un client vrea să cumpere cartofi. De cât?, întreabă vânzătorul. Decât cartofi, răspunde el. Nu e prima oară când abaterile din limbă ne vin din sudul țării. Recomandabilă este cartea din 1913 a intelectualului brașovean Axente Banciu „Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește. Ardelenisme și alte-isme“. „Lucrarea este valoroasă mai ales prin inventarul de «greșeli» proprii limbii vorbite de ardelenii de la începutul secolului XX. Am reținut, pentru a ilustra ideea că mâine poate fi corect ceea ce astăzi e considerat greșit, câteva exemple de «erori» sau de «abuzuri», «ardelenisme» condamnate de autor, dar care au avut un destin imprevizibil la acel moment. Banciu condamnă formulele sintetice de tipul a concesiona, a investiga (care s-au impus astăzi). Lista lui e mult mai lungă și cuprinde, desigur, și o serie de inovații care nu au rezistat: a dificulta (pentru a respinge sau a excepta), a se ingera (pentru a se amesteca), a ordina (pentru a ține consultații)“. Tot în dinamica recentă a limbii române, cuvinte vechi au căpătat sensuri noi: a realiza (a înțelege), a aplica (a solicita, a depune o cerere), a nominaliza (a propune), determinare (hotărâre, atitudine hotărâtă). Dar niciodată nu vor fi aprobate de Academia Română expresii de tipul: „De ce te râzi?“ sau „Mi-am dat cu părerea“ sau „Îmi place de tine“.

Câți „i“ are „miniștrii“?

În general, atunci când redactăm un text, e simplu să ne corectăm greșelile. Avem la îndemână un dicționar online, care ne sare în ajutor. Dar dacă vine vorba de ortografie, regulile trebuie să fie fixate. Însă românii sunt deseori nedumeriți unde e cazul să pună cratima, unde sunt doi sau chiar trei de „i“, ce virgule să ștergă și pe care să le păstreze, cum să facă un plural. Așa că, în scriere, vom întâlni grozăvii ca: „noștrii“, „ne vom întâlnii“, „să ști“, „maicăta“, „noinnăscuți“. Iată cum trebuie să ținem minte regulile: „Pentru posesivele noștri, voștri regula e simplă: nu se scriu niciodată cu doi «i». Pentru substantivele de tipul membri, miniștri, aștri, codri, tigri etc., se impune să se țină seama de contextul sintactic: dacă se utilizează nearticulat sau cu articol nehotărât sau cu predeterminanți care impun nearticularea, scriem un singur «i»: acești membri/miniștri/aștri/codri/tigri; dacă se utilizează articulat hotărât, se scriu cu doi «i»: toți membrii/miniștrii/aștrii/codrii/tigrii aceștia.“ Dacă ne încurcăm este extreme de util să folosim următorul truc: „De câte ori avem o nesiguranță în ceea ce privește scrierea substantivelor din această serie, le putem înlocui cu substantivul om, pentru a verifica numărul de «i»-uri necesar: acești oameni vs toți oamenii“. Tot în scriere, trebuie să ținem cont și de regulile Academiei Române. Din 2005 încoace, scriem „niciun“ în loc de „nici un“ și e de neiertat să nu aplicăm norma nici după 21 ani.

De ce e greșită „integrarea europeană“?

Dintre erorile semantice cele mai rezistente, se detașează net pleonasmul. „Summit la vârf“, s-ar traduce „întâlnire la vârf la vârf“. La fel cum „a coborî drapelul în bernă“ înseamnă „a coborî drapelul pe jumătate“. „A abuzat în repetate rânduri“ e sinonim cu „a folosit în exces în repetate rânduri“. Nu cunoaștem înțelesul multor termeni, dar îi folosim după cum ne taie capul. Specios înseamnă aparent, înșelător, nu poate apărea în construcții de tipul „costum specios“. Finalitate înseamnă scop, nu sfârșit. Locație nu are legătură cu spațiul, ci înseamnă pur și simplu închiriere, contract. Cuvântul „dilemă“ nu trimite la două (sau mai multe) situații oarecare, ci numai la două, și acelea obligatoriu defavorabile. Cu alte cuvinte, subiectul e nevoit să aleagă între două rele. „Alternativă“ sugerează posibilitatea de a alege între două soluții care se exclud reciproc, una bună și una rea. Cuvântul e greșit folosit în fraza: „Am două alternative: să plec în străinătate pentru un salariu de o mie de euro sau să rămân în țară, tot pentru o mie de euro.“ „Oportunitate“ înseamnă ceva ce este potrivit, adecvat, dar a ajuns să fie folosit cu sensul de „ocazie“. Fortuit înseamnă neprevăzut, întâmplător, deci nimeni nu poate fi fortuit să asculte muzică, în schimb poate asculta muzică, în mod fortuit. Dacă leșinăm, putem să ne pierdem cunoștința, în niciun caz conștiința. Verbul „a măsura“ este tranzitiv. Deci cineva nu poate să măsoare 1,58 metri, dar își poate măsura zilnic tensiunea arterială. „A implementa“ nu înseamnă „a introduce“, ci „a pune în funcțiune, a realiza, a îndeplini“. „A integra“ nu înseamnă a include, ci acțiunea de „formare a unui întreg din mai multe părți componente“. Sunt greșite: integrare în muncă, integrare în grup, integrare europeană.

„Felul în care se scrie astăzi ar trebui să ne îngrijoreze“

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române inventariază mai multe greșeli privitoare la flexiunea verbală: formele inculte să aive/să aibe (corect: să aibă), a apare (corect: a apărea), așează (corect: așază), utilizarea relativului care fără prepoziția pe în contexte în care este complement direct: fata care ai văzut-o (corect: pe care ai văzut-o). Putem adăuga și mi-ar place (corect: mi-ar plăcea). Lista greșelilor continuă cu cele de ortografie și ortoepie: abea/abia, fata acea/fata aceea, a corabora/a corobora, continu/continuu. Nu e corect supriză, ci surpriză, proprietate, nu propietate. O serie de protagoniști ai comunicării publice nu sunt, din păcate, modele în ceea ce privește corectitudinea și eleganța exprimării. În special la aspectul oral al comunicării, dar se pare că felul în care se scrie astăzi în limba română ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat. Ne putem întreba cât este de grav acest fenomen și cum poate el afecta starea limbii. Precizia ortografică asigură sensul și claritatea unui text, un «i» în plus sau în minus, uneori chiar o «banală» virgulă pot denatura semnificația mesajului, deci nu putem abdica de la regulile ortografice, nu le putem considera facultative“. Academia Română normează limba, școala ne învață aceste norme, familia și societatea ne invită să exersăm ceea ce am învățat. Totuși, de ce nu reușim să vorbim și să scriem corect românește? De vină ar fi, pe de o parte, lipsa de interes a elevilor pentru această chestiune, pe de altă parte, lipsa de exigență a dascălilor (învățători și profesori deopotrivă) față de felul în care sunt achiziționate deprinderile de scriere, Tristul adevăr de a face greșeli de scriere sau greșeli de limbă, în general, ajunge a nu mai fi considerat compromițător de către prea mulți dintre noi.

Forme corecte catalogate ,,greșeală“ de cei care au lacune la gramatică

O vie dispută generează încă, din păcate, și unele expresii folosite corect, dar considerate greșeli de cei care nu stăpânesc prea bine gramatica. De pildă, o cititoare a ziarului nostru a sunat într-o zi, cu ani în urmă, la redacție foarte supărată pentru o așa-zisă greșeală care apăruse chiar în deschiderea ediției din acea zi. Era vorba de subtitlul următor: „Irina Bene, fostă prostituată de lux într-un bordel din Germania, a murit în chinuri groaznice pentru că a îndrăznit să-și refuze iubitul care i-a cerut să-i facă sex oral în prezența unui amic de-ai săi“. Iar forma acuzată de cititoare, pe nedrept, era „unui amic de-ai săi“. De ce este însă corect așa și nu varianta „unui amic de-al său“? Pentru că, așa cum cere morfologia limbii române, pronumele genitival posesiv folosit cu sens partitiv (adică precedat de prepoziția de) trebuie să fie la plural, deoarece partitivul presupune selecția acelui exemplar dintr-o pluritate de obiecte asemănătoare. De exemplu: un văr de-ai mei, o rudă de-ale mele etc.

Istoria limbii române, scrisă în Șchei

Limba română, singura limbă latină din Europa de Est, a început să se formeze după cucerirea Daciei de către romani, în anul 106. Începând cu secolul VII, tânăra limbă a primit influențe slave. În secolul XVI, a apărut cel mai vechi document scris în limba română: „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului“ (1521), descoperită de Nicolae Iorga în 1894, în Arhivele Naționale ale județului Brașov unde se păstrează și astăzi.

Expeditorul, boierul Neacșu Lupu din Câmpulung, i-a scris lui Johannes Benkner, judele Brașovului, ca să-l avertizeze asupra unei posibile incursiuni în Ardeal a turcilor, conduși de Soliman al II-lea Magnificul. Acesta este cel mai vechi text românesc cunoscut, dar cu siguranță n-a fost și primul din istorie. Lingviștii au arătat că fondul latin reprezintă 92,31% din cuvinte. Conform altor surse, înaintea lui Neacșu ar fi fost popa Bratu din Șchei, care în 1495, a scris la Sibiu prima scrisoare în românește. Brașovul și brașovenii au jucat un rol important în istoria limbii române. Diaconu Coresi, în perioada 1555-1588, a contribuit la răspândirea cuvântului tipărit în limba română. Primul manual românesc a apărut tot în Brașov, la 1559, iar în 1583, s-au predat la Școala Românească din Șchei primele cursuri în limba română. Intelectualii Școlii Ardelene au militat pentru o limbă curată, scrisă și vorbită, iar în secolul XIX, alfabetul chirilic a fost eliminat din scrierile oficiale. În perioada modernă, a fost rândul limbii franceze să ne influențeze, în aceeași măsură în care astăzi resimțim același fenomen din partea limbii engleze.

Perle de pe net

Iată câteva „perle“ de exprimare (dezacorduri, cacofonii, cuvinte cu sens schimbat, construcții greșite sau amuzante), strecurate în ultimele știri din mass media românească, dar și pe website-urile instituțiilor:
• Un număr de 40 de copii din 48 aflați într-o tabără de dans sportiv la Ocna Șugatag au ajuns, joi seară, la Spitalul de Boli Infecțioase din Baia Mare. www.romanialibera.ro

• A apărut un nou virus pe Facebook. Peste 800.000 de utilizatori au fost deja afectați. www.zf.ro
• Potrivit unei legi britanice, obiectul din plastic intră în aceeași categorie ca și cuțitele, artificiile sau brichetele. www.rtv.net
• „N-a zis nimica nici președintele, nici serviciile, că are probleme grave. După aia am aflat de la consultantul financiar al domnului Gruia Stoica, și anume de la domnul Băsescu, că nu are bani“, a spus Ponta. www.mediafax.ro
• Proiectele au fost depuse într-un interval de doar cinci minute, în intervalul 8:00 – 8:30 în această dimineață. www.zf.ro
• Dorin Cioabă a făcut dezvăluiri îngrijorător de incriminatoare pentru medicii de la clinica unde s-a aflat internat în primele zile tatăl său. www.rtv.net
• Cea mai mare diferență între gradele Celsius specifice anotimpului și cele înregistrate de termometre. www.rtv.net
• Deși toamna se anunță a fi una plăcută, Serviciul Internațional de Prognoză estimează că iarna va fi rece. www.rtv.net
• Ultimele două zile ale săptămânii vor aduce o vreme caniculară, meteorologii emițând chiar o informare de temperaturi ridicate pentru sâmbătă și duminică. www.rtv.net
• În București, vremea tot călduroasă va fi și duminică, dar frumoasă, ca aspect, pe fondul cerului perfect senin și fără vânt agitat. www.rtv.net
• Pe timpul ceremoniei de ridicare a pavilionului și marelui pavoaz, s-a intonat imnul României și al Italiei. www.comunicare.mai.gov.ro
• Persoanele cu afecțiuni mentale. www.ms.gov.ro
• Prevenire și diminuare a impactului din ce în ce mai problematic, provocat de secetă și de lipsa apei. www.mmediu.ro
• Prioritizarea investițiilor publice www.mfinante.ro
• Izvorul, conținutul și finalitatea autorității este sfințirea oamenilor prin unirea lor cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. www.patriarhia.ro
• Evoluțiile din Siria ar putea scumpi prețul benzinei. www.hotnews.ro
• Muncitorii au scos din pământ, de la peste 10 metri adâncime, trei corpuri, dintre care două erau asemănătoare, iar unul diferit. www.adev.ro
• Explicația observării fenomenului în masă, ține de faptul că localnicii participau la o nuntă, care abia începuse, fapt ce coincide cu oprirea curentului electric și afectarea evenimentului în mod direct. www.adev.ro
• El mai spune că clienții mărcii. www.romanialibera.ro

„Ce patrie minunatã este aceastã limbã! Ce
Nuanțã aparte, îmi dau seama cã ea o are! Aceastã
Observație, aceastã relevație am avut-o abia atunci
cînd am învãțat o altã limbã.“
Nichita Stãnescu