AcasăPovestile MonitorulAstăzi, e „ilegal”, dar e plin la marginea drumului de „fete”: Istoria...

Astăzi, e „ilegal”, dar e plin la marginea drumului de „fete”: Istoria prostituției din Brașov (III)

- Advertisement -

(Prima parte a fost publicată joi, 23 februarie 2023, pe www.monitorulexpres.ro)
(A 2-a parte a fost publicată joi, 2 martie 2023, pe www.monitorulexpres.ro)

- Advertisement -

Partea a III-a

Prostituție în spatele restaurantelor de lux și în camera închiriate

Cu toate restricțiile noii legi, prostituția din stabilimentele de lux continua nestingherită. Stabilimentele, având printre clienți și protectori oameni influenți, funcționau sub masca unor restaurante elegante şi scumpe, de multe ori cu program de cabaret și dansatoare sumar îmbrăcate, cu statut incert. Fetele erau frumoase şi educate, îmbrăcate elegant. Multe dintre ele vorbeau franceză şi engleză. Aventurile sexuale erau găzduite de camerele hotelurilor din vecinătatea localului, la fel de luxoase. În alte cazuri, portarii sau recepționerii se transformau în plasatori, procurând clienți prostituatelor în schimbul unei părți din câștig. „Hotelurile cu camere de închiriat pentru câteva ore pentru perechi, fără luarea datelor personale”, aveau drept de funcționare doar cu autorizație emisă de Prefectura Poliţiei și trebuia să respecte anumite reguli de funcționare impuse de municipalitate. Existau și proprietari întreprinzători care închiriau camere pentru bărbații doritori de experiențe picante. O întâmplare din 1938, relatată de ziarul „Universul” din 25 mai, a scandalizat Brașovul. Profesorul pensionar Gustav Greff a încercat să-și facă fiul să renunțe la viața depravată pe care o ducea. Tânărul, împreună cu un prieten, Wilhelm Schmiedt, închiriaseră o camera în care își petreceau timpul cu o prostituată. Urmăriți de bătrânul profesor, cei doi sunt abordați în plin centrul Brașovului, pe promenadă. Agasați de discursul moralizator al părintelui îngrijorat, cei doi tineri ajung să-l bată cu sălbăticie, lovindu-l de mai multe ori cu cuțitele. Profesorul a fost internat în stare gravă cu mai multe tăieturi și fracturi.

- Advertisement -

„Pelikan Bar” și „Parisien Grill”

Cele mai râvnite localuri frecventate de prostituatele de lux din Brașov erau „Pelikan Bar”, din actuala Piaţa Sfatului, şi „Parisien Gril”, la capătul actualei străzi Nicolae Bălcescu (clădirea fostului restaurant „Pizza Iulia”). Aici erau restaurante elegante şi foarte scumpe. Fetele erau foarte frumoase şi educate. Vorbeau franceză şi engleză. Toaletele lor erau comandate direct de la Paris. La cererea discretă a clientului, fata de la garderobă îi prezenta fata, explicând ce acceptă şi ce preţ are. Cel mai căutat program de noapte era spectacolul de cabaret al localului „Parisien Grill”, unde o dansatoare de culoare făcea furori. La „Pelikan Bar”, atmosfera era întreținută de o renumită trupă de jazz, condusă de Antal Berci. Sala de dans atrăgea numeroase perechi. Doritorii de aventuri fierbinți puteau închiria, tot aici, camere luxoase. Un hotel foarte căutat de oamenii cu dare de mână pentru o aventură de noapte cu dame de lux era hotelul Continental, aflat la capătul actualei străzi Castelului. Clădirea de secol XIX a fost ridicată în stil neobaroc, cu basoreliefuri și ornamente mari și generoase, era locul cel mai căutat de turiști pentru a înnopta.

Personal bine plătit

Foarte discreți, membrii personalului erau printre cei mai bine plătiți din Brașov. Contractul dintre patronul restaurantului-bar „Parisien Grill“ din Braşov şi salariaţii săi, publicat în „Buletinul Muncii” din 1 septembrie 1938 menționa: „Remiza se fixează la 15% calculată la nota de plată a clienţilor, din care îi revine 2% tal-chelnerului, iar restul de 13% se împarte egal între toţi chelnerii. Nicio adăugare la nota de plată a clientului nu se poate contopi cu remiza, ci în acest caz remiza se va specifica separat. Achitarea remizei se face săptămânal, fără alte reţineri decât cele legale. Pe lângă remiză, chelnerii mai primesc la începerea şi terminarea serviciului câte o cafea sau ceai, iar în timpul nopţii, după ora 12, câte o mâncare”.

Ascunzișuri pentru infractori

Pe lângă prostituate, în localurile de noapte puteai găsi tot felul de escroci sau infractori urmăriți de poliție, care căutau să-și piardă urma. Și unii și alții știau că aici era locul unde se puteau cheltui sau încasa bani „negri”. În ziarul „Universul” din 15 noiembrie 1938, este povestit cazul unui fals negustor de pietre prețioase. Escrocul a vândut două pietre false, pretinzând că sunt opale. Victime au căzut chiar patronii localului.

Un salahor fugit din București, Dionisie Kesdi, după ce furase bijuterii de jumătate de million de lei din casa pe care o renova, este prins la Brașov într-o casă de perdiție. Agenții de poliție descind în localul rău famat din strada Straja Ţării 61, proprietatea lui Ștefan Ciorvăț. Matroana bordelului, ajutată de o prostituată, reușise deja să-l lase pe hoț fără nicio lețcaie din banii furați. Imediat după comiterea furtului de jumătate de million, Kesdi a plecat la Braşov. Aici a tras de-a dreptul la un local rău famat unde a benchetuit în tovărăşia prostituatei Frida Schuster. Aceasta din urmă, la îndemnul patroanei localului, l-a silit pe hoţ să bea cu nemiluita. Pe lângă sticlele de șampanie golite, matroana, Ecaterina Horvat, i-a încărcat note de plată cu multe alte băuturi pe care acesta nici nu le consumase. „Tot patroana Ecateria Horvat l-a îndemnat să ofere bacşişuri boereşti diverselor prostituate din local şi lăutarilor”, notează ziarul „România” din 27 mai 1940.

Bordelurile, din nou legale în 1943

Anul 1943 şi contextul celui de-al Doilea Război Mondial marchează revenirea casei de toleranţă şi a ocupaţiei de „patron de bordel”. Este incriminată doar practica clandestină a prostituţiei. O noutate o constituie „Livretul de economii” al prostituatei şi obligaţia patronului de a depune la Casa de Economii 10% din încasările zilnice ale femeii.

În lupanarele din anii ’40, clienţii erau conduşi în salonul de primire, unde socializau la un pahar de tărie. Dama de companie işi prelua clientul şi se retrăgeau împreună în cameră. Multe dintre fetele din bordelurile de lux trăiau în două lumi paralele: ziua aveau un loc de muncă onorabil, iar seara se transformau în dame de consumaţie pentru a-şi completa veniturile. O astfel de femeie avea cam 6-7 clienţi şi nu primea clienţi noi. În general, acest serviciu era solicitat de către domni cu posibilităţi financiare mari, care îşi doreau o relaţie stabilă cu o amantă de profesie. În vara lui 1944, o prostituată făcea următoarea declaraţie cu privire la tarifele personale: „500 de lei fiecare client, cu două, trei rapoarte sexuale şi dormit cu el”. Asta în condiţiile în care salariul vremii oscila între 200 şi 800 de lei. Spre exemplu, un mecanic de locomotivă, una dintre cele mai bine plătite meserii, avea în jur de 850 de lei şi o pâine de 2,5 kg raţie pe zi.

Cataloage de prezentare cu pozele „fetelor”

Catalogul de prezentare a „fetelor” putea fi cerut la recepția hotelului

În spatele localului „Parisien Girl” și, de asemenea, în spatele hotelului „Continental”, în curți interioare, prostituatele au camerele lor. Accesul se făcea de pe o lungă terasă de lemn, pe care fetele ieșeau să-și fumeze țigările, între doi clienți. „Clopotul de Aur”, din spatele hotelului „Continental” și „Cheia de Aur”, de lângă restaurantul „Parisien Grill”, devin cele mai frecventate case de perdiție. Clienții hotărâți știu cum să ceară, cu discreție, catalogul fetelor de la garderobierele localurilor sau recepționerii hotelurilor. Aici găsesc pozele fetelor, ce şi cum acceptă şi ce preţ are fiecare. „La Sebeni” erau numele a 2 bordeluri. Unul dintre ele se afla pe o ulicioară ce dă în strada 13 Decembrie. Cel de-al doilea pe o străduţă mărginașă din zona actualului mall AFI, lângă un copac cu magnolii. Cel mai vesel stabiliment era în spatele Liceului „Principesa Ileana”. La numărul 50 se găsește una dintre cele mai frumoase clădiri ale Brașovului.


Damele de companie, recalificate ca tractoriste

După război, odată cu instaurarea regimului comunist, prostituatele au fost recalificate în meserii proletare. În decembrie 1949, autorităţile comuniste au decis desfiinţarea caselor de toleranţă. Statul comunist a demarat o misiune de reeducare a femeilor uşoare. Prostituatele au fost trimise în centre, pentru „adaptarea lor la exercitarea unei meserii şi a redresării lor morale”. În 1948, spre jalea populaţiei masculine a oraşului, s-au desfiinţat casele de toleranţă. Cele mai multe dame au fost duse la Budila, la o şcoală de reeducare. Şcoala de corecţie a funcţionat în conacul medieval din Budila. În 1950, mai multe ziare își trimit corespondenții la Budila. Regimul pornise o campanie de propagandă, iar publicațiile, la unison, urmau indicațiile guvernului comunist. O serie de reportaje, în tonul proletar al epocii, sunt publicate de „Viața Capitalei”, „Universul” și „Adevărul”.

Castelele din Budila

Toate cele trei castele din Budila şi-au pierdut funcţiunea rezidenţială odată cu naţionalizarea, iar în anii 1950 au ajuns să adăpostească Școala de corecţie pentru fete, unde au fost aduse prostituatele din Brașov. Desfiinţată în 1964, şcoala de corecţie a fost înlocuită în 1965 de o şcoală profesională cu internat, înlocuită, la rândul ei, la sfârşitul anilor 1960, de Liceul Agroindustrial Budila. Cele trei castele au fost bine întreţinute până în 1982, când liceul agricol a fost mutat la Prejmer. Din acel moment a început decăderea ansamblurilor arhitectonice. Castelele au fost transformate în adăposturi pentru animale şi, ulterior, părăsite, iar iazul din parcul castelului Mikes a fost asanat, după ce, din cauza lipsei de întreţinere, începuse să inunde subsolurile caselor din vecinătate. Retrocedat moştenitorilor familiei MIKES, aşa-numitul castel Béldy Pál şi-a regăsit funcţionalitatea la sfârşitul primului deceniu al secolului al XXI-lea, intrând intr-un proces de reabilitare. Castelele Mikes şi Nemes sunt retrocedate și în curs de renovare.

118 eleve la Centrul din Budila

„În mijlocul unui imens parc, cu pomi seculari, străjuite de ziduri înalte şi şanţuri croite parcă pentru a le izola de restul lumii, se înalţă, cele trei castele din Budila (Braşov) ale foştilor grofi Mikes, Boelde şi Nemeş (…) Zeci de ani au huzurit în cele peste 30 de saloane ale castelelor numai 7 persoane. Anul trecut, la 15 iulie, stemele foştilor conţi şi baroni au fost înlăturate de pe frontispiciile castelelor. Izului de mucegai şi trândăviei dintre ziduri i-a luat locul prospeţimea vieţii noi. În saloanele în care trândăveau foştii grofi, Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale a deschis un nou centru de reeducare”, scrie cu patos revoluționar „Viața Capitalei” din 2 februarie 1950. La acel moment, în noul Centru de reeducare de la Budila se aflau 118 eleve, în marea majoritate tinere sub 25 de ani. Ziarului înfiera „morala putredă a societăţii burgheze și filmele americane”care le-ar fi împins pe tinerele fete la marginea prăpastiei.

Imnuri muncitorești cântate de fostele prostituate

Propaganda comunistă lăuda transformarea femeilor „deficiente moral”

În 6 februarie 1950. Ziarul „Universul” face, la rândul său, un reportaj în centrul de reeducare. Articolul, mult mai documentat, descrie centrul ca fiind un fel de fabrică în care lucrau femei în salopete. De fapt, „deficiente moral”, care erau „reeducate”, ca viitoare tractoriste, mecanici, electriciene, bobinatoare. Câteva învățau să conducă tractoare. Greu de înțeles în ziua de azi cum reușeau fostele angajate ale bordelurilor să priceapă cursurile de desen industrial, electrotehnică și tehnologie, la venirea în centru majoritatea fiind analfabete. Pentru început, treceau prin centrul de alfabetizare, în care, învățătoarea din sat se străduia să le învețe să scrie și să citească. Centrul avea, de asemenea, o bibliotecă, un teren de sport și un club pentru „programe artistice”. Reporterul ziarului „Universul” a stat de vorbă cu tânără care a lucrat slujnică, încă de la vârsta de 8 ani. La 11 ani a ajuns ucenică la un salon de coafură, apoi, la 17 ani, prostituată într-un bordel din Constanța. Cea mai vârstnică elevă, o fostă „actriță de varieteu”, trecută în turnee prin toate marile orașe europene, învăța meseria de strungar. „Adevărul” din 8 februarie 1950, încheie un reportaj de „aspect și impresii” de la Centrul de Reeducare Budila, descriind cum elevele de acolo trec uliţa satului în coloană cântând imnuri muncitoreşti, în admirația populației locale. Se pare că bărbații din Budila acelor vremuri s-au bucurat nu numai de talentele artistice ale fetelor de la Centrul de Reeducare. Câteva mărturii, spuse cu jumătate de gură de câțiva localnici, au rămas înregistrate într-un documentar MIXTV Brașov din 2010.

Echipa artistică de la Budila

Manifestările regimului comunist aveau uneori un umor involuntar greu de trecut cu vederea. Ziarul „Universul” din 26 iulie 1950 face – într-un scurt articol – rezumatul unui „festival artistic pentru copii”, desfășurat cu ocazia deschiderii unei tabere de vară. Pe scena Căminului „9 mai” din Bușteni, echipa artistică a fetelor din centrul de reeducare Budila a executat „Baletul bogatului şi al săracului“ și „Dansul Păcii”. Programul, după cum relatează ziarul a fost foarte reușit.

Fetele lui moș Onofrei

Termenul de prostituţie a fost eliminat din primele dicţionare editate în timpul regimului comunist, iar practicarea „celei mai vechi meserii din lume” era pedepsită cu până la trei ani de închisoare. Nu au mai existat statistici oficiale despre numărul prostituatelor, dar sexul pe bani nu a dispărut niciodată.

La jumătatea anilor ’60, începe o perioadă de destindere. Miliția însă este cu ochii în patru. În 23 aprilie 1969, oficiosul local „Drum Nou” publică o amplă „anchetă socială” semnată de maiorul Emanoil Panțel de la Inspectoratul municipal de Miliţie . Însemnările anchetatorului penal îl au în vizor pe un pensionar de 68 de ani, Ion Onofrei, de pe strada Alexandru Vlahuţă nr. 57, care își transformase locuința într-un adevărat bordel. „Când am intrat în locuinţa bătrânului, senzaţia de repulsie este greu de explicat. în cameră o mizerie şi o murdărie respingătoare. în cele două paturi lâncezea «unchiul» şi cele patru «nepoate», găzduite, de asemenea, ilegal”, povesteșta maiorul în articol. Foarte tinere, cu vârste între 19 și 22 de ani, fetele „cotizau” bătrânului bani, țigări și băutură.

Târfe-spion

În 1968 are loc prima ediție a Festivalului „Cerbul de Aur”. Evenimentul s-a bucurat de invitati din tarile blocului comunist, dar si de dincolo de Cortina de Fier. Odată cu reînnodarea relațiilor cu Occidentul, Poiana Brașov se umple de turiști străini. Pentru fetele dornice să-și câștige existența din afaceri amoroase se deschide o adevărată mina de aur. O situație pe care Securitatea s-a decis să o folosească în beneficiul ei. În barurile și cluburile frecventate de străini, prostituatele sunt informatoarele poliției secrete. În scurt timp, se decide înființarea unei secții ultrasecrete a Direcției de Informații Externe, care să specializeze prostituatele în culegerea de informații. Într-un interviu din 2009 pentru „Sunday Times”, Mihai Pacepa, generalul fugit în SUA în 1978, a dat mai multe detalii despre activitatea secretă a „târfelor-spion” din perioada comunistă. Activitatea secției era condusă de colonelul Cristian Scornea. În rândul vârfurilor Securității, se născuseră adevărate legende despre performanțele sexuale ale fetelor lui Scornea, care scoteau documente secrete de la victimele lor, folosindu-se de poșete cu pereți dublii.

Brașovul, centru de formare pentru lucrătoarele sexuale ale Securității

Generalul Pacepa a dezvăluit că „lucrătoarele sexuale” ale Securității sufereau adesea operații estetice pe organele genitale pentru a-și intensifica performanța. „Fiecare candidat a fost filmat în secret făcând dragoste; cei selectați au fost ajutați să-și perfecționeze tehnica sexuală de către ofițeri specializați”, a susținut Pacepa. Ciudatele afirmații au fost întărite de declarația data sub anonimat de un om care a format şi a condus o reţea de spionaj pentru România, înainte de Revoluția din 1989. „Erau centre de formare în acest sens, la Braşov, în trei locuri diferite, şi lângă Bucureşti, în apropierea comunei Brăneşti, pe vechiul drum către litoralul Mării Negre. În aceste locaţii se ţineau cursuri speciale de 6 luni, 12 luni sau 18 lunii”, dezvăluia fostul ofițer în 4 aprilie 2009, în ziarul „Libertatea”. Prostituţia ca muncă în serviciile secrete intra într-o nouă eră în Republica Socialistă România.

Existau însă și numeroase păsări de noapte” care lucrau independent. Raziile Miliției le ridicau, de cele mai multe ori, din camerele de hotel ale turiștilor străini. Un articol, cu titlul „Bibelou de porțelan”, apărut în 13 septembrie 1982, în Scânteia Tineretului, vorbea despre fenomenul prostituției din acele vremuri. Potrivit articolului, existau două tipuri de proxeneţi: „curaţi” – cei care-şi puneau locuinţele la dispoziţia prostituatelor şi „stricaţi” – cei care trimiteau fetele pe străzi.

Povestea Andreei, spioana sexuală de la Hotelul Aro

Generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa, adjunct Direcției de Informații Externe, a fugit în SUA în 1978. Zece ani mai târziu, în 1987, Pacepa a publicat „Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief”, prima carte occidentală care a dezvăluit viața cuplului Ceaușescu și felul în care Securitatea slujea cuplul dictatorial. În cartea care a făcut mare vâlvă la acel moment, fiind citită la postul de radio „Europa Liberă”, era detaliată povestea unei prostituate de lux din Brașov. Tânăra reușise, prin mijloace sexuale, să racoleze pentru serviciile secrete românești un consilier NATO. „Andreea” era o brașoveancă de 21 de ani, fiica unui fost deținut politic, fusese instruită de Securitate în arta seducției. Lucra, conform descrierii din carte, „pe post de chelneriţă într-un restaurant de lux, unde angajatele participau la spectacole îndrăzneţe”. Cel mai probabil era vorba de Barul de Noapte al hotelului „Carpați” (actualul „Aro”), unde balerinele aveau ținute foarte decoltate. Aici, „agăța” turiști vest-germani, deveniți ținte ale Securității. Malek, un inginer chimist născut în Germania, specialist în arme chimice, era proprietarul unei fabrici de armament în Cascais, Portugalia. Armele fabricate aici intrau în dotarea armatelor țărilor vestice. Având interese de afaceri în România, inginerul de aproape 50 de ani, a fost momit de Securitate la Brașov. Ministerul Comerțului Exterior din acea vreme i-a pregătit o vacanță de o săptămână la hotelul Aro. Camera era bine echipată cu camera de filmat și microfoane ascunse.

Ceaușescu, peștele Andreei

Securitatea filma partidele de sex ale străinilor cazați în hotelul „Carpați”

Aventurile sexuale cu Andreea au fost filmate în detaliu, dar nu a fost nevoie de folosirera armei șantajului. Andreea a fost învățată să cultive o relație de lungă durată. Îndrăgostit până peste cap, Malek a fost convins de tânăra lui amantă să aducă mostre de arme și documentație tehnică. În final, tomnaticul amorez a contribuit esential la modernizarea trupelor chimice conduse de generalului Mihai Chițac. La un moment dat, soția lui Malek, a trimis personal lui Nicolae Ceaușescu o scrisoare în care amenința că va da în vileag activitatea soțului ei, dacă autoritățile nu-i retrag viza de România. A fost nevoie de trimiterea Andreei la Viena și interzicerea, de ochii lumii, a intrării afaceristului german în România. Pentru a disimula cât mai bine activitatea frumoasei spioane sexuale după plecarea în Austria, familia ei rămasă la Brașov – mama și un frate – a fost ridicată de Securitate. Cei doi au fost ulterior șicanați ani în șir. De la început, acțiunea de spionaj, având-o ca eroină pe Andreea, a fost coordonată personal de Ceaușescu. Dictatorul, foarte implicat și în alte povești similare, a fost – într-un fel – peștele Andreei.

Greu de prins, după ’90

După democratizarea din 1990, deși rămâne o faptă penală, prostituția începe să capete amploare. Fetele de pe marginile șoselelor și din parcările de TIR-uri străine se înmulțesc an de an. Riscul unei pedepse cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani nu sperie pe nimeni. Mai ales că un caz de prostituție este foarte greu de probat. În 1991, apare legea 61 care sancționează încălcarea regulilor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Apoi, în 1996, legea 323 care românească incriminează prostituția și proxenetismul. Pentru a fi pedepsită cu închisoarea, este necesar însă ca o prostituată să fie prinsă în flagrant de mai multe ori, iar banii primiți trebuie găsiți asupra ei. La sfârșitul anilor 90, încep să apară rețele de prostituție, iar lumea interlopă brașoveană își împarte zonele de influență. În 1997, polițiștii brașoveni au anihilat o rețea de prostituție din Poiana Brașov. Prostituatele venite din Republica Moldova erau cazate în Brașov în trei apartamente. Când plecau spre Poiană, pentru protecție, schimbau mai multe taxiuri. Ele nu-șI ofereau niciodată serviciile la propriul domiciliu. Prostituata șefă primea 50% din încasări. Celelalte fete primeau doar 30-35%. Proxenetul lua legătura cu clientul, îi prezinta tariful, după care îl punea în legătură cu fata. „Comanda” se făcea telefonic. Locul de întâlnire era știut doar de fată și de amatorul de plăceri.

Poiana Brașov, împărțită între proxeneți

În 2001, dezvăluirile Lilianei, o prostituată din Poiana Brașov, luate de un reporter sub acoperire al săptămânalului „Brașoveanul”, stârnește un scandal national. „Lili” este înregistrată lăudându-se cu clienții ei sus-puși, în principal din lumea fotbalului, președinți de cluburi, fotbaliști și chiar arbitri.

Ea l-a nominalizat pe Sorin Corpodean, un arbitru foarte cunoscut în acele timpuri, despre care a dat detalii foarte picante. „Era foarte bun la pat. Nu m-a ținut până dimineața. A doua zi trebuia să arbitreze un meci”, a povestit tânăra.

Escorta a dezvăluit și felul în care peștii cu influență își împărțiseră teritoriile din Poiana Brașov. Nae Mafiotu’, Costi și Zoli dețineau monopolul pe hotelurile Alpin, Ciucaș, Sportul, Șoimul și discoteca Violeta. Pentru celelalte hoteluri monopolul era deținut de Țiganu’, peștele Lilianei.

În oraș, funcționau în acea perioadă două discoteci mari, Hacienda și No Problem, din care damele de consumație își racolau clienții. Rețelele de prostituție din Brașov își respectau cu strictețe împărțirea pe zone, stabilită de pești. Nimeni nu trece pe domeniul celuilalt. Peștii cooperau foarte bine. Își împrumutau prostituate între ei, dar numai contra cost. N-au existat răfuieli între proxeneții brașoveni.

Singurele neplăceri erau provocate de rușii sau basarabenii care încearcau uneori să-și plaseze „marfa” pe piața brașoveană. Fetele lor, mai frumoase și cu tarife mici, stricau piața.

Catalogul prostituatelor, întocmit de Poliție

La începutul anilor 2000, Poliția Brașov întocmise un catalog al prostituatelor. La Serviciul Judiciar erau înregistrate și fotografiate peste 200 de prostituate. Pozele erau însoțite de informații amănunțite. Vârstă, locurile unde au fost depistate, unde practică prostituția. În realitate, numărul prostituatelor din Brașov era de câteva ori mai mare. Cele mai multe fete proveneau din familii cu probleme. Vârsta celei mai tinere prostituate era șocantă: 11 ani. Cea mai vârstnică avea 35.

În aceeași perioadă s-a vorbit despre un bordel exclusivist care funcționa într-o locație discretă din Săcele, amenajat de un întreprinzător cu conexiuni în administrația locală și politică. Fetele erau stripteuze la unul dintre cele mai cunoscute localuri de gen ale epocii. Afaceristul s-a bucurat de mai multe privilegii suspecte oferite cu generozitate de Primărie și Consiliul Local. Posibilitatea ca oameni importanți ai urbei din aceea perioadă să fi fost filmați „în acțiune” a fost și ea vehiculată prin redacțiile ziarelor, dar niciodată nu a putut fi demonstrată.

Prostituție prin „Mica publicitate”

În primul deceniu al mileniului, prostituția devine din ce în ce mai mult o afacere promovată mai întâi în paginile de mica publicitate ale ziarelor, apoi pe internet, în site-uri specializate. Anunturi cu tinere care oferă masaje erotice, tantrice și bodymasage ocupau coloane întregi în paginile de publicitate ale cotidianelor. Ușor, ușor, numărul anunțurilor „matrimoniale” – o denumire care masca adevăratul conținut – îl depășește pe cel al anunțurilor imobiliare.

În 2004, doi reporteri ai suplimentului săptămânal al „Transilvaniei Expres”, solicită astfel de servicii la numere de telefon luate din mica publicitate. „Am constatat că după ce vorbești pentru prima oară la telefon, în cele mai multe cazuri ești supus unui adevărat test. Mai întâi, trebuie să suni din nou atunci când ești în preajma stabilimentelor. Apoi ești întâmpinat și testat din nou în scara blocului sau chiar direct în stradă. Abia în final ajungi în apartament. Aici, în sfârșit, afli că, de fapt, nu este vorba decât despre prostituție mascată”, constată autorii anchetei.

Câștigurile unei prostituate de acum două decenii

Anunțurile din acea perioadă, foarte discrete, nu conțineau fotografii sau detalii prea intime despre serviciile prostituatelor. Reporterii „Transilvaniei Expres” reușesc însă să fotografieze pe ascuns fetele, apartamentele lor și să afle toată gama de servicii oferite. Finalul materialului analizează rentabilitatea serviciilor sexuale oferite prin mica publicitate. „Conform unui simplu calcul aritmetic, la o medie de cinci clienți pe zi, o prostituată activă ajunge să câștige 150 de milioane de lei lunar. Cât un director de bancă. Din care însă îi rămân doar 40-50%, restul fiind luat de proxenetul care îi asigură protecția și, eventual, îi plătește chiria. Unele fete se laudă cu relațiile pe care le au în poliție protectorii lor și spun că și aceasta costă. Suma plătită pentru un anunț publicitar, timp de o lună, abia depășește 500.000 de lei. Cât un bacșis al unui client mulțumit”.

Zece ani mai târziu, în 2014, noul Cod Penal dezincriminează prostituția, iar interesul pentru o eventuală reglementare dispare de pe agenda publică. Deși nu mai este trecută în nomenclatorul care clasifică ocupațiile de aproape 80 de ani, prostituția rămâne cea mai veche meserie din lume. Chiar și din Brașov.

Încercări de legalizare

După căderea regimului comunist au existat multe tentative nu doar de dezincriminare, dar şi de legalizare a prostituţiei. În 1994, Ministerul Sănătății, sub conducerea lui Iulian Mincu, fostul medic al lui Ceaușescu, devenit membru al Guvernului Văcăroiu, încearcă să reglementeze practicarea sexului plătit. Se opune categoric partidul de guvernământ PDSR. În octombrie 1999, un proiect de lege al deputatei Partidului Democrat, Mariana Stoica, propune înfiintarea, organizarea și funcționarea localurilor intime. Camera Deputaților clasează inițiativa în 2001. În același an, un nou proiect privind controlul bolilor cu transmitere sexuală, de data aceasta depus de parlamentari PRM, propune reînființarea bordelurilor. În 2007, după intrarea României în UE, un grup de specialiști din Ministerul de Interne, condus în acea vreme de Vasile Blaga, întocmește un nou proiect de lege. Prostituția ar fi urmat să fie trecută în nomenclatoruil de meserii, urmând ca din această activitate să se plătească asigurări. Inițiativa nu s-a finalizat, opoziția bisericii și asociațiilor feministe fiind puternică. În tot acest timp România devine un important centru al traficului de carne vie din Europa. În 2009, Ministerul Justiției încearcă din nou dezincriminarea prostituției, dar din nou opoziția BOR face guvernul să dea un pas înapoi. La sfârșitul primului deceniu din secolul XXI, România rămăsese printre ultimele țări din Europa în care lucrătorii și lucrătoarele sexuale riscau pedeapsa cu închisoarea. Abia în 1 februarie 2014, odată cu un nou Cod Penal, prostituția nu mai este pedepsită cu închisoarea, ci doar cu amendă. Sunt incriminate doar proxenetismul şi traficul de persoane în scopul exploatării sexuale.

Sursa: casasfatului.ro

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE