Continuarea materialului publicat vineri, 7 ianuarie 2022, pe www.monitorulexpres.ro
Dictator cu iz de busuioc
Una dintre fetiţele de atunci îşi amintea într-un interviu dat la maturitate, că uneori, în locul preşedintelui apărea un individ care-i semăna incredibil. Totuşi, nu l-a confundat niciodată pe Tovarăşu’ cu sosia sa. Motivul: de câte ori Ceauşescu se apleca să o sărute, simţea un puternic miros de busuioc.
Cea mai mare gafă a politrucilor braşoveni
În 1986, capii judeţului Braşov l-au dus pe Ceauşescu să viziteze sala în care, în 1936, a fost judecat pentru propagandă comunistă. Dintr-o eroare de documentare, activiştii au aranjat o sală omagială în clădirea în care astăzi se află Judecătoria. Procesul din urmă cu 50 de ani nu se desfăşurase însă aici. După cum a intrat, Ceauşescu s-a înroşit. A ieşit val-vîrtej şi s-a îndreptat spre strada Lungă. Activiştii, cu mic cu mare, dezorientaţi, l-au urmat. Când suita l-a ajuns din urmă, maşina se afla în faţa Garnizoanei Militare, iar Ceauşescu bombănea în faţa porţii principale, care era închisă. A ocolit clădirea şi a intrat prin spate. A urcat scările şi s-a oprit în faţa unei uşi de la etajul I. Încăperea fusese compartimentată altfel şi devenise, la acel moment, dormitor pentru soldaţi. În vizita sa, dictatorul a trecut, neanunţat, prin sala de mese. Soldaţilor le-au căzut pur şi simplu lingurile din mână, văzându-l pe Comandantul Suprem intrând vijelios pe uşă. După tărăşenie, şeful Comisiei Judeţene pentru Educaţie Socialistă şi şeful Muzeului de Istorie au fost demişi.

Chelnerul neîndemânatic
La sfârşitul anilor 70, când prim secretar al Judeţului Braşov era Virgil Trofin, Ceauşescu l-a primit pe omologul său bulgar, Todor Jivkov, la vila de protocol de la Predeal. Actorul care trebuia sã facã urãrile de bun venit l-a pomenit doar pe preşedintele Bulgariei, ignorând complet numele lui Ceauşescu. Dictatorul s-a făcut că nu a observat, însă persoanele din anturaj au devenit foarte agitate. În plus, la dineu, chelnerul a scăpat câteva picãturi de ciorbã pe costumul lui Dăscălescu, viitorul prim-ministru al României, aflat în suita prezidenţială. Şefului protocolului, Valeriu Popescu, a fost la un pas de a fi destituit.
Succese încurcate
Înainte de 1989, în Braşov, cu două luni înainte de 23 August era mare agitaţie. Coregrafii pregăteau marea serbare. Sute de activisti de partid din marile uzine braşovene se chinuiau să scrie texte, cu realizările industriale. Acestea trebuiau să fie citite la tribuna oficială, care era amplasată chiar lângă Paletul Telefoanelor, pe actualul Bulevard al Eroilor. În 1981, cu Ceauşescu prezent la tribună, un crainic a încurcat foile. În timp ce defilau muncitorii de la Steagul Roşu a citit realizările uzinei Tractorul şi invers. Până la urmă, cei care asigurau sonorizarea, au băgat peste voceea crainicului cântece patriotice.

Studiind macheta Brașovului. De remarcat „situația la zi“. Răcădăul de astăzi, o simplă
vale. Tâmpa, cam golașă
Portretul plouat
În seara zilei de 22 august 1982, în centrul Braşovului aveau loc ultimele pregătiri pentru megaserbarea de a doua zi. În piaţă a fost ampalast un tablou uriaş cu chipul lui Nicolae Ceauşescu. Furtuna şi ploaia cu stropi mari, au distrus pictura. A doua zi dimineaţa, organizatorii au intrat în panică de cum au văzut portretul celui mai iubit fiu al poporului cu vopseaua scursă. Liniile telefonice cu Comitetul Central s-au înroşit. Tovarăşii de la centru au fost foarte operativi. În doar două ore a sosit o maşină din capitală cu un alt tablou. Cu doar cîteva minute înainte de începerea spectacolului, care era înregistrat de televiziune.
Aterizare buclucaşă
În toamna anului 1980, Ceauşescu îţi anunţase o vizită la Braşov. Oficialităţile aşteptau să fie anunţate unde va ateriza Tovarăşu’. La un moment dat, primul secretar e anunţat la telefon că elicopterul va ateriza pe stadionul Metrom. Mobilizare maximă la Securitate, Miliţie şi Armată. Un kilometru în jurul stadionului nici musca nu mai putea trece. Elicopterul cu Ceauşescu a survolat zona, dar pentru că pilotul a văzut un tractor cu remorcă parcate pe gazon n-a mai aterizat. S-a îndreptat spre stadionul vecin, ICIM, aflat la doar cîteva sute de metri distanţă. Oficialii braşoveni au rupt-o la fugă pe jos pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu. Unii s-au suit la volan. În învălmăşeală de pe stradă, două maşini s-au tamponat destul de serios. Una a Securităţii şi alta a Miliţiei.
Fără şapcă
În 1985, Nicolae Ceauşescu se afla în una din „vizitele de lucru“ la Făgăraş. Ca de obicei, a aterizat cu elicopterul pe stadion. Primul secretar şi primarul oraşului împreună cu o tânără fată, îmbrăcată în haine naţionale, care avea în mână o tavă cu pîine şi sare s-au repezit la scara elicopterului. Elicea nu s-a oprit, iar curentul a zburat toate şepcile şi pălăriile. Fata care trebuia să-l servească pe dictator a rămas fără tavă, iar poalele fotei naţionale i s-au ridicat în cap. Cei mai chinuiţi au fost securiştii, care timp de aproape un sfert de oră au căutat prin mulţime şepcile tovarăşilor.

Speriat de o bubuitură
În 1981 preşedintele Republicii a pornit într-o vizită spre oraşul Victoria, unde mergea să vadă Combinatul Chimic de acolo. Întâmpinat su steaguri şi urale, a întrebat unde sunt lansatoarele de rachete pe care dorea să le vadă. I s-a răspuns că la Făgăraş. Într-adevăr, la Victoria se făcea doar materialul explozibil pentru rachete, nu şi lansatoarele. ,,Atunci mergem la Făgăraş”, a zis el. Conducerea fabricii făgărăşene nu se aştepta la una ca asta.
Cum vizita era neaşteptată, mai mulţi gură cască, care văzuseră un elicopter aterizând în faţa combinatului „Nitramonia”, s-au urcat pe copertina unei staţii de autobuz din apropiere. Numai că acoperişul s-a prăbuşit sub greutatea lor. Ceauşescu a auzit dintr-o dată bubuitura şi s-a panicat, fiind cu greu liniştit de gărzile de securişti.

combinatul din Făgăraş
Limba de lemn
Întâlnirile cu oamenii muncii conţineau același tip de “dialog” ca și congresele. Ceaușescu ținea un discurs, după care i se răspundea prin reprezentanții oamenilor muncii, nominalizați dinainte și cu cuvântări scrise de propagandiștii județeni. Aplauzele făceau parte din regia consacrată.
Ceauşescu folosea în discursurile sale abia 450 – 500 de cuvinte. Frazele sunt lungi și arborescente dar lipsite de conținut. O frază de-a sa avea, în medie, 50 de cuvinte, unele depășind suta.
Vacile voiajoare
Scene burleşti se petreceau şi atunci când lui Ceauşescu îi venea să treacă pe la fermele zootehnice. În judeţ exista un lot de văcuţe Hollstein, mari, late şi frumoase. Îndată ce prim-tovarăşul ieşea pe poarta unei ferme, animalele erau încărcate în camioane şi, în mare viteză, transportate la următorul obiectiv agro-zootehnic inclus în programul de lucru.

Uite recolta, nu e recolta!
Furatul recoltei pe timp de noapte devenise, pe la începutul anilor ’80, un fel de sport naţional. Ca să-şi dovedească vigilenţa, „organele“ dintr-un sat din judeţ au organizat o pândă şi le-a căzut în plasă un ţăran cu un car pe jumătate plin. Omul a fost trimis în judecată. Procesul a durat doar câteva minute şi a avut un final neaşteptat. Cu câteva săptămâni mai devreme ziarele publicaseră ample reportaje propagandistice de la vizita de lucru a Tovarăşului, la care se anunţase încheierea campaniei de toamnă cu câteva săptămâni mai devreme. Avocatul ţăranului a prezentat în faţa instanţei organul de presă al PCR, în care era consemnată vizita şi scria negru pe alb că recoltarea se încheiase. Miliţianul şi primarul satului au fost obligaţi de judecător la plata unor daune ţăranului.
Aventuri din alte judeţe
SUCEAVA: La ultima sa vizită la Suceava, înaintea programului oficial, Ceaușescu făcuse o nereușită vânătoare de mistreţi. Vinovat l-a desemnat pe primul-secretar de la Suceava, reproșându-i că-i speriase vânatul. La sfârșit, Tovarășul a cerut să fie condus la aeroport de grupul restrâns al Biroului judeţenei de partid. Nemulțumită de această manifestare în cerc prea restrâns, Tovarășa a criticat gazdele. Spre mirarea subalternilor, Ceaușescu i-a lăsat să încaseze nedreptele observații, deşi dispoziţia de a fi însoţit doar de câţiva oameni fusese dată chiar de el.
IAŞI. În septembrie 1982, cuplul Ceauşescu urma să deschidă anul universitar la Institutul Politehnic din Iaşi. La ultimele verificări, staff-ul dictatorului a constatat că, la parterul clădirii, acolo unde tovarăşu’ urma să-şi ţină discursul, nu se afla nici un WC. Cunoscute fiind probleme de rinichi ale secretarului general, au fost convocaţi rectorul, prorectorii. S-a construit un WC, care a fost vopsit la repezeală. Pe 15 septembrie, Ceauşescu a ajuns la Institut şi a cerut să meargă la baie. Înconjurat de gărzile de corp, a apăsat o dată pe clanţă, dar, surpriză! Uşa nu s-a deschis. A mai încercat o dată, după care a pus mâna pe prohab şi s-a uitat urât la agenţii de pază, care s-au năpustit în uşă. Primul gospodar al ţării a intrat demn în WC, iar martorii povestesc că vopseaua, care nu era complet uscată, i-a murdărit sacoul muncitoresc.

Trecând pe lângă Teatrul Dramatic
CARAŞ-SEVERIN. La termocentrala pe şisturi bituminoase de la Crivina, din judeţul Caraş-Severin, o vizită a cârmaciului a provocat, în 1983, construirea unui mic heliport pentru elicopterul prezidenţial. Alături a fost încropit un veceu autonom, de o singură persoană, cu un rezervor care se golea… după o singură tragere a apei. Securiştii care colcăiau prin zonă cu pistoalele la brâu au desemnat un inginer stagiar pentru a umple rezervorul. Cu câteva ore înaintea aterizării, paza s-a transformat în coşmar pentru stagiar, când un general de securitate s-a uşurat în toaleta improvizată, trăgând apa la ieşire. Cea mai apropiată sursă de apă era la mai mult de un kilometru. Inginerul a transpirat serios: prima dată pentru că a avut de cărat zece litri de apă în timp record, apoi pentru că a lăsat obiectivul nesupravegheat.
TIMIŞOARA. După prima vizită a lui Nea Nicu la Timişoara, care s-a lăsat cu un găinaţ pe basca lui , un anume Marchiş a primit ordin pe linie de partid să facă ceva cu porumbeii din piaţa oraşului, loc în care dictatorului îi plăcea să-şi ţină discursurile către naţiune. Zburătoarele dădeau bine ca decor în „lupta pentru pace“, dar aveau marele cusur că se găinățau chiar şi pe capetele suitei conducătorului mult iubit. Disperat, omul însărcinat cu „dosarul porumbelul“ a îmbătat zburătoarele cu pâine îmbibată în votcă şi ţuică!
HUNEDOARA. La sfârşitul anilor ’80, la Deva, Ceauşescu a observat pe terasele blocurilor multe ciudăţenii rotunde, care arătau ca nişte farfurii mari. Întrebând ce sunt şi la ce folosesc acele castroane uriaşe, dictatorului i s-a răspuns că sînt instalaţii pentru reducerea consumului electric, care captează căldura soarelui şi o transformă în energie. Scena se consuma în plină febră naţională a instalării antenelor parabolice.
Cine a inventat „vizitele de lucru”
Cel care a introdus în lagărul comunist metoda vizitelor de lucru a fost Nikita Hrușciov, conducătorul URSS după Stalin . Îl inspiraseră și campaniile electorale americane, transformate de televiziune în spectacol. Dar dacă politicienii imperialismului organizau mitinguri și turnee electorale pentru a smulge votul alegătorilor, liderii comuniști au permanentizat vizitele de lucru printre oamenii muncii. Hrușciov i-a servit, şi în alte ocazii, de model lui Ceaușescu. De la el a mai preluat rotirea cadrelor, înfiinţarea de oraşe agro-industriale sau dezvoltarea industriilor chimică şi mecanică.







Aș vrea să văd jurnaliștii lui peste prăjit ce vor scrie peste ani despre criminalii de acum din conducerea țării!!..sa vad o vizită de lucru a șefului statului sau a primului ministru!!..
Pe ala care lucrează part time la cotroceni, sau pe generalul de carton ondulat de la guvernul meu…