Nu mai e nimeni acasă, de Sabina Yamamoto
Proza delicat-ironică a Sabinei Yamamoto surprinde prin firesc. Luându-și nu foarte în serios propriul destin, ea povestește fără emfază aventurile pământești ale unei fete ca toate fetele, care-i poartă, întâmplător, numele. Ceea ce face din personajul principal un personaj de poveste, o aventură din care nu ai idee pe unde fugi – e lumea din jur. Aici, Sabina ar putea da lecții de istorie contemporană. O recunoaștem, e a noastră, dar e atât de vaporoasă și de adevărată, încât rămâi surprins la fiecare pagină. S-ar părea că lumea e cea care se strânge în jurul unei familii și o luminează. Iar personajul crește în fiecare pagină cum cresc oamenii adevărați zi de zi. (Florin Iaru)






