George Scripcaru a publicat recent o postare în Parcul Șaguna, în care vorbește grav despre „anii în care nu s-au făcut toaletări”, despre „arbori bolnavi” și despre „responsabilitatea administrației de a preveni tragediile”. Un mesaj care, la prima vedere, pare responsabil și necesar. Doar că ironia este prea mare ca să treacă neobservată: omul care vorbește despre „anii în care nu s-a făcut” este același care a condus Brașovul aproape două decenii. Internetul nu iartă, iar brașovenii nici atât.
Brașovenii reacționează: „Dar cine a fost primar în acei ani?”
Comentariile au explodat imediat. Mulți i-au reamintit fostului primar că arborii nu au început să se usuce în 2020 și că trotuarele nu au fost asfaltate peste rădăcini în ultimii doi ani. Un brașovean întreabă direct: „Să înțeleg că dai vina pe propria administrație? Nu cumva tu ai fost primar 16 ani?” Altul completează: „20 de ani ai fost primarul orașului, nu s-a văzut până acum?” O doamnă punctează sec: „Numai verde nu mai e Brașovul!” În timp ce unii îl felicită cu entuziasm aproape religios, alții îi reamintesc că arborii nu se toaletează singuri, iar sesizările ignorate ani la rând nu pot fi puse în cârca altora.

Ironia supremă: arbori „încercuiți cu asfalt” în mandatele lui Scripcaru
Un comentator îi amintește fostului primar că unii copaci au fost literalmente „încercuiți cu asfalt” în timpul mandatelor sale. Biologic vorbind, nu e cea mai bună metodă de a menține un arbore sănătos. Alții povestesc despre nuci de trei etaje care stau să cadă, despre tei scorburoși lăsați în picioare, despre salcii necurățate niciodată. Pe scurt: problemele pe care Scripcaru le semnalează acum sunt exact problemele care au crescut în anii în care el era la butoane.
Susținătorii: între elogii și teorii despre „ecologiști isterici”
Desigur, există și un public fidel. Un domn îl felicită pentru că „nu ține cont de tolibani”. Altul îl numește „omul care sfințește locul”. O doamnă îl proclamă „primarul care a dat clasă tuturor celor dinaintea lui”. În paralel, apar și teorii despre „ecologiști isterici” care protestează la orice tăiere, despre „o lume care și-a pierdut echilibrul” și despre „tragedii inevitabile dacă nu se intervine”. În acest amestec de elogii și indignări, realitatea rămâne aceeași: arborii din Brașov au nevoie de intervenții profesioniste, nu de postări politice.
Problema reală: sesizări ignorate, cartiere uitate, arbori periculoși
Dincolo de ironie, comentariile scot la suprafață o problemă reală: în multe cartiere, arborii nu au fost toaletați de ani de zile. Oamenii trimit fotografii, povestesc despre ramuri căzute, despre copaci care stau să se prăbușească peste trotuare, despre sesizări depuse acum doi ani fără răspuns. Brașovul are nevoie de un plan coerent de gestionare a arborilor, nu de schimburi de replici politice.
Concluzie: când politicienii descoperă problemele pe care le-au creat
Postarea lui George Scripcaru a vrut să fie un semnal de alarmă. A devenit însă un moment de sinceritate involuntară: brașovenii i-au reamintit că „anii în care nu s-au făcut toaletări” sunt exact anii în care el era primar. Ironia este atât de evidentă încât nici nu mai trebuie subliniată. În timp ce politicienii se ceartă pe Facebook, arborii continuă să cadă, sesizările rămân nerezolvate, iar Brașovul rămâne prins între nostalgii administrative și realități ignorate.






