În urmă cu aproape un deceniu, România a fost zguduită de un triplu asasinat care a sfidat orice logică umană. Nu a fost vorba despre un atac la întâmplare, ci despre o tragedie petrecută în interiorul unei familii aparent normale din Brașov. Într-o noapte de martie, Florin Buliga și-a ucis soția și cei doi copii, o fată de 18 ani și un băiat de 13 ani, lăsând în urmă o durere ce a unit Brașovul cu județul Neamț.
Firul unei nopți de coșmar
Tragedia a avut loc în noaptea de 26 spre 27 martie 2018. Florin Buliga, un bărbat de 44 de ani, s-a întors acasă după o zi în care, susține el, ar fi avut o tentativă de suicid eșuată. I-a cumpărat soției sale, Monica, o orhidee albă – floarea ei preferată – înainte de a comite ireparabilul.
După ce i-a făcut soției un masaj de relaxare, a așteptat ca aceasta să adoarmă pentru a o înjunghia de trei ori în zona inimii. A acoperit trupul cu o pătură, a așezat o orhidee pe pieptul ei și s-a rugat timp de o oră. Imediat și-a sunat fata care era ieșită în oraș, iar acesta i-a spus că se întoarce în scurt timp, ceea ce s-a și întâmplat. S-a dus direct la culcare iar când tatăl s-a asigurat că doarme, în jurul orei 24:00, a ucis-o cu 8 lovituri de cuțit, același cu care-și omorâse soția. Băiatul de 13 ani dormea deja când Florin Buliga a intrat în camera lui și l-a înjunghiat de 3 ori, lăsând cuțitul pe patul băiatului. Triplul asasinat a ieșit la iveală în jurul orei 13:00 când Florin Buliga s-a predat.
Jurnalul ucigașului: delir mistic și obsesia cifrei 6
Ceea ce a șocat cel mai mult a fost atitudinea bărbatului după crimă. Florin Buliga nu a negat niciodată faptele, însă le-a nuanțat printr-un delir mistic notat într-un jurnal. El susținea că și-a „ajutat” familia să ajungă într-un loc mai bun, departe de „lumea sclavagistă”.
„Ștefan, Monica și Ioana au plecat la Dumnezeu. Au plecat într-un loc mai bun decât unde ne aflam noi, pe Pământul subjugat… Am înțeles că suntem ființe de lumină”, nota acesta în noaptea asasinatului.
Lacrimi la Totoiești: fiica satului s-a întors acasă în sicriu
Dacă Brașovul a fost locul crimei, localitatea Totoiești (comuna Tupilați, Neamț) a fost locul unde s-a consumat actul final al durerii. Monica Buliga era „fiica satului”, iar înmormântarea celor trei victime a transformat comunitatea într-o mare de lacrimi. Chiar și preoții care au oficiat slujba au izbucnit în plâns în fața celor trei sicrie aliniate.
Vărul Monicăi, preotul Teofil, a rostit atunci cuvinte care răsună și astăzi: „Ne simțim oarecum vinovați că nu am prevenit, că neatenția noastră a putut permite așa ceva”.

Pedeapsa maximă pentru o crimă de neînțeles
Justiția s-a mișcat neobișnuit de repede în acest caz. În februarie 2019, Curtea de Apel Brașov a menținut decizia primei instanțe: detențiune pe viață. Pe lângă condamnarea penală, bărbatul a fost obligat la plata unor daune morale de 200.000 de euro către bunicii materni, deși nicio sumă de bani nu ar putea vreodată să aline pierderea suferită de familia din Neamț.
Dincolo de sentință: o lecție amară pentru comunitatea brașoveană
Condamnarea pe viață a lui Florin Buliga, pronunțată definitiv de Curtea de Apel Brașov, a închis un dosar penal, dar nu a putut șterge trauma lăsată asupra orașului. Dincolo de zidurile penitenciarului unde ucigașul își ispășește pedeapsa, rămâne o lecție pe care Brașovul nu trebuie să o uite: tragediile se pot ascunde în spatele celor mai „normale” uși de apartament.
Pedeapsa maximă primită de asasinul de pe strada Carpaților a făcut dreptate în fața legii, însă adevărata „dreptate” pentru memoria Monicăi, a Ioanei și a lui Ștefan stă în puterea noastră de a nu mai întoarce privirea atunci când vedem un semn de suferință lângă noi. Brașovul trebuie să învețe să asculte și dincolo de tăcerile grele ale vecinilor, pentru ca o astfel de „noapte a minții” să nu se mai repete niciodată.
Mărturisirea ucigașului
Pe parcursul urmăririi penale, dar și a procesului, Florin Buliga nu a negat niciodată faptele pe care și le-a asumat în totalitate. Dar conform unui fel de jurnal în care avea notițe chiar din noaptea crimei, recunoașterea era nuanțată în sensul în care și-ar fi ajutat familia să ajungă într-un loc mai bun.
„Ştefan, Monica şi Ioana au plecat la Dumnezeu. Să le fie sufletul uşor! Doamne ajută! Au plecat înaintea mea, aş fi dorit să plec eu, însă Dumnezeu nu m-a lăsat, cuţitul a intrat până la capăt, dar nu au murit fizic (…) Au plecat într-un loc mai bun decât unde ne aflam noi, pe Pământul subjugat şi noi sclavi pe el. Am înţeles că suntem fiinţe de lumină, dar am ajuns în Babilon, nimeni nu se mai înţelege cu nimeni. Familiile sunt destrămate, fugiţi din ţară, ţara este sărăcită maximum, banii nu mai au valoare”, notase Florin Buliga în jurnal chiar în noaptea asasinatului.
În aceleași însemnări vorbea despre obsesia cifrei 6 și de faptul că mult timp a crezut că nu va trăi mai mult de 38 de ani, aceasta fiind vârsta la care murise mama sa. Dar deja avea 46 de ani și un trecut zbuciumat, plin de adicții. A făcut consemnări și despre „prietenia” pe care a avut-o aproape toată viața cu alcoolul, dar și despre faptul că nu mai băuse de la 1 ianuarie 2017.
„O bună parte din existenţa mea am petrecut-o sub imperiul unui gând ascuns, că voi muri la vârsta de maxim 38 de ani, vârsta la care a murit şi mama mea când aveam 14 ani şi 6 luni. Cifra 6 a avut o semnificaţie aparte pentru mine. Data naşterii, numărul literelor din numele meu. Am corelat de multe ori cifra 6 cu întâmplări din viaţă. Linia vieţii din palma mea stângă a fost o enigmă pentru cei care au încercat să citească din ea. Acum, la 44 de ani, gândesc că mi-a venit sorocul (38 plus 6). Toate acestea bineînţeles că sunt în mintea mea şi pot fi simple închipuiri. Poate că voi mai trăi 44 de ani, poate nici o zi, ce ştiu eu, nu ştiu nimic”, erau notițele din 9 martie.

Ce a stat în spatele triplei crime din Brașov: între delir religios și dezechilibru psihic
Cazul comis de Florin Mircea Buliga continuă să ridice semne de întrebare chiar și la ani distanță, mai ales în ceea ce privește motivele din spatele gestului extrem.
Anchetatorii și specialiștii au conturat mai multe ipoteze, fără a putea indica un singur factor decisiv.
Delir religios și convingeri distorsionate
Cea mai frecvent invocată explicație este legată de un posibil delir religios. Autorul ar fi dezvoltat convingeri mistice puternice, ajungând să creadă că își „salvează” familia prin gestul său.
Declarațiile sale, în care vorbea despre „trimiterea într-o lume mai bună”, indică o percepție profund distorsionată asupra realității și a conceptului de moarte.
O posibilă criză personală
În paralel, ancheta a luat în calcul existența unei crize personale majore. Deși nu existau semne evidente din exterior, este posibil ca bărbatul să fi acumulat tensiuni psihice sau emoționale pe termen lung.
Specialiștii au menționat posibilitatea unei depresii mascate sau a unor probleme interne nedeclarate.
Ruptura parțială de realitate
O altă ipoteză indică o degradare treptată a gândirii, fără pierderea completă a discernământului. Practic, o combinație periculoasă între luciditate și idei fixe, care a dus la justificarea internă a crimei.
Această „ruptură parțială de realitate” este considerată una dintre cele mai dificile situații din punct de vedere psihiatric, deoarece persoana poate părea normală, dar acționează pe baza unor convingeri profund eronate.
Un caz fără explicație unică
În lipsa unui motiv clar și unic, cazul rămâne unul complex, aflat la granița dintre tulburare psihică și responsabilitate conștientă. Tocmai această ambiguitate îl face unul dintre cele mai analizate episoade de violență extremă din România ultimilor ani.
Ce spuneau psihiatrii despre autorul triplei crime din Brașov
Analizele de la acea vreme ale experților în sănătate mintală conturau portretul unui individ de o ferocitate rară. Florin Buliga, bărbatul care și-a ucis soția și cei doi copii cu o cruzime ieșită din comun, a fost descris de specialiști drept un „manipulator pervers” care se confrunta cu probleme grave din cauza consumului cronic de alcool.
Gabriel Diaconu: „Un criminal care apare o dată la 50 de ani”
Psihiatrul Gabriel Diaconu afirma, imediat după tragedie, că autorul triplului asasinat nu merita prezumția de nevinovăție sau vreun beneficiu acordat victimelor. Medicul a apreciat atunci că Buliga a dat dovadă de o ferocitate ieșită din comun, fiind tipul de criminal care apare rar în România.
Expertiza psihiatrică a fost cea care a trebuit să scoată la iveală dacă acesta a avut discernământ în momentele fatidice. Diaconu preciza:
„A fost mai degrabă un manipulator pervers, cu o psihopatie cronică, care și-a securizat un alibi în primul rând față de sine însuși, inclusiv prin mersul la mănăstire. Nu a fost o crimă motivată religios, ci rezultatul unei frustrări cronic hrănite care a atins un prag critic.”
Printre factorii care au declanșat acel prag s-au numărat declinul succesului profesional, problemele legate de alcool și o relație conjugală care nu îi mai oferea satisfacție. Psihiatrul a fost de părere că Buliga nu era „reabilitabil”, subliniind „răceala sinistră” cu care a fost plănuită fapta.
Ipoteza psihologului criminalist Tudorel Butoi
În schimb, psihologul criminalist Tudorel Butoi a crezut la acea dată că Florin Buliga a manifestat un comportament extremist, rod al unei cauzalități externe.
Expertul a explicat că astfel de cazuri regretabile sunt adesea traduse prin neajunsuri economice, disperare, anxietate sau depresie. Butoi nu a exclus atunci nici răzbunarea sau gelozia, menționând că predarea acestuia după comiterea triplei crime a fost un gest de descărcare afectivă a frustrărilor care îl măcinaseră. Tot el a ridicat la acea vreme ipoteza că ar fi putut fi vorba despre debutul unei psihoze.
Semnele de alarmă: cum pot fi prevenite tragediile tăcute?
Cazul Buliga a lăsat în urmă o întrebare chinuitoare: Cum de nimeni nu a văzut ce urma să se întâmple? Specialiștii în psihologie judiciară și asistenții sociali subliniază că, în multe cazuri de violență extremă, există „steaguri roșii” care, deși subtile, pot indica un pericol iminent.
1. Obsesiile mistice sau numerologice bruște. Atunci când un membru al familiei începe să acorde o importanță exagerată unor semne, cifre sau teorii ale conspirației, ignorând realitatea imediată, acesta poate fi un semn al unei rupturi psihotice. În cazul lui Florin Buliga, obsesia pentru cifra 6 și „ființele de lumină” a fost un indicator clar al unei minți care pierdea contactul cu realitatea.
2. Schimbările drastice de personalitate după renunțarea la adicții. Deși renunțarea la alcool este un pas pozitiv, ea trebuie însoțită de suport psihologic. Uneori, locul unei adicții este luat de o altă obsesie sau de o depresie profundă, care poate degenera în furie reprimată față de cei apropiați.
3. Izolarea socială și jurnalul secret. Multe persoane care comit astfel de fapte încep să se izoleze și să trăiască într-o lume interioară bogată, adesea consemnată în jurnale sau postări online ciudate. Acestea sunt „supape” pentru gândurile negre care nu mai pot fi comunicate verbal.
4. Tentativele de suicid sau gesturile de auto-vătămare. Așa cum s-a întâmplat și în cazul asasinului de la Brașov, tentativa de suicid precedă uneori omorul. În psihologie, acesta este văzut ca un act de disperare supremă care, dacă nu este finalizat asupra propriei persoane, poate fi proiectat asupra celor pe care individul îi consideră „parte din el” (soția și copiii).
Unde poți cere ajutor?
Dacă observi comportamente agresive, delirante sau amenințătoare în interiorul familiei sau la cunoscuți, nu ezita să apelezi la specialiști:
• Linia de urgență pentru violență domestică: 0800 500 333 (număr gratuit, disponibil 24/24).
• Serviciul de urgență 112: Dacă există un pericol iminent de agresiune.
• Cabinetele de psihoterapie: Pentru evaluări clinice atunci când apar primele semne de delir sau obsesii nefirești.






