l Ziua Sfântului Nicolae anunţă începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor şi a darurilor făcute din suflet
Legenda spune că în noaptea dintre 5 și 6 decembrie, Moș Nicolae pune câte o nuielușă în ghetuțele copiilor care nu au fost prea cuminți. Iar asta îi cam sperie pe micuții care se așteaptă să găsească dulciuri sau mici cadouri în ghetuțe. Moş Nicolae, sau Sânicoară cum i se mai spune, este un sfânt darnic, dar şi justiţiar. Nuieluşa a apărut în imaginaţia populară de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect şi împărţea dreptatea. Toiagul lui a devenit simbolul sărbătorii, dar cu timpul legenda l-a transformat într-o nuieluşă de alun. Iar de crenguța de alun se leagă un șir întreg de superstiții și povești. În primul rând, nuielușa e simbol al zilei de Moș Nicolae și aducătoare de noroc în casă.
Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor
Sfântul Nicolae a fost declarat ocrotitorul copiilor. El ştie tot ce facem, şi bune şi rele. Moşul vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie în casele oamenilor, răsplătindu-i pe copiii cuminţi cu dulciuri. Celor neascultători le lasă o nuieluşă, care să le amintească de șotiile lor. Expresia populară „S-a dat Sfântul Nicolae jos din cui” vine din vremea când părinţii mai foloseau nuiaua. Uneori, era de ajuns s-o arate cu degetul, iar obraznicul să ştie ce-l aşteaptă. Dar, în zilele noastre Moş Nicolae nu mai e o sperietoare, ci un personaj imaginar aşteptat cu drag de copiii mici şi mari, fiindcă aduce surprize plăcute. Iar nuieluşa a devenit un accesoriu sărbătoresc, un simbol al zilei de Sfântul Nicolae şi care, fiindcă ne apropiem de sfârşitul anului, ne îndeamnă să facem bilanţul faptelor bune.
Bagheta zânelor şi a magicienilor
Nuiaua de alun din credinţa populară românească îşi are corespondentul în bagheta magică universală. Pentru a o prepara, magul o tăia dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, pronunţând anumite formule, o cojea şi punea la cele două capete două mici capişoane: unul de aur, altul de argint, pe care erau gravate anumite simboluri. Cu nuiaua de alun, se rosteau formule magice lovind obiectele sau fiinţele ce trebuiau să fie fermecate sau desfermecate, nuiaua fiind folosită ca instrument magic, atât în sensul pozitiv, cât şi în cel negativ. Bagheta a fost preluată de iluzionişti, ca instrument indispensabil în realizarea numerelor de magie. Zânele din basme, fie ele bune sau rele, țin și ele în mână obligatoriu o astfel de baghetă capabilă să facă minuni. Până şi coada de mătură a vrăjitoarei se pare că porneşte tot de la o creangă de alun. Steagul căluşarilor a fost dintotdeauna confecţionat dintr-o ramură de alun, iar pentru a fi investit cu putere magică, era descântat de o vrăjitoare.
Creanga de alun în superstiţii
Pe la sate, se credea că acela care poartă cu sine o creangă de alun le va opri pe vrăjitoare să fure laptele vacilor, putea să ucidă şerpi şi avea puterea de a împiedica dracii să intre în casă. În general, în mai toate culturile vechi, se considera că şerpii se tem doar de două lucruri: de soare care îi orbeşte, şi de creanga de alun, care îi omora. Vrăjitoarele rele puteau să îmbolnăvească un om doar dăruindu-i o nuieluşă de alun descântată. Oamenii de la ţară credeau că pot vindeca alcoolismul cu ceai din flori de alun, cu frunzele acestui arbore vindecau muşcătura de şarpe, iar cu alunele se dregeau cei ce sufereau de friguri. Amuleta purtată într-o alună proteja de duhuri necurate şi farmece. În Banat şi Oltenia, copiii puneau crenguţe de alun pe mormintele din cimitir pentru ca morţii să se odihnească în pace. Cu crengile de alun, femeile făceau vrăji de dragoste şi opreau furtunile. Purtată de femei, creanga de alun le sporea fertilitatea. Un vechi obicei din Normandia era ca vaca să fie lovită de trei ori cu o nuia de alun pentru a da lapte. În general, crenguţa de alun a fost investită cu puteri deosebite, mai mari decât ale oricărui arbore. Nu era casă să nu aibă aninată pe perete o nuieluşă de alun, pentru noroc. Nuiaua lui Moş Nicolae e şi ea o baghetă fermecată, care ne aduce magia sărbătorilor de iarnă și bucurie în inimi.

Povestea Sfântului Nicolae
Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Datorită numeroaselor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa a fost supranumit „Făcătorul de Minuni“, păstrând şi rolul de Moş pentru copii.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic, ţinut la Niceea, în anul 325, el a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Nicolae, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit Bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu joardă în semn de avertisment.
Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul „a mijlocit“ iertarea celui care a fost lovit. Sfântul Nicolae a ştiut însă că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Puterile lui Moş Nicolae
Potrivit lucrării lui Ion Ghinoiu „Comoara satelor. Calendar popular“, în tradiţiile româneşti Nicolae are şi unele atribuţii străine unui sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; este iscoadă a diavolului; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite. De ziua lui, Nicolae se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru ca acestea să înflorească până la Anul Nou. Moş Nicolae împarte, ca şi Moş Crăciun, daruri celor mici. Mai veche este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
O legendă dusă în toată lumea
Moş Nicolae este considerat, în tradiţia Bisericii Creştine, adevăratul Moş Crăciun. Se spune că ierarhul Nicolae poseda puteri magice. După mutarea moaştelor lui în biserica ce-i este dedicată, pelerinii creştini din toată lumea au venit să se închine la acestea şi au preluat legenda lui Moş Nicolae în locurile lor natale. Astfel, legenda s-a răspândit în toată lumea şi a preluat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Astfel, în Germania, Franţa şi Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor şi săracilor. Când colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roşu şi mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului a evoluat treptat până la cea a unui bătrân spiriduş vesel.

Moşul fără graniţe
Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte cu un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătoreşte pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter.
În Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un însoţitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiţi cu lovituri de nuia.
La creştinii din Ghana, moşul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawai, el coboară din barcă.
În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.
Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
Minunile Sfântului Nicolae
Minunile săvârşite de Sf. Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâţi de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar etc.
Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care îşi pierduse averea. Sf. Nicolae a venit într-o noapte şi le-a aruncat pe fereastră trei saci de aur, pe care să îi aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să se prostitueze. Se spune că Sfântul Nicolae, impresionat de rugăciunile unui nobil scăpătat, ce nu-şi putea căsători cele trei fiice din cauza sărăciei, a decis să intervină. Două nopţi la rând, Sfântul Nicolae a aruncat printr-o fereastră a castelului, ce era veşnic deschisă, un sac cu bani. A treia noapte a găsit fereastra închisă. Hotărât să-şi îndeplinească misiunea până la capăt, s-a urcat pe acoperiş, a aruncat sacul cu bani prin horn, iar şosetele puse pe cămin la uscat s-au umplut de monede de aur. Sf. Nicolae l-a rugat pe tatăl fetelor să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe.
De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).
Urmare a gestului de bunăvoinţă al Sf. Nicolae manifestat faţă de fetele nobilului scăpătat, cadoul s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sf. Nicolae şi a Naşterii Domnului.

Aproape 15.000 de braşoveni sărbătoriţi de Sfântul Nicolae
Aproape 15.000 de braşoveni poartă numele Sfântului Nicolae şi vor avea un motiv în plus de bucurie sâmbătă, pe 6 decembrie. În judeţul Braşov există aproape 7000 de femei cu numele Nicoleta, Niculina, Niculiţa şi peste 7.700 de bărbaţi cu numele Nicolae, Niculiţă. Există şi situaţii în care oamenii transformă acest prenume în Nick, Nikola sau Nikos. În judeţul Braşov câteva zeci de persoane au aceste prenume. Monitorul le urează tuturor sărbătoriţilor zilei ,,La mulţi ani!“.
De la Sân Nicoară la Moş Niculae
Românii ştiu prea puţine despre identitatea şi biografia reală a Sfântului Nicolae, deşi le este foarte drag. Sân Nicoară, cum era îndeobşte numit în lumea tradiţională, este mai degrabă un personaj mitologic, în jurul căruia s-au ţesut legende diverse şi uneori năstruşnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfânt făcut de Dumnezeu şi ar sta de-a stânga acestuia. Sân Nicoară este acum bătrân, dar atunci când era tânăr se pare că ar fi fost podar, după cum spun unii, sau corăbier şi pescar, după cum spun alţii. Ca protector al corăbierilor, Sf. Nicolae este foarte cunoscut atât în Răsărit, cât şi în Apus. El ar fi oprit şi apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare că ipostaza de Moş Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminţi şi nuieluşe pentru cei neastâmpăraţi), este o inovaţie orăşenească, prefigurând dărnicia mai substanţială a lui Moş Crăciun.

Diferențele dintre legendarii Moș Nicolae și Moș Crăciun
Moș Nicolae aduce daruri copiilor în ajunul zilei de Sf. Nicolae în schimb ce Moș Crăciun vine în ajunul Crăciunului
Moș Nicolae vine călare pe un cal alb sau însoțit de un măgăruș în timp ce Moș Craciun vine pe o sanie trasă de reni
Moș Nicolae lasă darurile, mai mult dulciuri și mici atenții, copiilor cuminți în ghetuțele lustruite, iar Moș Crăciun le lasă sub pomul de Crăciun daruri mai măricele
Moș Nicolae lasă o nuielușă copiilor care au făcut năzbâtii, în timp ce Moș Crăciun le lasă un cărbune copiilor neascultători
Moș Nicolae e singur, în schimb ce Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița și este ajutat la casa lui din Laponia de mulți spiriduși sau elfi






