l Lica Gheorghiu, fiica primul lider comunist al României, și-a ochit bărbatul, apoi tătucul socru l-a divorțat urgent de vechea nevastă și l-a făcut director la „Steagul Roşu“ l Răsfățata actriță fără talent, dar personaj temut în culise, Lica şi-a petrecut câţiva ani buni făcând naveta la Braşov
În 1960, când Gheorghe Rădoi a fost numit director general la uzinele „Steagul Roşu“ din Braşov, noul însărcinat cu destinele marii întreprinderi de autocamioane a venit însoţit de fiica lui Gheorghe Gheorghiu Dej, conducătorul Republicii Populare Române. Lica Gheorghiu avea să devină în câteva zile tovarăşa Rădoi, satisfăcându-și astfel dorinţa mărturisită la Roma: „Tată, acesta e bărbatul la care am visat“. Actriţă cu stângace apariții pe scena teatrului şi a cinematografiei, răsfăţata ,,prințesă roșie” Lica şi-a petrecut apoi câţiva ani făcând naveta între Braşov şi vila din Bucureşti. Până s-a plictisit.

Două fete cucuiete, tari…în tată
Predecesorul lui Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a avut două fete: Lica (Vasilica) şi Tanţi (Constantina). Fetele au fost crescute de bunici, la Galaţi. Erau slăbiciunile lui Dej. Amândouă răsfățate și obraznice, au avut bărbaţii pe care şi i-au dorit. Tanţi, inginer chimist cu diplomă de Moscova, s-a măritat cu Cezar Grigoriu, unul dintre cei trei fraţi ai trio-ului Grigoriu, apoi cu actorul Stamate Popescu.
Lica, fără școală, a vrut mai mult decât statutul de soţie, pe care l-a schimbat de două ori. A vrut să fie vedetă. Aşa că tăticul a făcut-o artistă de cinema. Nu a avut nimeni curajul să-i spună că e lipsită de talent, Lica Gheorghiu a jucat în câteva filme şi piese de teatru. Nu avea nimic în comun cu actoria, dar asta n-o împiedica să se creadă o mare stea ca la Hollywood. Se spune că Dej a construit studiourile cinematografice de la Buftea special pentru ea.
Și în viaţa personală a făcut ,,talente”. Primul soţ i l-a ales conducerea de partid, respectiv ministrul Apărării Emil Bodnăraş, care i l-a recomandat lui Dej de ginere pe juristul Marcel Popescu. Au avut trei copii: Sanda, Gheorghe şi Mîndra. A avut și un amant, pe care chiar l-a iubit, dar pe care l-a eliminat tot tovarășul Dej. Ultimul soț a părăsit-o, când nu mai avea nevoie de numele ei.
Dej i-a torturat amantul
Căsnicia cu Popescu n-a mers, fiindcă, în 1958, Lica s-a îndrăgostit fulgerător de alt bărbat. Se pare însă că ,,amantul” cu care se întâlnea pe ascuns, Gheorghe Plăcinţeanu, fratele celebrei regizoare Sorana Coroamă-Stanca, a fost iubirea vieţii ei. Aşa că, Popescu, devenit între timp ministru-adjunct la Camera de Comerţ, a părăsit-o. Dar Plăcinţeanu era o catastrofă pentru Dej, care s-a opus vehement unui ginere de origine burgheză. Prim-secretarul a aranjat ca Plăcinţeanu să fie arestat, judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare, sub acuzaţia de complicitate la speculă. Fiindcă Lica era hotărâtă să-l aştepte, sentinţa a crescut la 15 ani de muncă silnică. La 1 mai 1961, medicul ortoped care-i furase inima fiicei conducătorului de stat și de partid a murit, la 36 de ani, în penitenciarul de la Râmnicu Sărat. Distrusă de cruzimea tatălui ei şi de pierderea iubitului, Lica şi-a căutat consolarea în teatru. Timp în care Dej s-a gândit la alt soţ pentru febleţea lui. Întâmplarea a făcut ca, de data aceasta, preferinţele lui să se suprapună cu ale odraslei.
Al doilea soţ îi salvase tatăl
Brașoveanul Dumitru Moise tocmai terminase facultatea şi fusese repartizat ca tehnolog la „Steagul Roşu“ în anii lui Dej. Braşoveanul a avut noroc să afle amănunte din viaţa cuplului Lica Gheorghiu-Gheorghe Rădoi de la o colegă de serviciu, inginera Oxana Butaliu, o apropiată a familiei Rădoi. Lucrurile s-au petrecut cam aşa: pe vremea când Rădoi era ataşat pe lângă ambasada de la Roma, Dej şi Lica au făcut o vizită la Vatican. „Acolo, l-a văzut pe Rădoi, secretar III al ambasadei, şi l-a plăcut. Era un bărbat înalt, bine făcut, creol, cu mustaţă. Lica era deja divorţată, aşa că, atunci când i-a spus lui Dej că pe Rădoi îl vrea de bărbat, taică-su a fost de acord“, povesteşte braşoveanul. Sau, poate că Dej l-a acceptat pe Rădoi în contul unor mai vechi datorii morale pe care le avea la acest băcăuan. „Prin anii’40, perioadă în care partidul comunist era în ilegalitate, Rădoi era un taximetrist cu 7 clase, la Bacău. Dej, Gheorghe Apostol şi Chivu Stoica erau urmăriţi şi fuseseră depistaţi de Siguranță. Erau la un pas de a fi arestaţi, când Rădoi le-a salvat pielea. I-a dus cu maşina într-un cartier peste linii, unde au stat ascunşi. Atunci, Dej i-a spus lui Rădoi, recunoscător: «Când vei auzi că partidul comunist va prelua conducerea, să mă cauţi». Când tovarășul Dej a ajuns prim-secretar al PCR , Rădoi l-a căutat“, a povestit pentru Monitorul, cu ani în urmă, brașoveanul.
„În 24 de ore l-au divorţat“
Dej l-a recompensat pe Rădoi. L-a băgat în şcoală şi, în şase luni, a ajuns diplomat pe lângă ambasadorul de la Tirana, apoi la Roma. Aici a întâlnit-o pe Lica, odrasla care-şi însoţea întotdeauna tatăl în cele mai frumoase călătorii. Imediat ce prinţesa a indicat bărbatul ales, Rădoi a fost adus în ţară. Rădoi era însă căsătorit cu văduva unui colonel mort în Primul Război Mondial şi aveau un copil. „În 24 de ore l-au divorţat. Pe urmă, l-au mutat în altă parte pe brăileanul Ghiţă de la Steagu, ca să vină Rădoi director general. Într-un an, a ajuns absolvent de liceu, apoi de Institut Politehnic, Facultatea de Automobile şi Tractoare. Eu l-am cunoscut, stăteam la şedinţe la aceeaşi masă. A fost un director foarte bun, a ridicat uzina la întreprindere de prim rang. Era operativ, dar şi sufletist. Rezolva toate problemele oamenilor, mai ales cu locuinţele“, îşi amintea Moise, care l-a prins vreo patru ani director. Rădoi, probabil influenţat de pretențiile artistice ale Licăi, organiza și concerte ale Filarmonicii de Stat în uzină. Și Ion Voicu a cântat o dată în sala de montaj general a uzinei de autocamioane.

Din taximetrist, ministru revocat
Imediat ce s-a instalat la conducerea uzinei, Rădoi, proaspăt divorţat, şi-a adus viitoarea soţie la Braşov. S-au căsătorit discret, doar cu o masă între membrii de partid. Locuiau pe Şirul Livezii, într-o casă mare. Păreau un cuplu reușit, dar adevărata armonie venea din faptul că răsfățata Lica îşi petrecea mai tot timpul pe la Bucureşti. În Braşov, venea doar când erau petreceri. De obicei se țineau la vila de la Dâmbul Morii. De altfel, drumul până acolo a purtat pe vremea aceea numele Aleea Gheorghe Gheorghiu-Dej. Lui Ceauşescu nu i-a plăcut renumele zonei, aşa că a evitat vila în protocol. La scurt timp după Braşov, Rădoi a devenit ministru al Industriei Construcţiilor de Maşini şi adjunct al primului ministru.

Decăzut după moartea lui Dej
Şi-a pierdut însă toate funcţiile politice după moartea lui Dej, în 1965. De altfel, cu puțin timp înainte a cerut divorțul de Lica, ceea ce l-a înfuriat pe Dej. Dar pe Rădoi nu s-a răzbunat, cum o făcuse cu Plăcinţeanu, fiindcă îl considerase un ginere potrivit. Maurer spunea că, dacă ar mai fi trăit tata-socru încă vreo 5 luni, Rădoi ajungea premier. „După ce Dej a fost îngropat, Nicu l-a chemat pe Rădoi la el, pe la 1 noaptea, şi l-a întrebat: «Nu ţi se pare că ascensiunea ta s-a datorat cam mult lui Dej? Ţi se iau toate sarcinile şi rămâi la dispoziţia Comitetului Central». A doua zi, Ceauşescu era în locul lui Dej. După şase luni, în care nimeni nu-l chemase pentru nimic, Rădoi aproape că murea de foame“, mai povestea Moise.
Ceaușescu l-a umilit pe ginerele lui Dej
Rădoi era cel care organiza petrecerile de partid de la Ciolanu, în Munţii Buzăului. Aşa se face că, atunci când a ajuns în audienţă la Ceauşescu, introdus de Chivu Stoica, Ceauşescu s-a înduplecat şi l-a făcut director general la „Autobuzul“. Fabrica mergea prost, dar Rădoi a pus-o pe picioare. Drept pentru care, văzând că se ridică, a fost din nou tras pe dreapta. „A ajuns şef la instalaţiile de clocit. Apoi, a vrut să revină în Braşov, să se angajeze la Întreprinderea de Reparaţii Auto de la Dârste, dar a renunţat. Într-un cuvânt, Ceauşescu şi-a bătut joc de el, pentru că fusese însurat cu fata lui Dej.
Viața, după dispariția lui ,,tăticu”
După venirea la putere a lui Ceauşescu, Lica a fost părăsită de toţi cei ce o adulau pentru a obţine favoruri de la Dej. Ceauşescu i-a cerut să-şi justifice bogăţiile, după care a scos-o din vila din Primăverii. Lica a murit de cancer, pe 19 martie 1987, fix la 22 de ani din ziua când a fost îngropat tatăl ei. Și copiii Licăi au prins Revoluţia. Sanda a fost economist și a murit în 2005. Gheorghe-inginer, a decedat în acelaşi an. Mîndra, era notar public și și-a deschis după 90 un birou elegant în București. Ea le-a supraviețuit fraților ei mai bine de 10 ani. Sora Licăi, Tanţi, a divorţat şi de Stamate, rămânând doar cu catedra de la Politehnica din Bucureşti. Cezar Grigoriu, primul soţ, cu care avusese două fete, a murit într-un accident de circulaţie, în condiţii misterioase. De Rădoi, tras pe linie moartă, nu se știu prea multe. Doar că, după moartea Licăi, s-a căsătorit cu coafeza acesteia pe care, ironia sorţii, o chema tot Lica.
Cum a murit Dej?
Gheorghe Gheorhiu Dej a murit pe 19 martie 1965 de cancer la plămâni. Unii martori ai vremii au susținut că ar fi fost iradiat de ruși în iunie 1963. „M-a otrăvit KGB-ul!”, i-ar fi mărturisit chiar Dej generarului de Securitate Mihai Pacepa. „Asasinat de Moscova!”, susţine același Pacepa că i-ar fi şoptit la ureche, Nicolae Ceauşescu, succesorul lui Dej la conducerea României. Pentru a nu-și strica relațiile cu URSS, Ceaușescu a trecut la ,,secret” rezultatul anchetei legată de moartea lui Dej. De altfel, Ceaușescu l-a scos ,,din istorie” cu totul pe Dej.
Alții susțin că Dej și-a săpat groapa, din ignoranță, ținând vreme bună în birou, în vitrina cu trofee, o bucațică de uraniu îmbogățit. Era prin 60, iar uraniul, provenit din „prima şarjă produsă” în Republica Populară Română, a fost un cadou de la Chivu Stoica, la acea vreme şef al guvernului. Chiar Gheorghe Rădoi, ginerele lui Dej, l-a avertizat de pericolul expunerii la uraniu și l-a convins s-o îndepărteze. Dar, trecuse deja un an de când bucata de uraniu tronase în vitrina cu trofee. Între machetele primului tractor și primului autocamion, ambele fabricate la Brașov.

Actriţă mică în roluri mari
Lica Gheorghiu a fost o actriţă mediocră. Totuşi, datorită influenței tatălui ei, a fost protagosnistă în 5 pelicule: „Erupţia” (1957), „Avalanşa” (1959), „Lupeni 29” (1962), „Tudor” (1962) şi “De-aş fi Harap Alb” (1965). A jucat în compania celor mai mari nume ale cinematografiei româneşti: George Vraca, Ştefan Ciubotăraşu, Iurie Darie, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, George Motoi, George Calboreanu. În „Lupeni’29“ (regia Mircea Drăgan) a primit chiar rolul principal, pentru care, la primul festival al filmului românesc de la Mamaia (1964), a împărţit premiul de interpretare feminină cu Irina Petrescu. În acelaşi an, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, filmul a obţinut două distincţii. „Tudor“, în care Lica a jucat alături de Vraca şi Emanoil Petruţ, a obţinut „Crucea Sudului“ şi Premiul Special al Juriului la Buenos Aires.

„Incultă și răsfățată…un personaj temut”
Se spunea că avea ,,puterea” a impune distribuția și avea pretenția să joace numai cu actori mari. În schimb, dacă avea impresia că vreo actriță ar putea s-o pună în umbră ca frumusețe, cerea să fie scoasă din distribuție. Cât despre talent, era convinsă că ea este o mare actriță.
„O dezavantajau însă considerabil rigiditatea gesturilor, caracterul lemnos al mişcării scenice, îndeosebi rostirea: cea mai banală propoziţie suna în gura ei placid şi fals”, scria Paul Cornea, fost director al Studioului Cinematografic Bucureşti între 1958 şi 1965, în volumul memorialistic „Ce a fost. Cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache“.
„Oricâtă osteneală şi-ar fi dat cineva s-o corecteze, presupunând că ar fi avut curajul s-o facă, ar fi fost inutil: ea era încredinţată că posedă calităţi de star, iar un anturaj iresponsabil îi întreţinea convingerea, prin linguşeli inadmisibile”, scria Paul Cornea. El a confirmat și cât de periculoasă era fata lui Dej. „Ruptă de realitate, crescută în serai – din momentul accederii tatălui la putere – incultă, capricioasă şi răsfăţată, dispunând indirect de o influenţă enormă, neezitând în alegerea mijloacelor, ea devenise un personaj temut, pe care până şi înalţii funcţionari de partid se străduiau să-l evite”.

Gheorghe Gheorhiu Dej, unealta cu care rușii au distrus România
Gheorghe Gheorhiu Dej a fost primul conducător al României comuniste. A fost un stalinist habotnic care, timp de 17 ani, între 1948-1965, având, la început, sprijinul lui Stalin și al Armatei Roşii sovietice, și apoi bazându-se pe Securitate, a transformat România într-un mare lagăr de exterminare bolșevic. Zeci de mii de oameni, de la simpli țărani gospodari până la elite intelectuale, au fost întemniţaţi, torturați şi mulţi şi-au găsit moartea la Canal, la Sighet, Aiud, Râmnicu Sărat sau Piteşti.
Naţionalizarea, colectivizarea, epurarea învăţământului, decimarea elitelor, persecuții antiintelectuale, subordonarea Bisericii Ortodoxe şi desfiinţarea celei Greco-Catolice, instalarea noii Securități, crimele politice, toate au fost coordonate de Gheorghe Gheorghiu Dej. În timp ce pupa mâna liderului sovietic, prin manevre și uneltiri, el a reușit să-i înlăture pe cominterniştii Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, şcoliţi la Moscova în anii ’30 – ’40. Ambiția lui Dej era să fie singurul stăpân al României. Și a fost. De altfel, și-a arătat caracterul imediat după moartea lui Stalin. Când brusc, n-a mai fost chiar așa de ,,stalinist”. A mirosit vântul schimbării și s-a adaptat ca orice parvenit al acelor vremuri. A început să dezvolte relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii.
Dar acasă, în România, în parșivenia lui, dictatorul communist nu dădea doi bani pe democrație, dreptate sau ,,egalitatea” fluturată de comunism. Fără educație, violent și răzbunător, s-a impus prin teroare ca lider absolut al noii nomenclaturi. A creat un fel de ,,burghezie roșie” formată din oameni, majoritatea fără valoare. Fără școală, fără scrupule, cu ambiții de mărire. Toți îi cântau în strună lui Dej din obediență, dar și de frică.






