Ritual și sărbătoare: Zilele Junilor

l În fiecare an, în Săptămâna Luminată, braşovenii şi mii de turişti urmăresc serbările Junilor scheieni, unice în lume
l În Duminica Tomii, cele 7 cete de juni coboară în Cetate, pe cai împodobiţi cu şalanguri, în aplauzele miilor de oameni adunaţi pe străzile Brașovului istoric

În fiecare an, în Săptămâna Luminată, braşovenii şi turiştii se bucură să admire serbările junilor şcheieni, manifestări unice în lume a căror origine se pierde în negura vremurilor. Pentru juni, întreaga săptămână de după Paşte, este o împletire între ritual și sărbătoare. Aproape în fiecare zi au loc evenimente, începând chiar de luni, când junii pleacă pe la casele fetelor nemăritate cu „stropitul“. În aceste zile, junii tineri încep să-şi poarte frumoasele lor costume moştenite din strămoşi.

La stropit, cu lăutarii-n frunte

În Lunea Paştelor, pe la prânz, Junii tineri se adună în Prund. Joacă tradiţionala „Horă a junilor“ şi aruncă pe rând buzduganul. Se împart apoi în trei grupuri şi, conduşi de „şerji“ vătaf, armaşul mare şi armaşul mic, pleacă pe la casele fetelor de măritat. În frunte cu lăutarii care cântă „Hora junilor“ iau la rând casele unde îi așteaptă domnișoarele gătite, Junii le stropesc pe domnişoare cu parfum şi sunt răsplătiţi cu ouă roşii, cozonac, vin şi flori la rever. Pe înserat, grupurile pornesc spre Biserica „Sfânta Treime“ de pe Tocile, după care poposesc la casa vătafului, în jurul unei mese îmbelşugate.

Hora trocărească

Pe vremuri, marţea petrecerea se relua. Toţi junii tineri aduceau plăcinte cu griş, lapte sau brânză şi băutură din care ofereau tuturor cunoscuţilor.

La petrecerile de miercuri, care erau cele mai cunoscute braşovenilor, participau şi celelalte grupuri de juni, fiecare având conducătorii şi steagurile lor. Alaiul străbătea străzile Braşovului istoric până la locul de popas numit „Între Chetrii“, unde junii „se aşterneau“ la horă. În „Braşovul de altădată“, Sextil Puşcariu scrie că „hora trocărească“ întrece în frumuseţe toate dansurile populare româneşti. „Doi paşi la dreapta şi înainte, strângerea rândurilor de dansatori şi ridicarea mâinilor, doi paşi înapoi cu avântarea mâinilor spre îndărăt, totul în tact, cu mişcări ritmice, făcute riguros, în acelaşi timp. La serbările junilor o joacă numai bărbaţii“, scria Sextil Puşcariu.

Aruncarea buzduganului

După horă şi bucate alese, miercuri are loc „aruncarea buzduganului“. Dintotdeauna, vătaful a fost cunoscut drept cel mai priceput meşter în aruncarea buzduganului. Povestind despre acest obicei, Sextil Puşcariu a amintit că uneori aveau loc şi mici incidente.

„Buzduganul fiind de metal şi având o măciulie rotundă, e destul de greu şi e nevoie de oarecare putere să-l arunci la mare înălţime. Se cerea mai cu seamă dibăcie la prinderea lui. Câte unul din juni era stângaci, iar alţii erau atât de nepricepuţi, încât buzduganul de fier cădea în publicul privitor, care se dădea, ţipând, la o parte“, scrie istoricul.

Apoi, junii coboară străzile cu brazi pe care îi vor aşeza la crucile întâlnite pe drum şi la porţile şerjilor. Pe vremuri, familiile junilor veneau în urma cortegiului în căruţe împodobite.

Joia, „sub Poalele Dosului“

Înainte vreme, joia, junii mergeau „sub Poalele Dosului“ (sub Tâmpa) apoi la armaşul mic unde avea loc aruncarea în ţol (cergă braşovenească). Seara se desfăşura îngroparea vătafului, care era întins pe o scară şi bine legat. El era purtat pe străzile cartierului, ţinut sub streşini dacă ploua, urându-i-se „să se înmoaie că a fost prea aspru“. Dimineaţa era dus la Podul Dracului şi silit să promită că va da de băut pe săturate. Dacă junii nu erau mulţumiţi de „ofertă“, vătaful era aruncat în groapa în care se adună gunoiul peste an.

Aruncatul în ţol

Acum, joia, toţi tinerii grupului, împreună cu vătaful lor, armaşul mare şi armaşul mic, îmbrăcaţi în costumele tradiţionale, sunt aruncaţi în ţol, într-o probă de bărbăţie şi curaj care adună în Piaţa Unirii, în imediata apropiere a Bisericii Sfântul Nicolae, toată suflarea din cartier. Și foarte mulți turiști. Junii sunt aruncaţi pe rând, de trei ori, într-un covor gros şi rezistent, spre hazul celor adunaţi în Piaţă. Aruncarea în ţol nu este obligatorie. Ritualul marchează însă recunoaşterea apartenenţei la grup şi confirmă curajul tânărului.

„Aruncarea în ţol este o demonstrare a curajului şi bărbăţiei, dar probabil că are rădăcini în ritualurile dacice. Atunci se obişnuia să se arunce un tânăr în suliţe, ca să poată duce mesajul comunităţii la Zalmoxe, iar aruncarea în ţol probabil că este o reminiscenţă a acestui lucru. Noi ne străduim să cultivăm aceste obiceiuri la tineret şi să păstrăm aceste tradiţii unice şi extrem de frumoase“, povestește un fost preşedinte al Junilor tineri.

Obiceiul aruncatului în țol este ultima manifestare tradiţională a Junilor din Săptămîna Luminată, înainte de coborârea în Cetate, de duminică.

Pregătiri pentru Coborârea în Cetate

Vinerea şi sâmbăta sunt zile de odihnă, când obiceiul vechi spune că se fac socotelile la bani şi se „plâng zilele trecute“. Tot în aceste zile, junii îşi scot de la naftalină hainele de sărbătoare pregătindu-le pentru marele eveniment din Duminica Tomii. Săptămâna luminată se încheie cu alaiul junilor care, îmbrăcaţi în originalele lor costume, încălecând caii împodobiţi cu ciucuri, flori şi cocarde tricolore străbat oraşul, pentru a se reîntoarce „Între Chetrii“, unde are loc o mare serbare câmpenească.

Defilarea celor şapte grupuri de juni este cel mai aşteptat moment al sărbătorilor din Săptămâna Luminată. Junii tineri, bătrânii, albiorii, roşiorii, braşovechenii, curcanii şi dorobanţii defilează călare, pe cai împodobiţi cu şalanguri, în aplauzele miilor de oameni adunaţi pe străzile Cetăţii. Rădăcinile sărbătorii se pierd în istorie, dar parada din Duminica Tomii reprezenta înainte de 1918, când încă nu se întregise România, triumful tinerilor români asupra Cetăţii.

„Hristos a înviat!“

Acum, an de an, în a doua duminică după Paște, locuitorii din Scheii Braşovului, îmbrăcaţi în pitoreştile lor costume moştenite din moşi-strămoşi, defilează călare prin oraş, salutând mulţimea privitorilor cu tradiţionalul „Hristos a înviat!“. De fiecare dată, mulţimea răspunde cu entuziasm „Adevărat a înviat!“. Şi, aşa cum cere tradiţia, călăreţii se opresc pe traseu, în dreptul fiecărei troiţe din Schei și cântă „Hristos a înviat!“.

Ospățul de la Pietrele lui Solomon

Parada Junilor se încheie la Pietrele lui Solomon, unde, înainte de a se încinge grătarele și a începe ospățul cu bucatele de sărbătoare aduse de familiile de scheieni de acasă, oamenii se cinstesc cu un pahar, iar junii se prind iar în tradiţionala şi unica lor horă şi se întrec în aruncarea buzduganului.

Junii sunt de-o vârstă cu Scheiul

În arhiva Bisericii „Sfântul Nicolae“ s-a descoperit cea mai veche informaţie despre Juni, datând din 1728. Organizaţia are însă o vechime mult mai mare, originea ei fiind legată de primii locuitori ai cartierului. Junii au constituit dintotdeauna o formaţiune locală a românilor, care îşi are originea în organizaţia militară a românilor din Principate, fapt dovedit de numeroşi cercetători ai acestei străvechi populaţii. De-a lungul timpului, serbările junilor au fost considerate simple manifestaţii prin care se sărbătorea venirea primăverii sau petreceri ale tineretului scheian constituit într-o organizaţie sporadică, născută prin imitare sau influenţă străină. Serbările junilor au mai fost legate şi de activitatea preoţilor de la Biserica „Sf. Nicolae“ care urmărea animarea petrecerilor din perioada sărbătorilor pascale şi, totodată, educaţia tinerilor. Aceste interpretări eronate au încercat să minimalizeze importanţa şi unicitatea tradiţiei scheiene. În realitate, Junii s-au constituit într-o străveche organizaţie militară a Scheilor, cu sprijinul voievozilor români din Principate, în secolul al XIV-lea, cu scopul de a întări apărarea şi unitatea pământurilor din Ţara Bârsei. Prima publicaţie care le tipăreşte numele este „Gazeta de Transilvania“ de la 26 martie 1839.

Cine sunt Junii Braşovului?

Obiceiul Junilor este o carte de întemeiere, un străvechi ritual dacic, transmis din generaţie în generaţie, un act de identitate al Şcheiului. La origini, Junii sunt o castă militară, ce reia pur şi simplu obiceiuri dinainte de Hristos, în gesturi preistorice, a căror supravieţuire pare uluitoare.

„Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi… iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci“ (Julius Teutsch, cronicar sas).

Junii din Şchei şi cei din Braşovul Vechi împart tradiţii comune şi au fost uniţi spaţial, înainte de venirea saşilor, care treptat i-au despărţit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Şchei braşovechenilor.

Cele 7 grupuri de Juni

Grupurile de juni îndeplinesc roluri specifice în ceremonialuri şi respectă ierarhia vârstelor. Oarecare rivalitate există între aceste grupuri, dar ea se manifestă numai în ceea ce priveşte tradiţia perpetuată în timp, în realitate junii constituind o singură comunitate care a populat cartierul Schei din cele mai vechi timpuri. Majoritatea costumelor lor sunt foarte vechi, moştenite din tată în fiu şi păstrate cu sfinţenie în lăzile cu zestre.

Cele şapte grupuri de juni sunt:

1. Junii tineri (atestaţi documentar în 1728) numără astăzi circa 30 de membri, locul de manifestare al serbării fiind Coasta Prundului. Steagul acestora are pe o faţă imaginea Liceului Şaguna, iar pe cealaltă un june călare. Ei poartă pălării cu tricolor.

2. Junii bătrâni (1834) provin din grupul junilor tineri, care s-au căsătorit între timp. În fiecare an, de Rusalii, ei organizează pentru tineri „Jocul strămoşesc din Varişte“. Grupul cuprinde scheieni de pe străzile: Pe Tocile, Podul Creţului, Varişte şi altele.

3. Junii curcani (1879) au pe drapel chipul lui Mihai Viteazul şi junele călăreţ. Majoritatea membrilor provin de pe Str. Curcanilor. Ei poartă căciulă neagră cu „ţoc“ şi pene de curcan. Locul de întâlnire este Crucea Mucicoiului.

4. Junii dorobanţi (1924) – grup desprins din cel al curcanilor, petrec la Crucea Dreptăţii de la Fântâniţa Popii. Pe steag se află imaginea junelui călăreţ şi gornistul dorobanţ. Cei aproximativ 60 de membri poartă căciulă brumărie.

5. Junii roşiori (1908) numără aproximativ 80 de membri, care organizează maialul de la Pietriş şi jocul strămoşesc de la Şargu. Au acelaşi steag ca junii curcani, dar poartă chipiu cu pompon roşu.

6. Junii albiori (1869) se întâlnesc la locul numit „Cele două cruci“. Din acest grup făceau parte cei din Breasla Măcelarilor din Schei care purtau căciulă albă. Acum există peste 60 de juni albiori, drapelul lor înfăţişându-l pe Al. I. Cuza.

7. Junii braşovecheni (1922) au acelaşi steag ca albiorii, dar locul în care organizează maialul este Dealul Crucii, situat pe str. Crişan, semnul distinctiv fiind căciula neagră cu „ţugui“.

Revin Zilele Brașovului

Anul acesta, Brașovul reia, odată cu coborârea Junilor în cetate, organizarea Zilelor Brașovului. În paralel cu manifestarile tradiționale ale junilor, municipalitatea va organiza în perioada 25 – 27 aprilie o serie de concerte și târguri tematice în Piața Sfatului și la Pietrele lui Solomon.

Vineri și sâmbătă, scena din Piața Sfatului va găzdui nume importante ale muzicii pop și rock, iar duminica este dedicată muzicii populare. Capul de afiș este solistul Dinu-Iancu Sălăjanu.

Muzica tradițională românească va răsuna și pe la scena de la Pietrele lui Solomon, în zilele de sâmbătă și duminică. Brașovenii și turiștii sunt invitați și la cele trei târguri tematice – din Piața Sfatului, de la Pietrele lui Solomon și de pe pietonala parcului central.