Siropuri medicinale de la bunica

Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri ca ingrediente dulci, aromate, plăcute la gust, care, diluate în apă, potolesc setea. Pe vremuri, se făceau cu miere de albine, astăzi, e folosit zahărul.

Dar, la baza siropurilor naturale stau întotdeauna plantele medicinale, fie că e vorba de frunze, flori sau rădăcini. În stare pură, siropul se foloseşte ca remediu naturist sau ca îndulcitor pentru diferite deserturi şi cocteiluri. Care sunt cele mai populare siropuri terapeutice şi, mai ales, care sunt beneficiile acestui delicios medicament?

Ce sunt siropurile naturale?

Denumirea de „sirop“ provine din limba arabă, de la cuvintele scriab, schira (poţiune). Siropurile sunt preparate lichide cu un conţinut crescut în zahăr (2/3 din greutatea lor), de consistenţă vâscoasă. Siropurile medicinale au un conţinut ridicat în principii active extrase din plantele din care sunt preparate. Este de preferat ca siropurile să fie obţinute din fructe şi plante proaspete. Din acestea se prepară întâi un suc, care se filtrează, apoi se combină cu zahăr la rece sau prin fierbere. Evident, dacă folosim miere naturală în loc de zahăr va rezulta un sirop mult mai sănătos.

Avantajul siropului preparat la rece este că păstrează foarte bine culoarea, gustul şi aroma fructelor proaspete şi întreaga cantitate de vitamine. De asemenea, prin metoda de preparare la rece nu poate avea loc cristalizarea ulterioară a zahărului, dacă siropul nu este supus unor temperaturi sub zero grade Celsius. Dizolvarea zahărului se prepară întotdeauna în vase smălţuite. Apoi se strecoară prin tifon în sticle perfect uscate. Lichidul vâscos rezultat trebuie să fie foarte limpede. Dacă e prea gros, zahariseşte, dacă e prea subţire, fermentează. Se etanşeizează şi se păstrează la rece. Siropurile naturale se administrează intern, diluate cu apă sau ca atare, fiind preferate mai ales de copii.

Pentru ficat, bilă şi stomac

• Sirop de păpădie. Se prepară din flori de păpădie, cam cât ar umple o oală de doi litri. Se adaugă un litru de apă rece. Se pune la foc mic, se lasă să dea câteva clocote bune, se ia oala de pe foc şi se lasă să stea peste noapte. A doua zi, se filtrează, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele mâini. Sucul se amestecă cu un kilogram de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămîie tăiată felii. Se fierbe totul la foc mic. Siropul, uns pe pâine, este absolut delicios. Se foloseşte ca depurativ în acnee, afecţiuni biliare şi hepatice. Dacă adăugăm peste sucul proaspăt de păpădie, suc de cătină şi miere şi lăsăm preparatul la întuneric vreme de cinci săptămâni, obţinem un remediu extraordinar pentru bolile de stomac.

• Sirop de mere. Se obţine din trei kilograme de mere, trei litri de apă şi un kilogram de zahăr. Se curăţă merele, se taie în felii subţiri şi se pun într-o cratiţă cu apă pe foc iute pînă devin moi. Se strecoară printr-o pânză deasă, se adaugă zahărul şi se fierbe pînă începe să se îngroaşe. Se lasă la răcit şi apoi se pune în borcane mici, bine acoperite cu celofan şi legate, care vor fi fierte timp de 15 minute. Acest sirop este indicat în afecţiuni ale ficatului.

Pentru reumatism şi entorse

• Sirop de cimbru. Se obţine din flori şi tulpini de plantă proaspătă. Se umezesc şi se introduc în borcan. Se pun în straturi cu zahăr nerafinat, se lasă la macerat la soare 21 de zile. Florile şi tulpinile se spală cu apă de zahărul rămas pe ele, iar apa se pune peste sirop. Lichidul se pune la fiert la foc mic, până se evaporă apa, se răceşte, se toarnă în sticle bine acoperite, la rece. Se întrebuinţează contra răcelilor, în paralizie, apoplexie, scleroză în plăci, atrofie musculară, reumatism, entorse.

• Sirop de afine. Este indicat ca adjuvant în reumatism, gută, diabet, diaree, infecţii urinare, uremie, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, oxiuroze, meteorism. Ajută la creşterea acuităţii vizuale, reducerea inflamaţiilor hemoroidale, dispepsii. Siropul natural se obţine prin macerarea fructelor. Se pun într-un borcan 2 kg de afine şi se amestecă cu 4 kg de zahăr. Se lasă la macerat 30 de zile, timp în care se agită borcanul de 2-3 ori pe săptămână, până când zahărul se dizolvă complet, apoi se amestecă bine, se strecoară prin tifon şi se toarnă în sticle. Sticlele se astupă ermetic şi se pun în cămară, se păstrează 12-14 luni.

Pentru tuse şi răceli

• Sirop de pătlagină. Fie că se prepară din pătlagină îngustă sau pătlagină lată, este un sirop extrem de valoros din punct de vedere terapeutic. Se prepară din frunze date prin maşina de tocat. Se obţine un terci peste care se pun puţină apă ca să nu se întărească, 300 grame de zahăr nerafinat şi 250 grame de miere. Se lasă totul să fiarbă la foc mic, amestecând continuu, până când se formează un lichid vâscos, care se toarnă fierbinte în borcane şi se păstreaza la frigider. Se mai poate obţine sirop de pătlagină punând frunzele în borcane, în straturi alternative cu zahăr nerafinat. Se îngroapă în pământ trei luni. Se strecoară, se dă în clocot.

Dacă nu aveţi unde îngropa borcanul, puteţi să-l lăsaţi în soare. Siropul lăsat pe fundul recipientului se dă şi el în clocot. Siropul de pătlagină-îngustă curăţă sângele de toxine. Ar trebui utilizat în cură, luându-se zilnic înaintea fiecărei mese câte o lingură. Are efecte verificate în bronşite, astm, tuse, potolind accesele încă de la prima înghiţitură. Siropul de pătlagină cu miere şi suc de cătină are indicaţii în tratamentul infecţiilor inflamatorii cronice ale căilor respiratorii şi în diabetul zaharat. Copiilor li se va administra de la o linguriţă la 6 linguriţe pe zi, iar persoanelor adulte, de la 3 la 6 linguriţe zilnic (timp de 3-7 zile). Se păstrează la rece, nu mai mult de patru zile.

• Sirop de ridiche neagră. E calmant al tusei. Se curăţă ridichea de coajă, se taie felii subţiri şi se aşază într-un borcan, astfel încât să fie un strat de felii, un strat de zahăr. A doua zi, veţi constata că s-a format un sirop. 4-6 linguri pe zi din acest ingredient sunt deosebit de eficiente în tuse, bronşite cronice, astm, litiaze biliare. Siropul este un excelent fortifiant, în cazul copiilor în creştere şi pentru stările de oboseală.

• Sirop din muguri de pin. Are proprietăţi dezinfectante la nivelul căilor respiratorii şi asigură fluidificarea secreţiilor din aparatul respirator. Este recomandat pentru o gamă largă de afecţiuni respiratorii. Are şi efect stimulant, îmbunătăţind starea de vitalitate. Se fierbe un kilogram de muguri de brad în doi litri de apă, vreme de 15 minute, după care se lasă să se răcească. Se adaugă două kilograme de zahăr, se fierbe până dă în clocot, după care se filtrează şi se trage în sticlă. Acest sirop nediluat se administrează pentru tratarea tusei iritative şi a tusei uscate, diluat cu apă de izvor, e antifebril.

• Sirop de brad. Se prepară din muguri recoltaţi în lunile mai-iunie, din zone nepoluate. Cel mai eficient este siropul preparat cu miere de albine, astfel: un strat de muguri, un strat de miere, altul de muguri şi tot aşa. Se lasă la macerat 1-2 luni, după care se filtrează şi se pune în sticle. Se iau 1-2 linguriţe, de 3 ori pe zi. Este foarte bun la gust şi eficient în inflamaţii ale căilor respiratorii superioare, tuse, stări gripale. Un tratament durează cel puţin o lună şi poate avea bune efecte la copii, în caz de polipi nazali. Este recomandat şi în anorexie, migrene, gastroenterită.

• Sirop de hrean. Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă patru linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă. După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi în astm, bronşită cronică, anemii, avitaminoze, gripă. Se înghite încet, lăsându-l să acţioneze asupra căilor respiratorii. Pentru menţinerea tinereţii pielii, se aplică pe obraz seara, înainte de culcare, sirop de hrean, vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.