• Îndrăgitul joc cu pietre a fost conceput în România, de către Ephraim Hertzano, un negustor care a dorit să înlocuiască jocurile cu cărți de carton înterzise în țară în 1936
• Așa au ajuns deșeurile de plexiglas de la cabina piloților să intre într-o afacere de milioane
Acum aproape 88 de ani, singurul loc din lume unde se juca rummy era sufrageria unui român. Aceasta pentru că, la vremea aceea, jocul era încă necunoscut în restul lumii. Ideea unei alternative la cărţile de joc i-a venit unui comerciant evreu pe nume Ephraim Hertzano. El a făcut de probă nişte piese din lemn cu numere şi culori diferite. Mai apoi, ca să fie mai uşor de manevrat, şi mai ieftine, a confecţionat piesele din plastic reciclat de la avioanele produse la Braşov.
După ce a emigrat în Israel, inventatorul a vândut câteva jocuri. Însă abia după ce a ajuns în America, jocul de rummy, sau remi cum i se spune încă pe la noi, a cunoscut faima mondială. De care se bucură şi azi, când rummy se joacă și online.
Iată povestea acestui joc, unul dintre cele mai populare jocuri de familie din lume.
În loc de cărţi de joc
La jumătatea anilor ’30 din secolul trecut, Ephraim Hertzano, un negustor de periuţe de dinţi, se tot gândea cum ar putea înlocui cărţile tradiţionale de joc cu piese din alt material. Și asta, pentru că în acea perioadă, jocurile de cărţi erau interzise pe teritoriul României. Legea pentru Interzicerea jocurilor de noroc din 6 aprilie 1936 îi pedepsea pe cartofori. Cu excepţia celor care jucau în cazinourile din Mamaia şi Sinaia.
În aceste condiţii, oamenii simpli au rămas fără distracţia preferată cu care îşi omorau timpul liber. Nu aveau voie să joace nici măcar o șeptică sau Popa Prostu. Aşa că, negustorul s-a gândit să conceapă nişte cărţi de joc nu din carton, ci din alt material, cu care să se poată juca în familie orice joc de cărţi mai inteligent. De pildă o canastă. Poate din lemn să le facă, și-a zis negustorul.
Dar piesele de lemn se prelucrau greoi, iar materia primă era destul de scumpă. Apoi Hertzano s-a gândit la plastic, un material mai uşor şi mai elegant pentru un joc de societate. Dar plasticul era și mai scump la acea vreme. Ba mai mult, era şi foarte greu de găsit. Plexiglasul abia se inventase în 1936. Și nu era la îndemâna oricui. Însă Hertzano ştia unde să-l găsească. Ba chiar fără să-l coste nimic. Am putea spune că asta a fost prima „activitate de reciclare” din Brașov.

La Braşov, i s-a aprins beculeţul
Ephraim Hertzano călătorea mult prin România după material plastic. Din care confecţiona periuţe de dinţi, perii şi alte produse utile în cosmetică. Le făcea și apoi le comercializa. Într-una dintre aceste deplasări, a dat peste soluţia perfectă la problema jocului care îl frământa. Vizitând Fabrica de Avioane I.A.R. de la Braşov, a văzut că pentru cabinele piloţilor se folosea mult plexiglas, Perspex, cum era denumit atunci. I-a venit ideea să confecţioneze un fel de cărţi de joc din acest material.

Bineînţeles, plexiglasul era bun şi pentru periuţele lui de dinţi. Aşa că a cerut un sac cu bucăţi de Perspex rămas de la aeronavele militare româneşti casate sau reparate. Deșeuri care oricum se aruncau. Întors acasă, într-o singură zi, a făcut pisele asemănătoare cărților dejoc interzise. Practic, atunci s-a născut şi primul joc de rummy. Şi-a invitat apoi prietenii la o seară de jocuri perfect legal. Oamenii au privit invitaţia cu scepticism, dar, în final, au recunoscut că s-au distrat foarte bine împreună cu Ephraim şi Hana, și soţia lui. Au jucat „cărţi” fără să le pese de poliţie. Atractivul joc numit rummy s-a răspândit rapid între cunoscuți. Astfel că, în casa lui Hertzano a avut loc şi primul concurs de rummy din istorie.
Vânzări la bucată
Jocul cu cărţi de plexiglas a început să fie tot mai popular. Proprietarii de magazine erau asaltaţi cu cereri. Hertzano a continuat să-şi perfecţioneze piesele și regulile jocului. În cele din urmă a dezvoltat o versiune nouă, cea pe care o ştim şi astăzi şi care se numeşte rummy sau rummykub, cum e denumirea internaţională. Sau remi, cum îi spun românii.
După ce s-a încheiat Al Doilea Război Mondial, familia Hertzano a emigrat în Israel. Nu aveau de unde să ştie că invenţia va fi atât de iubită și în această ţară. Ephraim a petrecut zile în şir în micul său atelier, asamblând cu migală fiecare joc în cutii. Făcea câteva seturi pe săptămână. Trebuia să taie piesele mici din plastic, să le picteze manual, să sculpteze cutia de lemn şi tablele de joc. Apoi le distribuia către micii comercianţi. Îl ajutau şi copiii lui care ofereau jocul din casă în casă. Nu a vândut prea multe, doar pentru că oamenii nu prea aveau bani în acele timpuri.
Anii ’50 erau anii în care statul nou-născut trăia o epocă a migraţiei masive, a lagărelor de tranzit, a cupoanelor pentru alimente. Românul a vândut într-un an doar câteva zeci de jocuri la negustorii din Tel Aviv. Dar Hertzano nu s-a descurajat. În fiecare sâmbătă, îşi invita prietenii la o seară de rummy.
O invenţie devenită distracţie naţională
Distracția din casa lui Hertzano a ajuns şi la urechile soţiilor de comercianţi. Care, interesate de un joc amuzant, s-au autoinvitat la familia Hertzano. La plecare, negustorii luau cu ei şi câteva cutii de joc, ca să le vândă șa rândul lor. În scurt timp, Hertzano a trebuit să-şi extindă atelierul, fiindcă trebuia să facă tot mai multe seturi de jocuri. Acest atelier a ajuns astăzi una dintre cele mai mari fabrici de jocuri din lume.

În anii ’70, chiar dacă vremurile erau zbuciumate în Israelul vizat de atacuri teroriste, bucuria oamenilor pentru jocul de rummy n-a dispărut. Ajutat de copiii săi, Mariana şi Micha, Ephraim vindea mii de jocuri pe an. Uun succes uimitor în condițiile acelor ani. „Îmi amintesc cum băgam şase jocuri în geantă şi plecam să conving clienţii să cumpere. Le spuneam doar să încerce jocul şi apoi, dacă devin dependenţi de el, să plătească. Dacă nu, să-mi înapoieze jocul. Curând cele şase jocuri fabricate pe săptămână au devenit 60, apoi 600, şi aşa mai departe, o adevărată industrie“, povestea într-un interviu Micha, fiul inventatorului. Rummy a devenit o distracţie naţională. Dar popularitatea jocului a trecut dincolo de graniţe, după ce turiştii s-au întors acasă cu jocuri făcute cadou. Aşa a ajuns Hertzano şi exportator.
I-a înnebunit pe americani
Se spune că, aflată în Israel, soţia comicului american Don Rickles a cumpărat un joc. Familia Rickles a devenit obsedată de joc, iar artistul a povestit în celebra lui emisiune televizată de la miezul nopţii că viaţa lor de cuplu s-a schimbat: nu mai mâncau, nu mai dormeau, toată ziua jucau jocul adus din Israel. Restul e istorie. Hertzano a fost asaltat de comenzi, până când linia telefonică s-a blocat. Reţelele en-gros, precum şi magazine de prestigiu, dar şi pasionaţii de jocuri au cumpărat mii de jocuri.
Hertzano a întocmit liste de aşteptare, pe care erau înscrişi şi 100.000 de clienţi. Rummikub a devenit cel mai bine vândut joc din Statele Unite ale Americii în 1977 şi a fost introdus în Germania în acelaşi an, intrând astfel şi în Europa natală a jocului, la mai bine de la 40 de ani de la prima versiune.

Familia Hertzano a inventat zeci de noi modele de joc, a îmbunătăţit ambalajul, dar, în principiu, rummy cel mai căutat este cel clasic. Românii maturi cunosc foarte bine acest joc. În zilele noastre, aproape că nu e casă în care să nu existe un joc de rummy rămas de pe vremea lui Ceauşescu. Iar cei mai tineri se distrează jucând cu oameni din toată lumea varianta în online.
Un rummy la şase secunde
Deşi Ephraim Hertzano a murit în 1987, compania pe care a fondat-o în 1978, Lemada Light Industries Ltd, a continuat să producă celebrul joc. În orăşelul Arad din deşertul Negev, sute de angajaţi ai urmaşilor lui Hertzano produc încă piese pentru jocuri Rummikub, în trei schimburi de lucru pe zi. La fiecare şase secunde, este gata o cutie de joc completă. La fabrica întinsă pe 6.000 mp, se foloseşte cea mai avansată tehnologie de fabricaţie şi prelucrare a materialelor plastice. Nimeni nu mai ciopleşte piesele ca pe vremea plexiglasului reciclat de la Braşov. Mai mult de patru milioane de jocuri sunt produse anual, peste 50 de milioane de bucăţi sunt răspândite în întreaga lume.
Puse cap la cap, toate piesele de pe glob ar înconjura Pământul de două ori şi jumătate. La nivel mondial, Rummikub este al treilea joc de familie cel mai vândut, după Monopoly şi Scrabble. Dar este primul la categoria jocuri cu piese. Este jucat în 48 de ţări, cu instrucţiuni tipărite în 26 de limbi. Pe placul tuturor, tineri şi bătrâni, bogaţi şi sărmani, jocul este pe locul întâi la exportul de jocuri al Israelului. A fost declarat Jocul Anului în SUA, Germania, Olanda, Spania, Polonia şi chiar şi în Coreea de Sud. Jocul le-a captivat şi pe vedete, cei mai înrăiţi jucători fiind Elisabeth Taylor şi Telly Savalas.
În prezent, se presupune că există mai mult de 20 de variante principale ale jocului remi, făcându-l unul dintre cele mai versatile jocuri de cărți. Remi indian, Gin Remi, Three Thirteen și Kalooki, Mozaic, Monocolor sunt doar câteva dintre acestea. Principalele variante de Remi Online sunt Remi Etalat și Rummy pe tablă
Rummikub XXL, conţine piese de două ori mai mari decât cele obişnuite, iar Rummikub Start este dedicat preşcolarilor, ca joc educaţional. Noile jocuri Rummikub poartă nostalgia celor originale, născute în bucătăria lui Hertzano din România, şi vorbesc despre viziune, perseverenţă, pasiune şi un pic de geniu.
Regulile jocului clasic
Setul de rummy conţine 106 piese cu numere de la 1 la 13 plus 2 Jockeri, 4 table de joc şi o hârtie cu instrucţiuni. Toate piesele trebuie aranjate pe tablă în aşa fel încât să se obţină serii şi suite. O serie este o formaţie de piese cu aceeaşi valoare, dar de culori diferite. O suită conţine piese cu valori consecutive, dar de aceeaşi culoare. Ambele tipuri de formaţii trebuie să conţină cel puţin 3 piese. O serie poate fi formată din maximum 4 piese, în timp ce suitele pot fi formate din maximum 14 piese. Se deschide cu minimum 45 de puncte, obţinute din însumarea valorilor pieselor. Se pot face alipiri la piesele celorlalţi jucători. În jocul clasic, câştigă jucătorul care a depus toate piesele pe masă. Există mai multe jocuri care se pot juca cu setul de rummy: Canastă, Gin Rummy, Mahjong.
Campionate şi campioni
La fiecare trei ani, începând cu 1991, se organizează campionate internaţionale Rummikub. Anul acesta, competiţia va avea loc între 6 și 9 septembrie, în Polonia, la Gdansk. Ultimul campionat mondial a avut loc 2018. În Israel. Au participat 120 de jucători din 32 de țări. Pauza din 2021 a fost cauzată de pandemie.
În cadrul campionatelor internaţionale, nu se joacă pe etalate, se închide pe tablă, cu punctaj în funcţie de combinaţiile realizate. Primul campion mondial Rummikub, în 1991, a fost câștigat de un japonez. În 1994, a câştigat o gospodină din Egipt. În 2018 a câștigat tot un tânăr japonez. Iar marele premiu a fost de 6607 dolari. Campionii sunt oameni din cele mai diverse categorii. Românii nu au obţinut cupa niciodată, iar România, ţara în care s-a născut acest joc, n-a găzduit niciodată un campionat mondial de Rummikub, autohtonul remi.







