AcasăPovestile MonitorulNoaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare

- Advertisement -

l Începutul unui nou an este prilej de bucurie şi sărbătoare peste tot în lume

- Advertisement -

31 decembrie este, calendaristic, ultima zi din an, iar noaptea este cunoscută ca fiind trecerea dintre ani când se sărbătorește Revelionul și implicit, venirea Anului Nou.

Sărbătoarea Anului Nou deţine recordul pentru cea mai mare vechime. Babilonienii îl sărbătoreau încă de acum 6000 de ani, la prima lună nouă de după solstiţiu. Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfăşurându-se diverse activităţi. Un obicei des întâlnit la babilonieni era înapoierea echipamentelor agricole împrumutate.

Cuvântul „revelion” este de fapt un neologism împrumutat din limba franceză, de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. La început, s-a folosit cuvântul „revellion”, tot din limba franceză, care desemna o masă luată noaptea târziu. Apoi s-a folosit pentru masa târzie din seara de Ajun al Crăciunului. Abia dupa 1900 a ajuns să definească exclusiv petrecerea din noaptea dintre ani.

- Advertisement -
De Noul An se leagă speranțele

Odată cu trecerea timpului, au apărut și tradițiile specifice în funcție de culturi și regiuni. În România, cea mai veche și frumoasă tradiție de Anul Nou este Plugușorul. Totuși, sunt și niște obiceiuri mai moderne care se respectă aproape în toate colțurile lumii. Se spune că de Anul Nou trebuie să ai o casă curată, haine curate și să porți ceva de culoare roșie.

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare
Plugușorul, cel mai vechi obicei al românilor de Anul Nou

De asemenea, Anul Nou nu trebuie să te găsească fără bani în buzunar, iar dacă ai un pahar în mână e și mai bine, deoarece se spune că va fi un an mai vesel. Dacă te ții de mână cu persoana iubită la trecerea dintre ani, sigur vei avea noroc în dragoste, iar dacă vei aprinde o lumânare sau vei lăsa o lumină aprinsă în casă în noaptea de Anul Nou, vei avea un an luminos și îmbelșugat.

„Le Réveillon” cu alimente de lux și şampanie în Franța

În Franţa se marchează sărbătoarea numită „le Réveillon” cu alimente de lux, şampanie şi cadouri. Francezii coc o plăcintă în care se pune fasole. Cel care va nimeri o boabă de fasole va fi declarat „regele fasolei” și va trebui să-și îndeplinească dorințele până la sfârșitul sărbătorii. La fiecare An Nou, franceziii mînâncă neapărat și clătite.

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare
Șampania, nelipsită la Revelioanele francezilor

Italienii aruncă mobila pe geam

Conform unui vechi obicei, la miezul nopţii toate vechiturile din casă trebuie aruncate pe fereastră. În acelaşi timp, explodează petarde şi pocnitori şi o avalanşă de confetii umple străzile marilor oraşe, care se întrec în focuri de artificii la miezul nopţii.

Porcul scandinav are panglici

„Noaptea supremă“, de înnoire a anului la scandinavi, este la 21 decembrie. Obiceiul cere ca pe masa fiecăriu scandinav să se afle frumos rumenit şi împodobit cu panglici colorate „porcul Zeului Frei“. Înainte de a-l împărţi, mesenii întind mâna deasupra lui făgăduind că în anul care vine vor face lucruri deosebite.

Grecii fac o prăjitură tradiţională în care pun bani şi se înghesuie apoi să o mănânce pentru a găsi banii. Se spune că cei care îi găsesc vor avea parte de bogăţie tot anul.

Cele 12 boabe de struguri ale spaniolilor

De Anul Nou, spaniolii înghit 12 boabe de struguri atunci când orologiul bate miezul nopții, câte o boabă pentru fiecare bătaie a ceasului. Acest gest simbolizează încheierea anului, trecerea celor 12 luni. Cel care reuşeşte să le înghită pe toate este asigurat că va avea fericire în tot cursul anului viitor.

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare
Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri în primele secunde ale anului

Noul An în Birmania începe în luna aprilie, în miezul primăverii. În cele patru zile premergătoare Anului Nou, toţi locuitorii participă la tradiţionala sărbătoare a apelor. Obiceiul constă în a stropi cu apă, simbol al rodniciei, pe prieteni şi rude, iar ritualul este obligatoriu şi nimeni nu scapă neudat.

Scoţienii devin darnici, iar nemții glumeți

În unele provincii din Germania se face o păpuşă din paie cu chip de femeie bătrână care este pusă într-o roabă şi purtată în noaptea de Anul Nou prin sat. La miezul nopţii, aceasta este aruncată în apă. În ultimul timp, acest obicei s-a schimbat, tinerii preferând ca, în locul paiaţei, să plimbe cea mai frumoasă fată prin sat.

Scoţienii devin darnici în noaptea de Anul Nou, când îşi oferă cadouri. Cei care păşesc primii pragul unei case aduc gazdelor o bucată de cărbune şi un hering. Conform tradiţiei, cărbunele simbolizează căldura pe tot timpul anului, iar heringul belşugul.
Spre deosebire de Revelionul englezesc, care este sobru, petrecerea scoţiană de Itocmany este veselă şi zgomotoasă, în sunetul cimpoaielor şi în clinchetul paharelor de scotch şi whisky.

Cioburile aduc noroc, în Danemarca

De Anul Nou, în Danemarca, oamenii obişnuiesc să spargă farfurii în uşa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în faţa uşii va avea parte şi de cel mai mult noroc.

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare
Cioburile aduc noroc danezilor în noaptea dintre ani

În Mexic se întâlnesc mai multe superstiţii: scoaterea bagajelor afară pentru călătorii bune în anul ce vine şi agăţarea unor figurine în formă de oaie pe clanţa uşii pentru prosperitate. De asemenea, mexicanii comunică de Anul Nou cu spiritele morţilor. Spiritismul are baze legale şi o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari.

Vâsc sub perna fetelor de măritat, în Irlanda

În Irlanda, fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-şi găsească adevărata dragoste. Ele aşază vâsc sub pernă visând la momentul magic când îşi vor cunoaşte alesul. De asemenea, vâscul alungă şi spiritele rele. În Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul ţării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica. Tot în Irlanda se coace pâine verde de Anul Nou.

Grecii își caută norocul în „vassilopitta”

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa.

Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare
„Vassilopitta”, tradiția grecilor de An nou

Copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradiţională pentru această sărbătoare este „vassilopitta”, o prăjitură în care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel ce găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.

La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a mânca choucroute (un fel de varză murată cu cârnaţi) în familie, având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul.

În Olanda, Oudejaarsdag sau „ziua anului trecut” (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori şi ţin până târziu în noapte.
Noaptea speranțelor: Anul Nou, cea mai veche sărbătoare

12 smochine, 12 dorinţe pentru portughezi

Insula Madeira din Portugalia deţine recordul pentru cea mai fastuoasă petrecere de Anul Nou. În 2007 s-au lansat câte 8.000 de artificii pe minut până s-a ajuns la un cumul de 600.000. Turişti din toată lumea se adună pentru a urmări spectacolul ameţitor.
Aici există obiceiul ca în noaptea dintre ani să se mănânce 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.

Brazilienii întâmpină noul an cu lenjerie intimă foarte colorată. De obicei se poartă nuanţe vesele de roşu şi galben în speranţa atragerii norocului şi a unui posibil partener. Dorinţele de avere şi dragoste se exprimă prin intermediul lenjeriei. Pe bulevardul Paulista sunt aprinse focuri în aer liber la miezul nopţii. Într-o astfel de sărbătoare, focurile de artificii sunt vestitoarele Noului An.

În Ecuador se ard sperietori de ciori

În Ecuador se confecţionează sperietori de ciori care se ard la miezul nopţii. Fiecare familie are propria sperietoare umplută cu ziare şi bucăţi de lemn, pe care o arde în faţa casei. Tradiţia spune că astfel se distruge tot răul acumulat în cele 12 luni trecute, deschizând calea către fericire. În această ţară există şi superstiţia că lenjeria galbenă purtată de Revelion aduce optimism anul următor.

Mai cunoscut este poate obiceiul americanilor de a împărtăţi un sărut pasional cu persoana iubită la miezul nopţii, despre care se crede că va şterge amintirile neplăcute ale trecutului, deschizând calea către un viitor încărcat de dragoste.

Veşmintele cu buline şi mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerea filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceştia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele. De asemenea, aruncarea monezilor la miezul nopţii semnifică belşug.

Anul Nou, în cimitir în Chile

Chilienii, mai precis locuitorii oraşului Talca, îşi sărbătoresc Anul Nou alături de rudele moarte. Porţile cimitirului se deschid la orele 11 noaptea, iar localnicii sunt întâmpinaţi de muzică clasică în surdină şi de lumini fade, transformând cimitirul într-un loc festiv.

Revelionul în Panama este inaugurat de clopotele din turnul pompierilor. Când acestea încep să bată, fiecare se străduieşte să facă zgomot strigând şi bătând în ce se nimereşte. La vacarmul general se adaugă claxoanele maşinilor. A doua zi, de la ferestre se toarnă apă peste trecători sau se deşartă pungi cu făină. De Anul Nou orice glumă este permisă, oricât de deplasată.

În tradiţia egipteană, oamenii îşi oferă unul altuia miere şi curmale. Înainte de a le mânca, ei îşi spun: „dulce şi binefăcător este numai dreptul adevăr“. Obiceiul cere ca, în dimineaţa respectivă, tinerele mame să-şi poarte în spate cel mai mic fiu, căruia trecătorii îi dăruiesc turte cu miere.

Japonezii bat clopotele de 108 ori

În Japonia, casele se împodobesc cu crini şi bambus, simboluri ale devotamentului şi longevităţii. Lângă uşă se aşază un aranjament din rămurele, care serveşte drept locuinţă zeului aducător de noroc. Fiecare gospodină înalţă în casa sa un altar special, făcut din prăjiturele de orez, sake, curmale şi delicatese tradiţionale. Clopotele templelor sună la miezul nopţii dintre ani de 108 ori.

La masa de Revelion a islandezilor este nelipsită plăcinta denumită „Riisipuuro“, într-un colţ al ei find ascunse câteva boabe de orez. Despre cel care nimereşte în bucata sa boabele se spune că se va căsători, iar dacă este căsătorit va avea în noul an un copil.

În India se fierbe lapte

Cea mai populară sărbătoare indiană a înnoirii anului este Pango-ul, celebrat în prima zi după solstiţiul de iarnă. Momentul cel mai important al acestei zile este dimineaţa, când se aprinde rugul pregătit de către copii, în cel mai însorit loc din curte. Pe jarul aprins, femeile pun oale mari de lut în care se amestecă lapte cu orez. Aşezată în jurul focului, întreaga familie aşteaptă clipa în care laptele începe să fiarbă. Primul clocot este salutat cu strigătul voios: „pongol“, adică „laptele fierbe“, semn că soarele a binecuvântat casa, deci anul care vine va fi îmbelşugat. Timp de câteva zile, salutul tradiţional este: „a fiert laptele“.

Caesar a fost cel care a stabilit că anul începe la 1 ianuarie

Până în anul 46 î.Hr., când Caius Iulius Caesar a făcut reforma calendarului, romanii sărbătoreau începerea anului primăvara, la 1 martie. Atunci când, odată cu renaşterea naturii, erau înlocuiţi consulii şi alţi demnitari. Dacă schimbarea consulilor era amânată, poporul se răzvrătea. Aşa cum s-a întâmplat în anul 54 î.Hr., când a izbucnit răscoala lutisarilor motivată de faptul că această schimbare a întârziat cu 10 luni.

În anul 46 î.Hr., Caius Iulius Caesar a alcătuit un calendar solar de 365 zile, grupate în 12 luni. Pentru că îi rămâneau şase ore, pe care le considera necesare pentru a completa anul real, Caesar a hotărît să adauge la fiecare patru ani o zi în plus. Făcând astfel ca ziua de 24 februarie să se numere de două ori.

Tot Caesar a stabilit ziua de 1 ianuarie ca fiind prima zi a anului. Mai târziu, s-a stabilit ca din patru în patru ani, luna februarie să aibă 29 de zile. 2024, anul pe care ne pregătim să-l întâmpinăm, va fi un an bisect, adică vom avea 29 de zile în luna februarie.

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE