AcasăSanatateDe la mămăligă la E-uri: Ce a mâncat românul în ultimii 100...

De la mămăligă la E-uri: Ce a mâncat românul în ultimii 100 de ani?

- Advertisement -

Acum un secol ţăranii mâncau mămăligă cu borş. Peste 50 de ani, au trecut la pâine, carne şi lactate. În comunism s-au hrănit pe raţie, iar astăzi fugim de E-uri şi vrem să mâncăm ca acum 100 de ani.

- Advertisement -

Astăzi suntem foarte prudenţi cu ceea ce mâncăm, încercăm pe cât posibil să urmăm sfaturile medicului. Adică să ne hrănim cât mai sănătos şi să facem mişcare. Alimentaţie modernă înseamnă multe fibre (legume şi fructe) şi mai puţină carne roşie. Acum 100 de ani, însă, acest mod de nutriţie era considerat dăunător. Se credea că slăbeşte vigoarea organismului şi îndeamnă la consum iraţional de alcool. Astăzi putem să ne facem toate poftele, dar oare suntem mai sănătoşi?

„Naţionala mămăligă“

„Hrana unui popor e o chestie foarte însemnată. Modul cum omul se hrăneşte e cel mai important factor în lupta pentru traiu“. Aşa începe articolul care sfătuia guvernul anului 1896 să hrănească mai bine ţăranii, asigurându-le mai multă carne şi pâine în alimentaţia de zi cu zi. Autorul, care semnează „EU“, crede că numai triburile care au învăţat să vâneze au supravieţuit, vegetarienii au pierit.

„Geţii erau numiţi mâncători de lapte“, dar cultivau şi grâu, ovăz şi mei, din care preparau diferite feluri de mâncare. Mai târziu, „pe vremea lui Petru Rareş, lăncierii moldoveni mâncau pâine albă şi brânză de burduf. Dimitrie Cantemir spune că românii făceau pâine din mei şi o mâncau cu unt. La 1759, în Ţara Românească se mâncau seu, unt şi brânză de vaci, oi şi capre“. Carnea era friptă sau pastramă. În post se mânca mult peşte, care se găsea din belşug. „Aşa că, hrana îmbelşugată, vegetală şi animală, explică vitejia şi cerbicia din trecut a neamului românesc.“ Ajungând în prezentul de acum un secol, se constată că ţăranii români sînt malnutriţi, iar cauza este „naţionala mămăligă“. Aceasta pentru că mălaiul este alterat.
De la mămăligă la E-uri: Ce a mâncat românul în ultimii 100 de ani?

- Advertisement -
Zilnic, borş cu verdeţuri

De fapt, ce puneau pe masă ţăranii români? Mămăligă şi borş. „Udătura e numai s-o facă să alunece pe gât. Actele oficiale na arată că udătura românului e borşul, ceapa, usturoiul, buruienile de primăvară; verdeţurile, fasolea şi varza mai rar; din când în când, câte o fărâmă de peşte sărat; carne de porc puţină, în dulcele de iarnă; brânză, ouă puţine şi rar câte o pasăre.

Ţăranul zice că a mâncat dulce dacă a avut mămăligă cu borş de buruieni dres c-un ou. Şi pe-acela ades e silit s-aştepte până s-o ouă găina. La zile de post, după anotimp, buruieni, fasole, varză, castraveţi, acestea sînt bucatele lui. Carnea e rară de tot în casa săteanului nostru. Iarna se hrăneşte ţăranul ceva mai bine. De Crăciun, cei mai cu dare de mână taie un porc.“ În concluzie, „ţăranul român din toate judeţele e cel mai sfânt vegetarian“. Aceasta deoarece ţine cu sfinţenie 33 de săptămâni de post pe an şi mănâncă lactate şi carne doar 19 săptămâni.

„Dar şi în acele zile de slobozenie el mai mult posteşte, căci, începând de la 1883 până în zilele noastre, ţăranul se crede fericit dacă are mămăligă.“ Excesul de mămăligă, acest aliment pe care medicii de azi îl consideră hrănitor şi cu virtuţi terapeutice, era incriminat ca responsabil de lipsa de putere a omului, dar şi de apariţia bolilor. „Ţăranul nostru numai de nevoie s-a deprins cu mămăliga, strămoşii lui mâncau pâine albă“.Dintre legume, se admiteau ca fiind hrănitoare doar fasolea, mazărea şi varza.

Fără carne, omul devine leneş

Pledoaria pentru o alimentaţie bogată în proteine provenite din carne e întărită şi prin comparaţia cu hrana altor popoare: „Omul nu se poate hrăni numai cu legume. De sute şi sute de mii de ani, el a năzuit spre o bucată de carne. E o idee greşită de a se crede că ţăranul nostru nu are nevoie de o hrană mai animală.

Englezii şi germanii care, relativ, mănâncă mai multă carne, sunt cei mai activi şi mai cuceritori pe teren economic şi pe altele. Niciun popor nu se hrăneşte atât de prost ca poporul nostru, afară doar de poporul rus, dar acesta, cel puţin, dovedeşte prin număr“.

Lipsa cărnii din alimentaţie este cauza lenei proverbiale a ţăranului român, în apărarea căruia sare „Gazeta Săteanului“. „Omul muncitor, dacă e silit să muncească tot mai mult fără să i se sporească hrana, atunci în câteva zile se vlăguieşte şi nu mai are niciun spor la muncă. Românul face deodată de trei ori mai multă muncă decât un lucrător bulgar sau ungur, dar după trei zile de muncă se înmoaie şi face foarte puţin pentru restul săptămânei. Faptul acesta ne arată că românul nostru are toată bunăvoinţa, nu e leneş, cum e învinuit, dar că n-are hrana trebuitoare. Lenea lui e mizeria fiziologică. A se pretinde mai multă muncă fără a-i înlesni mijloace de trai e tot una ca şi a pretinde morţilor să umble. Omul se aseamănă cu o locomotivă, nu-i dai material de ars, stă pe loc.“

Hrana bună, leac împotriva alcoolismului

Autorul articolului are mai multe recomandări, bazate pe studii ştiinţifice valabile la acea oră. „Ştiinţa arată că, din cinci părţi, numai o parte se preface în putere de a munci, iar patru părţi sînt întrebuinţate pentru întreţinerea organismului. Dar dacă nu se dă hrană îndeajuns, atunci omul se consumă pe dânsul. Întâi i se distruge grăsimea, atâta câtă are, apoi vine vremea ţesăturilor musculare. Astfel, în posturi, când românul e mai mult flămând decât sătul, el nu mănâncă de dulce, dar îşi mănâncă singur carnea sa.“

Pe seama mămăligii şi a alimentaţiei uniforme, lipsită de nutrienţi esenţiali, este pusă şi patima beţiei. „Tot slăbirea organismului şi neştiinţa explică beţia. Omul sleit de puteri se simte slab, alcoolul îi ridică artificial aceste puteri, activează la început circulaţia şi lui îi pare că-i dă putere. Şi fiind atât de plăcută senzaţia de a te simţi înviorat şi cu putere, după ce ai fost slăbit de muncă şi hrană neândestulătoare, simte omul o atragere pe care n-o poate stăpâni şi mai bea un pahar şi pe urmă altul, până ce începe descordarea organismului şi otrăvirea lui cu alcool. O hrană bună şi îndestulătoare ar fi cel mai bun leac împotriva alcoolismului“.
De la mămăligă la E-uri: Ce a mâncat românul în ultimii 100 de ani?

Mai multă carne şi pâine

Trecând la formule, publicaţia de acum 100 de ani calculează că „un ţăran, ca să scoată materiile trebuitoare arderii organismului său, ar trebui să înghită mămăligă în cantitate cam de 5 kilograme în timp de 24 de ore!“. Dar care sunt aceste substanţe trebuitoare? Ca şi astăzi: proteinele, mineralele, apa şi fibrele. Autorul recomandă proteinele din carne şi cele de natură vegetală, recunoscând că acestea ajută la creşterea masei musculare şi a forţei.Formula alimentară ideală ar fi: „Experienţa a arătat că oamenii hrăniţi în felul următor produc cea mai mare putere: 600 g carne, 550 g pâine, 1.000 g cartofi, 1.000 g bere. Dacă ar avea ţăranul nostru asemenea hrană, cât de spornică i-ar fi munca şi cât aur n-ar curge din mâinile lui!“

Calculele nu sunt total greşite. Astăzi considerăm că avem nevoie de 0,8 g proteină per kilogram corp. Însă cantitatea de pâine nu trebuie să depăşească 200 g pe zi, iar cartofii, 150 grame.

De la alimentaţia raţională, la E-uri

După război, românii de la oraş mâncau la fel de prost ca sătenii. Cumpărau alimente ieftine, în timp ce ţăranii mâncau mămăliga rece, tăiată felii şi prăjită pe jăratec, peste care se turna apă rece şi sare. Poşirca, adică terciul care rămâne de la făcutul ţuicii, se mânca tot cu mămăligă. Uneori, se punea pâine în apă şi se fierbea în amestec cu brânză.

În comunism, a apărut conceptul de alimentaţie raţională, care era de fapt o înfometare ştiinţifică. În 1964 s-au elaborat normele de alimentație rațională, după criterii medicale, bazate pe indicatori de vârstă, gen, profesie, consum energetic, stare fiziologică. Programul implementat în anii ’80 pentru „însănătoşirea populaţiei“.

Raţionalizarea alimentelor a generat cozile interminabile şi alimentarele goale. Mâncarea se cumpăra numai pe cartelă, cu porţia. Rația lunară pentru o persoană era: 300 g pâine pe zi, 1 kg carne de pasăre pe lună, 500 de g carne de porc sau de vită pe lună (sau conserve din URSS, China sau Cehoslovacia), 800 g mezeluri sau pateu pe lună (celebrul salam de soia sau parizer), 100 g unt pe lună, jumătate litru ulei pe lună, 1 kg zahăr pe lună, 1 kg mălai pe lună şi 5 ouă pe lună. Cei care desfăşurau o muncă grea, primeau în plus 300 g diverse. Cei care lucrau în turnătorii şi medii toxice primeau surplus de lapte.

După Revoluţie, au început să se găsească de toate şi românii s-au grăbit să se înfrupte din toate, exagerând cu cantităţile şi uitând de efectele nocive ale grăsimilor. Astăzi, totul e la liber, dar ne-am întors singuri la alimentaţia raţională. Mâncăm mai cumpătat şi cu mai multe legume. Dar nu putem fugi de E-urile ucigaşe. Căutăm disperaţi alimente organice, din legume şi animale crescute natural. Încercăm să mâncăm ca acum 100 de ani, dar câţi ştiu că nu e cel mai sănătos reper din istorie?

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE