Simbol național. Istoria stemei României

l Cea mai veche reprezentare heraldică românească păstrată o regăsim pe sigiliul pus de Mircea cel Bătrân pe tratatul cu Polonia, la 1390
l Stema României de azi este cel mai tânăr simbol al statului român și n-a împlinit oficial nici 10 ani

Tricolorul, imnul „Deşteaptă-te române!”, stema şi sigiliul ţării sunt simboluri care reflectă identitatea noastră națională. De români. Cu aceste însemne de stat ne recunoaştem apartenenţa la ţara în care ne-am născut sau pentru care am optat.

Pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, se va auzi imnul de stat, iar tricolorul va flutura pe clădiri și bulevarde. Stema României, însă, este mai puţin invocată în momente de sărbătoare. Cu toate că nu există act oficial al statului român care să nu o conţină. Acvila care poartă simbolurile provinciilor române vorbeşte de istorie şi tradiţii, dar simbolizează şi suveranitatea, independenţa şi unitatea statului român de azi.

Totuși, stema României de azi este cel mai tânăr simbol oficial al statului român. Și asta pentru că forma și conținutul stemei a fost adoptat prin Lege, completând Legea din 1992, abia în iulie 2016. Cu doar doi ani înainte ca România să împlinească 100 de ani. 100 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918.

Coroana de pe capul acvilei a dat bătăi de cap politicienilor

Paradoxal, deși nu a împlinit oficial nici 10 ani, istoria stemei României este o poveste mult mai veche. Stema României a suferit modificări, unele radicale, de-a lungul timpului. În funcție de schimbările de regim politic.

Stema României postcomuniste a fost adoptată de Parlament în anul 1992 şi are la bază stema din perioada interbelică, proiectată la cererea regelui Ferdinand I al României. Regele Întregitor al României Mari.

Iată cum descrie stema țării Legea nr. 102, din 21 septembrie 1992 Privind stema ţării şi sigiliul statului: „Stema României simbolizează statul român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare şi scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan”.

Buzduganul şi spada sunt simboluri ale puterii statale, vulturul însuşi este o pasăre puternică, iar în religia creştină, îl simbolizează pe evanghelistul Ioan. Scutul pe care stă vulturul este de culoarea înălţimilor spre care se avântă. Pe pieptul acvilei se găseşte scutul mic împărţit în cinci cartiere, corespunzătoare provinciilor istorice. Lipsea însă coroana de pe capul acvilei. În 2016, prin lege s-a îndreptat o eroare de interpretare. Iar pe capul acvilei a reapărut coroana. De care atât de tare s-au temut comuniștii, feseniștii, pentru că le sugera monarhia.

În realitate, coroana care încununa acvila României este de fapt Coroana de Oţel, adică însemnul independenţei dobândite în anul 1877. După cum istoria arată, Coroana de oţel a fost turnată din ţeava unui tun turcesc, capturat în Războiul de Independenţă din 1877. Coroana de Oțel, purtată de Carol I, este cea pe care o vedem pe stema actuală a României și este înainte de toate simbolul Independeței națiunii noastre.

O stemă din cinci steme

Înfăptuirea României Mari a necesitat crearea unei noi steme care să corespundă cu statutul ţării: stat unitar, independent şi suveran. Dezbaterile în această problemă au fost iniţiate în 1919 şi duse la bun sfârşit, abia în 1921. Stema de astăzi a României păstrează ideea de stat unitate. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice:

• Stema Țării Românești: acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I

• Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroană antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur)

• Stema Moldovei: în varianta de pe stema României, capului de bour îi este asociată, pe lângă luna crai-nou și roza, o stea în locul soarelui atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I

• Stema Transilvaniei: scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de numele german al Transilvaniei, Siebenbürgen („Șapte cetăți”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea

• Stema Dobrogei: constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial „Ținuturile Mării”, întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având însă ieșire la Marea Neagră prin fâșia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă

• Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului

Două proiecte respinse

După căderea regimului comunist, încă din primele momente ale Revoluţiei din 1989, stema comunistă a fost decupată de pe steag, iar sigiliul oficial, timp de doi ani, nu a conţinut decât numele ţării. România avea nevoie o stemă nouă, reprezentativă.

Comisia de heraldică, numită în scopul realizării noii steme a României, a propus Parlamentului două variante finale care au fost, în cele din urmă, combinate în actualul design. Unul dintre proiecte a fost realizat de către heraldistul Gabriel S. Jivănescu.

El propunea o stemă după modelul celei regale din 1921, în care scutul aflat pe pieptul acvilei era tripartit (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania), iar deviza „Nihil Sine Deo” era înlocuită cu „Virtus Romana rediviva”. Politicienii vremii, însă, au refuzat simbolul Coroanei de Oţel de pe capul acvilei, pentru că se temeau că trimitea la monarhie. Și astfel, au respins întreg proiectul.

O altă propunere a venit de la heraldiştii Jean-Nicolas Mănescu şi Constantin E. Ştefănescu, în septembrie 1990. S-a pornit de la moştenirea heraldică a stemei României din 1921, din care au fost eliminate însemnele regalităţii. N-a fost eliminată, însă, Coroana de Oţel, element care a dus la respingerea proiectului. Scutul aflat pe pieptul acvilei cruciate era împărţit de data aceasta în şase provincii istorice, care respecta şi împărţirea administrativă ecleziastică, adică mitropoliile existente atunci.

Autorul machetei a cerut daune morale

FSN-iştii au fost cei mai înverşunaţi adversari de atunci ai Coroanei de Oţel. Greşit înţeleasă, această coroană a fost asimilată monarhiei, statut incompatibil cu cel de republică. În realitate, ea este simbol al Independenţei din 1877. A fost turnată din ţeava unui tun turcesc, capturat în Războiului de Independenţă, fiind practic şi un trofeu de razboi. Coroana a fost purtată de toţi regii României. Parlamentarii au respins proiectele specialiştilor în heraldică, dar l-au acceptat pe cel al unui militar. Victor Dima este creatorul stemei României din 1992.

Macheta realizată de el s-a dovedit a fi pe placul politicienilor şi, cu mici retuşuri, a fost aprobată. În Monitorul Oficial în care a fost publicat actul normativ, numele lui Victor Dima figura ca „autor al machetelor grafice”.

Patru ani mai târziu, Victor Dima a chemat în judecată Monetăria Statului SA, cerându-i să-i plătească procentul legal din beneficiile obţinute prin reproducerea machetelor sale pe leul românesc. A pierdut definitiv şi irevocabil.

Epopeea proceselor legate de drepturile de autor pentru stema României s-a încheiat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Conform sentinţei, în mai puţin de trei luni, statul trebuia să-i achite despăgubiri morale şi materiale. Victor Dima ceruse două milioane de dolari, a primit doar 2.000 de euro. Victor Dima, licenţiat al Institutului de Arte Plastice din Bucureşti şi angajat al armatei, se plângea în 2010: „Autorităţile române nu au dorit să-mi recunoască nici în ziua de astăzi calitatea de autor al stemei şi sigiliului României. Justiţia română, prin domnul Florin Costiniu, a considerat de cuviinţă să încalce o dispoziţie a Curţii Europene. În opinia lor, autorul este Parlamentul României care a votat proiectul realizat de subsemnatul”.

Stema României din 1881, printre cele mai frumoase din lume

Cele mai vechi steme ale formaţiunilor prestatale de pe teritoriul României datează din secolul XIII. Toţi voievozii români au avut propria heraldică, reprezentativă pentru teritoriul pe care îl conduceau şi pentru familiile lor. Cea mai veche reprezentare heraldică românească păstrată o regăsim pe sigiliul pus de Mircea cel Bătrân pe tratatul cu Polonia, la 1390. Simbolurile prezente atunci se regăsesc şi în stema de azi a României: acvila, crucea, soarele şi luna.

După unirea realizată de Mihai Viteazul, sigiliile aplicate actelor domneşti conţineau atât stemele voievodatelor respective, cât şi pe cea a Daciei (doi lei afrontaţi, care sprijină o sabie). În 1859, în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, s-a pus problema unei steme „conformă cu starea politică în care au intrat ţările noastre de la realizarea principiului unirii şi cu datele istorice de la colonizarea românilor în Dacia”, după cum spunea primul ministru Ion Ghica. Acest prim proiect fusese pictat de către Carol Popp de Szathmary.

În 1867, sub Carol I, a fost adoptată o altă stemă de stat. Specialiştii în heraldică apreciază că stema României din 1881 era cotată drept una dintre cele mai frumoase din lume.

După Primul Război Mondial, şi alte teritorii locuite în majoritate de români (Transilvania, Banatul, Maramureşul, Partiumul, Bucovina şi Basarabia) au fost integrate României. Această situaţie politică a trebuit să fie reflectată şi în stema regatului, astfel că în 1921 o comisie heraldică special instituită a adoptat o nouă reprezentare.

1921: Stema României Mari

La 23 iunie 1921, pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul votează legea privind noua stemă a României Mari. Stema se prezenta sub trei forme (mare, mijlocie, mică) fiind folosită, fiecare din ele, în funcţie de importanţa actului.
Ea se prezenta astfel: scut, albastru-azur, pe care este o acvilă cruciată, încoronată, cu spada şi sceptrul în ghiare, totul din aur, purtând pe piept un scut scarletat având la bază un triunghi şi pe centru un ecuson alb/negru.

În primul cartier, pe fond albastru-azur, o acvilă cruciată de aur, cu ciocul şi ghiarele roşii, flancată de un soare şi o semilună, tot de aur; în cartierul al doilea, pe fond roşu, un cap de zimbru în culori naturale, cu o stea între coarne şi flancată de o floare şi o semilună conturnată, din aur; în cartierul al treilea, pe fond roşu, un leu ieşind dintr-un pod, ambele de aur; în cartierul al patrulea, tăiat de o fascie roşie, pe câmpul superior, de culoare albastră, o acvilă neagră cu limbă roşie, având un soare de aur şi o semilună conturnată, iar în câmpul inferior, pe aur, 7 turnuri de cetate, colorate roşu; în triunghiul în şef, pe albastru, doi delfini afrontaţi, de aur.

Scutul este timbrat cu coroana regală românească, din oţel, şi este susţinut de doi lei de aur, cu limble roşii. Colanul Ordinului „Carol I” atârnă la baza scutului iar eşarfa albastră, cu deviza „NIHIL SINE DEO”, de aur, este plasată sub lei şi scut. Totul este aşezat pe un mantou de purpură dublat cu hermină şi bordisit cu franjuri de aur şi timbrat cu o coroană regală de aur.

Stemele de tip bolşevic ale României comuniste

Stema țării a fost schimbată odată cu venirea comuniștilor și proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947. Stema de tip bolşevic înfăţişa un câmp, pe care ara un tractor, iar în fundal erau trei furnale. Pe panglica tricoloră scria R.P.R. Adică Republica Populară Română, numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României.

Prin legea din 28 martie 1948, interiorul stemei a fost înlocuit cu un câmp verde la marginea unei păduri de brazi în care se află o sondă de petrol. În fundal, un masiv muntos din spatele căruia se iveşte un soare care emană raze. În 1952, pe razele dintre spicele cununii, a fost plasată steaua roşie cu 5 colţuri. În 1965 a fost proclamată Republica Socialistă România, fapt care s-a reflectat şi în stemă. Astfel, panglica tricoloră a fost scris numele întreg al ţării. De asemenea, la baza pădurii, câmpul a fost înlocuit cu o fâşie albastră, pentru a simboliza apele României.

Stema comunistă a dispărut chiar în zilele revoluției din decembrie 1989, când a fost decupată de pe steaguri. Gest care năștea astfel un nou simbol al libertății românilor: tricolorul cu gaură.

Legea Stemei

LEGE nr. 146 din 12 iulie 2016, pentru modificarea Legii nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 19 iulie 2016

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul I

Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 24 septembrie 1992, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.”

2. Anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezenta lege.

Articolul II

(1) Până la data de 31 decembrie 2018, autorităţile publice au obligaţia să înlocuiască stemele şi sigiliile existente în prezent cu noile modele ale acestora, astfel cum sunt modificate potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), cele două modele de stemă a României şi respectiv de sigiliu al statului pot fi folosite în continuare.

(3) Monedele şi bancnotele emise de Banca Naţională a României anterior datei de 31 decembrie 2018 vor continua să circule şi după această dată, în paralel cu monedele şi bancnotele cu stema nouă.

(4) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Născuţi de Ziua Naţională

La 1 decembrie, când românii sărbătoresc Ziua Naţională a României, în judeţul Braşov mai au un prilej special de sărbătoare aproape 2000 de persoane. Care îşi sărbătoresc ziua de naştere. Tuturor celor care serbează ziua României sau au dublă sărbătoare, prin ziua lor de naștere, le urăm ,,La mulţi ani, cu sănătate şi bucurii!”.