l Anul acesta se împlinesc 480 de ani de când Johannes Honterus a înfiinţat la Braşov prima bibliotecă publică din spaţiul românesc
l Dintre primele cărţi răsfoite de abonaţii braşoveni, doar 26 au supravieţuit până în zilele noastre

Fiecare oraş se mândreşte cu prima sa bibliotecă publică, pentru că, odată cu accesul la educaţie, orice comunitate îşi dezvoltă personalitatea culturală. În Ţările Române, bibliotecile au apărut în secolele XVIII-XIX. Însă, la Braşov, Johannes Honterus a devansat cu două secole ideea unei biblioteci la care să aibă acces orice cetăţean dornic să descopere învăţătura din tipărituri. În 1543, umanistul sas braşovean, reîntors în oraşul natal pentru a înfăptui Reforma, a pus bazele primei biblioteci gimnaziale publice din Transilvania. Ba chiar din toate teritoriile locuite de români. Odată cu marele incendiu care a mistuit Biserica Neagră, cărţile s-au distrus. Printr-o minune, 26 de incunabule au supravieţuit până în zilele noastre, o comoară nepreţuită, de care mulţi braşoveni nici nu ştiu. Monitorul Expres vă prezintă un crâmpei din istoria bibliotecilor Braşovului, istorie care a început cu acest templu al cărţii ridicat de Honterus în 1543.

Primul gimnaziu umanist

Clădirea în care a funcţionat prima bibliotecă a Braşovului există şi astăzi, chiar în faţa Bisericii Negre, iar pe frontispiciul ei pot fi citite cuvintele: „Hic Fuit Bibliotheca Scholae Coronensis – Johannes Honterus – 1577“. Dar nu acesta este anul înfiinţării bibliotecii, instituţia îşi deschisese porţile pentru cititorii braşoveni încă din 1543, an în care a apărut primul regulament şcolar din ţările locuite de români, şi în care este menţionată şi biblioteca. „Se precizează că, pentru biblioteca gimnazială, s-au alocat 312 florini pentru achiziţionare de carte, într-un an. Este o dovadă că oficialităţile cetăţii au înţeles valoarea formării şcolare din moment ce au alocat pentru cărţi o sumă cu care îţi puteai cumpăra o casă. Această sumă a fost suplimentată de mai multe ori, dar nu se ştie cu cât“, spune Thomas Şindilariu, şef de birou la Arhiva Bisericii Negre şi cel în grija căruia au ajuns puţinele cărţi de pe vremea lui Honterus. De fapt, umanistul sas sosise în Braşov la chemarea Sfatului Orăşenesc care dorea cu orice preţ să lase învăţământul pe mâna unui om de seamă, cu experienţă europeană. Astfel, cărturarul a înfăptuit reforma religioasă a tuturor saşilor transilvăneni, dar şi reforma învăţământului. „Schola Coronensis“ a fost primul gimnaziu umanist din Europa de Sud-Est. Odată cu sosirea lui Honterus acasă, Braşovul cultural a înflorit. A înfiinţat o tipografie, a modernizat educaţia, iar cetatea a devenit nucleul spiritual al întregii Transilvanii. În mijlocul Renaşterii, Braşovul a renăscut.

Biblioteca gimnaziului era una publică, braşovenii puteau citi la sala de lectură cărţi de teologie, medicină, jurisprudenţă, filosofie „şi tot ce-am mai putut aduna valoros, în limita posibilităţilor“, după cum nota chiar umanistul. Fondul de carte cuprindea circa 600 de volume. Acestea proveneau, probabil, din fondul vechi al şcolii, dar erau şi cărţi noi, aduse prin tinerii braşoveni plecaţi la studii în Vestul Europei sau prin comercianţi. Se spune că Honterus a făcut rost de cărţi şi de la Constantinopol. Cel mai vechi catalog păstrat în arhiva bibliotecii datează din 1575. Cărţile erau aranjate pe secţiuni, în ordinea alfabetică a titlurilor. „Honterus i-a scris geografului elveţian Sebastian Munster despre şcoala gimnazială din Braşov, care avea deja un edificiu propriu, că nu e alta să se poată compara cu ea în Ungaria de atunci, după ce biblioteca corvineană fusese distrusă în 1540“, precizează Thomas Şindilariu. Cert e că renumele bibliotecii braşovene trecuse graniţele cetăţii. Din motive necunoscute, 14 cărţi s-au pierdut, astfel că înaintea marelui incendiu, biblioteca mai avea doar 486 de volume. În 1689 au ars toate tipăriturile şi manuscrisele, odată cu Biserica Neagră. În 1705, Martin Ziegler, rectorul gimnaziului, a întocmit un catalog cu 270 de cărţi, dintre care 26 erau cărţi salvate din flăcări, iar celelalte, donaţii particulare ale cetăţenilor care au ajutat la refacerea fondului de carte al bibliotecii publice, mutată în actualul corp B al Liceului „Johannes Honterus“. Printre donatori, s-a numărat şi muzicianul braşovean Daniel Croner, compozitor de opere pentru orgă.

În 1790, biblioteca s-a mutat în actuala clădire C, unde i s-a rezervat pentru prima oară o cameră proprie, până atunci cărţile fiind depozitate în biroul rectorului. Următoarele cataloage vor fi din ce în ce mai complex organizate. În 1830, Joseph Trausch, cunoscut istoric şi colecţionar de manuscrise, a întocmit un „Catalog al transilvanicelor“ din biblioteca gimnaziului. Inventarul cuprindea şi operele tipărite de autori transilvăneni în străinătate, şi cele ale autorilor străini apărute în Transilvania. Un capitol al catalogului este dedicat „Instrucţiunilor pentru bibliotecarul gimnaziului evanghelic din Braşov“. În acea vreme, biblioteca avea în custodie şi colecţiile de ştiinţe naturale, numismatică şi arheologie, precum şi aparatele folosite în laboratorul de fizică şi materialele didactice utilizate la orele de geografie. Sala de lectură era deschisă două zile pe săptămână, între orele 16 şi 18. Cărţile puteau fi luate şi acasă, pentru 4-6 săptămâni, pe bază de semnătură, cuvânt de onoare şi o taxă. Începând cu 1849, de bibliotecă nu s-a mai ocupat directorul gimnaziului, ci un bibliotecar numit special pentru această funcţie de către consiliul profesorilor. Astfel, primul bibliotecar în adevăratul sens al cuvântului a fost profesorul de fizică Eduard Lurtz. În catalogul din 1852, se precizează că biblioteca avea 11.000 de volume, iar pentru achiziţionarea de cărţi se investeau anual 60-80 de florini. În 1859, clădirea a fost supraetajată, s-a amenajat o nouă sală de lectură, iar la întocmirea noului catalog sistematic (15 ştiinţe cu 120 de subgrupe) au participat toţi profesorii. Peste 10 ani, s-a realizat şi un catalog al manuscriselor. Dacă până atunci, cărţile noi intrau în bibliotecă „fără ştirea profesorilor“, din 1869 au fost achiziţionate şi opere ştiinţifice moderne, necesare unei educaţii emancipate.

În anul şcolar 1872/1873, biblioteca gimnaziului a cumpărat colecţia de manuscrise şi cărţi a istoricului braşovean Joseph Fr. Trausch, colecţie care cuprindea 3.213 piese, cea mai mare parte păstrându-se şi azi. „A fost un efort financiar excepţional pentru parohie, 1.400 de florini, ceea ce denotă valoarea ştiinţifică enormă a acelor cărţi din care s-au scris lucrări şi din care încă se mai pot scrie de acum încolo cât o viaţă de om. Trausch era şi un mare copiator de manuscrise, în mai multe limbi“, explică istoricul. Printre cărţile româneşti provenite din colecţia lui Trausch erau şi „Magazinu historicu pentru Dacia“, de Nicolae Bălcescu, „Istoria românilor din Dacia Superiore“, de Florian Papiu şi „Protocolul Adunării Generale a Naţiunii Române“, din 15 mai 1848. Fiind atât de bogată şi căutată, biblioteca Honterus şi-a publicat oferta de carte şi a intrat în viaţa publică prin expoziţii de cărţi. Cataloagele proprii, de acum tipărite şi răspândite în lumea largă, conţineau nu numai repertoarul cărţilor, ci şi regulamente de bibliotecă, date biografice despre autori şi profesorii şcolii, iar ediţia din 1888 a publicat chiar lucrarea „Contribuţii privitoare la cea mai veche istorie a bibliotecii gimnaziului“, semnată de Julius Gross. Înaintea Primului Război Mondial, gimnaziul şi biblioteca Honterus funcţionau în clădirea maternităţii de azi, în timp ce, în vechea clădire, s-a amenajat Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei, fondat în 1908, în al cărui depozit au fost transferate colecţia de antichităţi a gimnaziului şi documentele breslelor. În anul şcolar 1914/1915, fondul bibliotecii număra 33.415 volume, acesta fiind şi ultimul inventar exact din istoria bibliotecii Honterus.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea gimnaziului s-a transformat în spital militar, la început, pentru nemţi, apoi pentru ruşi. „După 23 august 1944, ruşii au aruncat pe geam tot ce nu le trebuia, de la cadavre, la cărţi. Comunitatea germană a făcut un lanţ de oameni şi a adunat cărţile, pe care le-a depozitat în emporele Bisericii Negre, adică în stânga şi în dreapta orgii. Nu s-a putut salva tot, scrisoarea lui Luther către Honterus, de exemplu, s-a pierdut atunci. Bibliotecarul a ordonat securizarea cărţilor vechi. În anul 1948, anul reformei învăţământului, când au dispărut şcolile confesionale, bunurile bibliotecii s-au împrăştiat. Cărţile bine ascunse, însă, ne-au rămas“, povesteşte istoricul Thomas Şindilariu, care apreciază că, la Arhivele Naţionale, se regăsesc circa 5.000 de volume vechi de dinainte de 1800, iar la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ au ajuns 11.000 de cărţi noi din ceea ce cândva fusese Biblioteca Honterus. Gimnaziul s-a transformat în Liceul Mixt German, apoi în Şcoala Medie nr. 2 cu limbă de predare germană. Numele savantului Honterus a fost dat Şcolii Generale nr. 4, în anul 1970, iar un an mai târziu, şi liceului de cultură generală care, abia în 1990, a devenit teoretic. Cât despre bibliotecă, aceasta funcţionează în subsolul clădirii C, iar cele 26 de cărţi salvate din incendiu şi celelalte incunabule sunt la loc sigur. Situaţia cărţilor tipărite în ultimul secol este în curs de clarificare. În orice caz, biblioteca adăposteşte câteva comori de importanţă naţională, dacă nu chiar mondială: circa 30 de tipărituri realizate chiar de Honterus, cele mai multe din lume adunate la un loc. În pas cu timpurile, puteți afla mai multe despre arhivele și biblioteca Congregației Honterus pe site-ul- honterusgemeinde.ro/ro/arhiva-biblioteca/

Braşoveanul Johannes Honterus, personalitate de talie europeană

Johannes Honterus a fost o personalitate culturală a secolului său, care a schimbat istoria învăţământului în Transilvania. Marele învăţat s-a născut în Braşov, pe Strada Neagră (actualmente Strada Nicolae Bălcescu nr. 40), în 1498, şi a murit tot aici, în 1549. Tatăl lui era pielar, dar a ţinut ca fiul lui să aibă parte de o educaţie bună, primită, după cum se bănuieşte, de la călugării dominicani. În 1522, a absolvit Universitatea din Viena, iar în anul 1525 a primit titlul de „magister artium“, sub numele de Johannes Holler Coronensis, după denumirea oraşului natal. A fost profesor la Universitatea din Cracovia, a tipărit lucrări de gramatică latină şi geografie care i-au adus faimă europeană. Era, de fapt, unul dintre cei mai bine vânduţi autori. „Cărţile lui erau atât de bune încât au fost reeditate de circa 150 de ori în 100 de ani“, explică Thomas Şindilariu. „Rudimenta Cosmographica“ (1530) era manual de geografie de căpătâi în Germania şi în sud-estul Europei. În Basel, a învăţat gravura în lemn şi arta tipografiei. Aici a tipărit în 1532 cunoscuta reprezentare cartografică a Transilvaniei. În anul 1533 s-a întors la Braşov, s-a căsătorit, a fost ales în „Adunarea celor o sută“, apoi a devenit Consilier Comunal. A înfiinţat la Braşov una dintre primele tipografii din Transilvania, tipografie unde Diaconu Coresi a multiplicat cărţi româneşti şi slavone pentru uzul bisericii ortodoxe. Spiritul lui de reformator spiritual se regăseşte în mai multe lucrări: „Cărticica de reformă pentru Braşov şi Ţara Bârsei“, „Apologia“ şi, mai ales, „Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania“ (1547), care cuprindea principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii saşilor din Transilvania, de inspiraţie luterană. Programul lui a fost avizat de însuşi Luther. Atât de mare era cererea de tipăritură, încât în 1546 a fost înfiinţată la Braşov, la insistenţele lui Honterus, prima fabrică de hârtie din regiune, care a livrat hârtie şi în ţările române. Umanistul s-a preocupat în mod deosebit de educaţia tineretului, tipărind manuale şi reorganizând învăţământul, ocazie cu care a înfiinţat şi prima bibliotecă publică din Transilvania, cu mult înaintea altor oraşe mari. În 1543, a scris Constitutio Scholae Coronensis, care a rămas primul regulament şcolar din spaţiul românesc. Honterus este înmormântat în Biserica Neagră. În curtea bisericii se află statuia lui, dezvelită în 21 august 1898. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri din bronz. Placa de pe latura vestică, care îl înfăţişează pe umanist în tipografia sa, a fost furată în 1999, dar braşoveanul Wilhelm Ernst Roth, stabilit în Germania, a refăcut-o din fotografii. Lucrarea a costat 25.000 de mărci, bani adunaţi din donaţiile saşilor emigraţi.

Biblioteca Județeană „George Barițiu”, născută din cenușa primei biblioteci a brașovenilor

După marele incendiu din 1689, care a afectat toată cetatea și a distrus aproape total fondul de carte al bibliotecii înființată de Honterus, în anul 1835 a fost recreată o bibliotecă publică, în cadrul Casinei române. Mai târziu, în 1861, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) a preluat fondul de carte și s-a constituit mai apoi, în anul 1930 „Biblioteca Dr. Alexandru Bogdan” în vila Baiulescu cu 1235 volume, provenite în principal din donații. Clădirea Bibliotecii Județene „George Barițiu” a fost construită la capătul vestic al Aleii Rudolf, între anii 1928-1930, ca sediu al Camerei de Comerț și Industrie din Brașov și este declarată monument istoric. Actualul sediu al Bibliotecii Județene a fost stabilit în anul 1969 în fosta clădire a Camerei de Comerț și Industrie Brașov, iar din 1992, cu ocazia sărbătoririi a 180 de ani de la nașterea istoricului și publicistului român George Barițiu, biblioteca poartă numele acestui mare cărturar. În același an, biblioteca publică brașoveană a devenit, conform noii organizări teritorial-administrative, „Bibliotecă Județeană”. Acum, Colecţiile bibliotecii cuprind peste 9.000.000 de unităţi bibliografice cu caracter enciclopedic, organizate în fonduri curente – publicaţii româneşti şi străine (cărţi, ziare şi reviste) – şi fonduri ale colecţiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice româneşti vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual). Mai multe despre cea mai mare bibliotecă de azi a brașovenilor puteți afla pe site-ul instituției www.bjbv.ro În fața clădirii bibliotecii se află statuia lui George Barițiu, istoric și publicist, care a întemeiat în 1838 la Brașov, „Gazeta de Transilvania”, primul ziar politic și informativ al românilor din Ardeal.