Un grup format din 56 de parlamentari consideră că există prea multe zile libere în fiecare an în România și că acest lucru afectează bugetele mediului de afaceri în mod semnificativ, putând duce chiar la falimentul unora dintre acestea. Singurul deputat brașovean semnatar al proiectului este deputatul USR Victor Ilie.
Acești parlamentari consideră că numărul zilelor libere legale la nivel național este prea mare. Conform expunerii de motive, salariații din România, indiferent de sectorul în care activează, beneficiază de 15 zile libere legale pe an. În anul 2003, numărul acestora era de doar 6, ceea ce înseamnă că s-a înregistrat o creștere de două ori și jumătate.
În plus, angajații mai au dreptul la alte zile libere în funcție de anumite evenimente care au loc în familie, cum ar fi nașterea, căsătoria sau decesul unui membru apropiat al familiei.
Inițiatorii acestei inițiative legislative susțin că, odată cu creșterea numărului de zile libere, crește și presiunea asupra cheltuielilor cu forța de muncă a firmelor din mediul privat în raport cu numărul de zile productive.
Propunerile parlamentarilor
Astfel, parlamentarii propun ca orice nouă reglementare privind acordarea de zile libere la nivel național să fie însoțită de măsuri compensatorii pentru angajatori, care să-i ajute să suporte mai ușor cheltuielile salariale suplimentare. În sectoarele unde procesul de producție sau prestarea de activități nu poate fi întreruptă, cheltuielile salariale pentru zilele respective se dublează. Inițiatorii consideră că orice prevedere suplimentară privind zilele libere suportate de angajator înseamnă cheltuieli pe seama rezultatelor financiare ale întreprinderilor, iar proliferarea lor ar putea împinge firmele cu situație financiară fragilizată spre pierderi și faliment.
Inițiativa legislativă propune ca orice nouă reglementare privind zilele libere să fie însoțită de măsuri compensatorii, cum ar fi suportarea cheltuielilor salariale respective din bugetul consolidat (de exemplu, Fondul de creanțe salariale, Fondul de asigurări sociale și șomaj) sau compensarea pierderilor angajatorilor prin reducerea unor contribuții obligatorii pe forța de muncă (de exemplu, contribuția asiguratorie de muncă) aferente zilelor lucrate sau prin alte deduceri sau facilități.
În prezent, în România, există 15 zile libere legale pe an, inclusiv cele prevăzute de cultele religioase legale, altele decât cele creștine.
În acest an, Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
1 și 2 ianuarie, 6 ianuarie – Botezul Domnului – Boboteaza, 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, 1 iunie, prima și a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, 1 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, precum și două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora (cu regimul special de recuperare în cazul în care ar ajunge să aibă liber și în zilele de sărbătoare creștină).
Cum este în alte țări?
Numărul de zile libere legale oferite în afara concediului de odihnă în alte țări variază în funcție de țară și legislația acesteia. Există țări care oferă mai multe zile libere legale, în timp ce altele oferă mai puține sau deloc.
În general, cele mai multe țări acordă între 9 și 14 zile libere legale pe an, în afara concediului de odihnă. Cu toate acestea, este important să menționăm că există diferențe semnificative între țări și că există și excepții la aceste valori medii.
De exemplu, în Statele Unite ale Americii, nu există o lege federală care să impună un număr minim de zile libere legale, astfel încât fiecare stat și angajator decide câte zile oferă angajaților. Pe de altă parte, în Franța, angajații au dreptul la cel puțin 11 zile libere legale pe an, iar în Finlanda, angajații au dreptul la 10-12 zile libere legale pe an, în funcție de vechimea în muncă.






