l În 1809, în Munții Alpi, căpitanul Friedrich Hensel din Brașov a ținut piept armatei franceze. Memoria strategului militar este cinstită și azi de italieni și austrieci, însă în Brașov nu s-a auzit nimic de eroul de la Malborghetto
Acum aproape 214 ani, Napoleon devenise stăpânul absolut al Europei. După victoria de la Austerlitz (1805), când a înfrânt armatele aliate ale Prusiei, Austriei și Rusiei, Împăratul a rămas practic fără niciun inamic. Însă, avea să se lovească de geniul militar al brașoveanului Friedrich Hensel care, în Munții Alpi, a reușit să țină piept armatei franceze mai mult decât se aștepta marele Napoleon. În loc de câteva ore, bătălia a durat patru zile. Din cauza acestui căpitan curajos și încăpățânat, corpul de armată francez a ajuns prea târziu pe câmpul de luptă de la Aspern-Essling și astfel Napoleon a fost înfrânt. A fost prima din seria înfrângerilor care aveau să prăbușească imperiul. Practic, decăderea lui Napoleon a început la Malborghetto, în Italia, unde brașoveanul i-a nimicit armata. Nici astăzi, italienii din această comună nu l-au uitat pe eroul brașovean. Aduc flori la monumentul lui, au deschis un muzeu, iar generalii de orice naționalitate, ori de câte ori trec prin Malborghetto, se opresc să dea onorul căpitanului Friedrich Hensel. O unitate militară și fortul pe care l-a construit îi poartă numele, iar absolvenții Academiei Militare din Viena, cea mai veche din lume, îl declară mentorul lor. Numai în Brașov nu s-a auzit de numele lui Friedrich Hensel. Monitorul Expres își face o datorie de onoare din a vă povesti cine a fost Friedrich Hensel, brașoveanul care a schimbat cursul istoriei mondiale.
Ofițer brașovean în armata austriacă
Malborghetto este o comună în provincia Udine din Italia, la granița cu Austria. Din șoseaua principală, pe drumul care se abate către Alpii Carnic, se pot vedea și astăzi ruinele unei construcții militare, ridicată de căpitanul și inginerul român Friedrich Hensel, în timpul războaielor napoleoniene. Amplasarea construcției pe o coastă abruptă, în trepte, cu cazemate și puncte de tragere îngropate în stâncă, amintește de cetățile transilvănene. Din spatele acestor ziduri, ostașii austrieci conduși de Hensel au reușit să țină în loc armata napoleoniană. Abia la capătul a patru zile de lupte crâncene, francezii au reușit să treacă de Malborghetto, spre disperarea lui Napoleon care aștepta întăriri la Aspern-Essling. Dar cine a fost acest comandant atât de brav și abil? Dacă veți întreba un localnic, vă va spune totul despre eroul lor, Friedrich Hansel. A fost un ofițer de geniu din armata austriacă, dar care s-a născut la Brașov, pe 13 august 1781, într-o casă de pe Strada Nicolae Bălcescu. Ofițerii garnizoanei austro-ungare din Brașov au montat o placă memorială pe această casă, în 1893, însă, cu timpul, plăcuța a dispărut, și o dată cu ea, singura dovadă că Hensel are o legătură cu Brașovul. După ce a absolvit Gimnaziul Honterus, tatăl său a murit. La numai 15 ani, Hansel a plecat la Viena și s-a înscris la Academia de Geniu, pe data de 11 mai 1796. Așa a început o carieră strălucită în domeniul armelor.
Fortul lui Hensel
Hensel a fost avansat ca locotenent major pe 1 septembrie 1802, iar în ianuarie 1807 era deja căpitan. În 1808, Arhiducele Johann de Austria, comandantul general al trupelor de geniu și fortificații din armata austriacă, a dat ordin să fie construit un fort la Malborghetto. L-a numit șef de șantier pe căpitanul Friedrich Hensel. Valea Canalului și Pasul Predil erau zone cheie la granița de sud a imperiului austriac, unde arhiducele trebuia să se apere împotriva trupelor lui Napoleon I, iar situația politică a momentului anunța izbucnirea iminentă a războiului între Austria și Franța. Lucrările de fortificație au fost întrerupte în iarna anilor 1808/1809, dar au fost reluate la sfârșitul lunii aprilie 1809, când înfrângerea de la Regensburg a schimbat în mod dramatic situația strategică a monarhiei dunărene, nevoită să-și retragă armata de sud înspre interiorul Austriei. De aceea, lucrările de fortificație la Malborghetto au primit o importanță deosebită pentru asigurarea retragerii și pentru o încetinire a înaintării trupelor napoleoniene. Ceea ce s-a și întâmplat. Hensel, care se afla din 11 mai 1809 din nou la Malborghetto, a condus lucrările de finalizare a fortificației, concepute și executate după planurile sale. Iar la auzul veștii că se apropie francezii, i-a cerut arhiducelui comanda apărării fortului. Arhiducele nu și-a făcut griji: „Hensel a construit fortul, va ști cum să-l apere“.
„Am ordin să mă apăr, nu să negociez“
Brașoveanul avea în subordine doar trei companii, adică 290 de infanteriști și artileriști, dintre care șapte ofițeri și 50 de trăgători. Trupele franceze (cel puțin 50.000 de soldați, 150.000 după unele surse), se aflau sub comanda lui Eugene de Beauharnais, fiul adoptiv al lui Napoleon, vicerege al Italiei. Un prinț care își câștigase renumele de cuceritor și scandalagiu. Primul atac a venit pe 14 mai 1809, dar austriecii au rezistat, chiar dacă aveau doar 10 obuziere și un singur tun. Poziția strategică a fortului și terenul în pantă le-au oferit un avantaj. Beauharnais i-a trimis vorbă căpitanului Hensel să se predea, având în vedere că nici nu apucase să termine construcția fortului și că n-avea mari șanse de izbândă. Dar Hensel i-a răspuns: „Am ordin să mă apăr, nu să negociez“. Nerăbdător și furios, viceregele a încercat mai multe tertipuri și ambuscade, inclusiv atacul nocturn, prin surprindere. Dar vigilentul Hensel i-a dejucat toate planurile. Atacurile repetate ale francezilor erau urmate de retrageri, neputând să spargă baricadele fortului. Până pe 17 mai, adică timp de patru zile, francezii au tot încercat să treacă de Hensel. N-au reușit decât luând cu asalt cetatea din două părți. Și numai la a treia încercare. Ocuparea fortului a însemnat moartea a 75 de austrieci din cei 290, dar dintre francezi au pierit, numai în ultima zi, 1.300. Se estimează că Eugene de Beauharnais a pierdut la Malborghetto de vreo 50 de ori mai mulți oameni decât Hensel. La apusul soarelui, o treime din oamenii brașoveanului erau morți, o treime erau grav răniți și o treime au căzut prizonieri. Mai târziu, morții au fost îngropați în curtea parohiei Malborghetto, unde se odihnesc și astăzi.
Moartea eroică a căpitanului Hensel
Deși cu puține resurse, apărarea s-a dovedit eficientă, întârziind armata franceză la întâlnirea cu Napoleon, pe câmpul de la Aspern-Essling. Francezii au pierdut în fața arhiducelui Carol al Austriei. O mare și dureroasă înfrângere pentru marele general Bonaparte. În ultima zi de lupte la Malborghetto, a pierit și comandantul Hensel. După ce francezii au pătruns în fortăreață, au trecut la masacru. Un glonț l-a nimerit pe Hensel în cap. Chiar și grav rănit, a continuat să comande. Ofițerul inamic care i-a cerut capitularea l-a recunoscut și, deși Hensel era pe moarte, l-a înjunghiat cu baioneta. În ziua următoare a căzut, la Pasul Predil, și prietenul apropiat al brașoveanului, căpitanul de geniu Johann Hermann von Hermannsdorf. O jumătate de secol mai târziu, Împăratul Ferdinand I al Austriei le-a dedicat câte o placă comemorativă (care este îngrijită și astăzi de autoritățile italiene) deoarece, cu curajul lor, au înlesnit prima victoria împotriva lui Napoleon, la Aspern, pe 21 mai 1809. Monumentul este vizitat de două secole nu numai de turiști și localnici, ci și de armata italiană. „Leul din Hensel“ este numele sub care e cunoscută statueta de fier care reprezintă un leu străpuns de o suliță, așa cum a murit și Hensel. Placa de pe monument precizează în limba germană: „În memoria morții eroice a căpitanului de geniu cezaro-crăiesc Friedrich Hensel, în 17 mai 1809, și a tovarășilor lui de luptă, care au căzut cu el. Împăratul Ferdinand I.“
Comparat cu Leonida, regele Spartei
Fortul început de Hensel și distrus de francezi a fost terminat în 1866, când numele i-a fost schimbat din Malborghetto în Fortul Hensel, în onoarea celui ce l-a apărat cu prețul vieții. A fost reconstruit între 1881-1883 și modernizat în 1906. Construcția e atât de bine gândită și amplasată, iar zona e de o importanță strategică atât de mare încât și astăzi custodia ruinelor o are tot armata. În timpul Primului Război Mondial, aici s-a construit și o fabrică. Existau pasarele, un restaurant, bucătărie, toalete, sistem de ventilație și bineînțeles, depozite de muniții și locuri de tragere. Garnizoana adăpostea 588 de ofițeri și soldați. Construcția era atât de solidă încât, ziarul Carintia din 17 februarie 1916 scria că „la data de 30 iunie a anului precedent, inamicul a tras la Fort Hensel 1.000 de focuri și nici astăzi fortul nu este dărâmat“. Cât despre tânărul căpitan care a preluat sarcina aparent fără speranță de a opri o armată numeroasă și aparent invincibilă, istoricul Heinrich Zillich îl numea în 1967 „un Leonida german“. Leonida I a fost regele Spartei între 490 și 480 î.H. În calitate de comandant, la Termopile, în 480 î. H, a ținut în loc puternica armată persană a lui Xerxes I. Există multe asemănări între Bătălia de la Termopile și cea de la Malborghetto. Ambele lupte au durat patru zile. Cucerirea fortăreței a fost posibilă tot prin atacarea din două direcții. Armata care apăra fortificația era depășită numeric de cea a cuceritorilor. Ambii conducători au murit împreună cu soldații pe care-i conduceau. Se pare că însuși Hensel ar fi spus în prima zi a confruntării, privind fortăreața: „Aici e un mormânt superb pentru Leonida și spartanii săi de la Termopile“.
„Învinșii au câștigat admirația învingătorilor!“
Scriitorii antici și contemporani folosesc bătălia de la Termopile ca exemplu de situație militară în care o armată mică luptă cu dârzenie și patriotism pentru apărarea propriului teritoriu. Termopile este și exemplu al avantajelor pe care le oferă pregătirea, echipamentul și folosirea inteligentă a terenului împotriva unei armate superioare ca număr. Termopile și Malborghetto sunt simboluri ale curajului în fața sorții neprielnice. Căpitanul Hensel a rămas în istorie ca o pildă de curaj și ambiție. Chiar inamicul i-a adus un omagiu. Generalul de divizie Jean-Jacques Germain Pelet-Clozeau, un critic al strategiei de la Aspern-Essling, scria în lucrarea sa despre campania franceză din 1809: „Îi cinstesc pe austriacii curajoși, căpitanul Hensel și ofițerii săi, care s-au acoperit de glorie, cu o defensivă genială. Învinșii au câștigat admirația învingătorilor!“. Generațiile care au urmat nu l-au uitat pe Hensel. O cazarmă din localitatea italiană Villach poartă numele lui încă din 1912. La Academia Militară Tereziană din Viena, prima din lume, care pregătește ofițerii armatei austriece, există o placă memorială care pomenește eroismul lui Hensel. Căpitanul brașovean a fost numit „Nașul“ promoției din 1970, ofițerii alegându-l drept călăuză spirituală în carierele lor.
Ce a mâncat căpitanul la ultima cină?
În Malborghetto există un restaurant în care găsim un mic muzeu dedicat Fortului Hensel și comandantului lui, cu artefacte din acea vreme, inclusiv masa la care a mâncat brașoveanul pentru ultima oară. La „Trattoria Da Giusi“, se servesc „Meniul Căpitanului“ și „L’ultima cena del Capitano Hensel“. „Supa Căpitanului Hensel“ este o tocană de carne și cereale, foarte picantă, despre care se spune că este preparată conform rețetei originale. Ca desert, se servește, ironic, „Prăjitura lui Napoleon“, cu migdale și ciocolată. Italianul care a avut această inițiativă ar fi vrut să ia în custodie și Fortul Hensel, pentru a-l transforma în obiectiv turistic, dar autoritățile l-au refuzat: „acest fort se află astăzi în posesia militarilor și toate negocierile de a-l reda comunității nu au reușit până în prezent. Ar trebui investiți cam un milion de euro pentru a-l consolida“. Tot în Malborghetto, la numărul 71, turiștii mai pot vedea casa care a fost lovită de o ghiulea trimisă spre Fortul Hensel de armata franceză, pe 17 mai 1809. Un alt element este placa memorială dedicată soldatului Jgnaz Rauch, unul dintre puținii supraviețuitori care au scăpat de masacrul de la Fort Hensel în 1809. Dar cel mai important monument rămâne piramida pe care e scris numele lui Friedrich Hensel. Românii nu știu de Fortul Hensel, nu știu nici măcar că a existat un Hensel care i-a dat o lecție lui Napoleon. Doar sașii brașoveni mai merg în excursie la monumentul din Malborghetto. Faimosul inamic al lui Bonaparte s-a născut în Brașov. Ar trebui să știm că a existat și să ne mîndrim cu el.
Bonaparte, cel mai mare general francez
Napoleon Bonaparte (15 august 1769, Ajaccio, Corsica-d. 5 mai 1821, insula Sfânta Elena), a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului XIX. Ofițerul de artilerie a ajuns la putere printr-o lovitură de stat, în 1799, când s-a autoproclamat Prim Consul. Cinci ani mai tîrziu s-a încoronat ca împărat al francezilor. A făcut alianțe și a cucerit, pe rând, toate puterile europene, mai puțin Rusia. În 1814, a fost forțat să abdice și să plece în exil pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. Autopsia a arătat că a murit de cancer la stomac, deși mulți oameni de știință continuă să susțină că a fost otrăvit cu arsenic. Napoleon a avut și renume de amorez. Prima lui soție, Josefina, văduva lui Alexandre Beauharnais, a fost înlocuită cu poloneza Maria Walewska, care i-a dăruit un copil, Alexandru Walevski. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fără să domnească vreodată. Napoleon I a condus Franța doar 16 ani, dar, în acest timp, s-a dovedit un geniu militar. În 1810, Imperiul Francez a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istorie. În onoarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf din centrul Parisului. Campaniile lui sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
Bătălia de la Aspern-Essling, începutul sfârșitului
Bătălia de la Aspern-Essling (21-22 mai 1809), lângă Viena, s-a purtat între armata franceză condusă de Napoleon I Bonaparte și armata austriacă. Francezii au încercat să treacă Dunărea, dar fără succes. După două zile de lupte, armata franceză a fost înfrântă. Ambele tabere au pornit în luptă cu efective aproximativ egale (100.000 de soldați) și au înregistrat același număr de morți (circa 25.000). Austriecii au fost conduși de arhiducele Carol al Austriei. Istoricii consideră că, pe data de 22 mai 1809, a avut loc prima înfrângere importantă a lui Napoleon. Bătălia se încadrează în ceea ce se numește Războiul celei de-a Cincea Coaliții, din cele șapte care au stat la baza a tot atâtor campanii militare napoleoniene.
Felicitari ptr. initiativa ziarului Monitorul Expres ar trebui sa se redescopere casa de pe Strada Nicolae Bălcescu si sa monteze o placa memoriala.
Acest lucru nu depinde de ziar ci de autoritatile locale care sunt azi mult mai interesate să cumpere Unirea Shopping Center nu de ce s-a intimplat in 1809 cu căpitanul Hensel
Felicitari ptr. initiativa ziarului Monitorul Expres ar trebui sa se redescopere casa de pe Strada Nicolae Bălcescu si sa monteze o placa memoriala.
Acest lucru nu depinde de ziar ci de autoritatile locale care sunt azi mult mai interesate să cumpere Unirea Shopping Center nu de ce s-a intimplat in 1809 cu căpitanul Hensel