AcasăPovestile MonitorulAmprente urbane: Cele mai frumoase ziduri pictate ale orașului

Amprente urbane: Cele mai frumoase ziduri pictate ale orașului

- Advertisement -

l Picturile murale bisericeşti şi cele care îmbracă faţadele şi interioarele clădirilor din Braşov sunt vechi de secole, inedite şi foarte valoroase

- Advertisement -

Pictura murală e o lucrare de artă aparte. Nu e tablou, pentru că nu poate fi mutată, însă poate fi admirată ca orice altă operă de artă. Uneori, zidurile pictate creează un impact vizual puternic, mai ales cele cu tematică religioasă, plasate pe faţadele clădirilor. Alteori, picturile murale sunt ascunse ochiului public, decorând tavane sau pereţi din incinte private. Câteva dintre aceste capodopere de artă plastică, semnate de mari pictori, îmbracă pereţii bisericilor din Şchei. Alteori, picturile murale sunt creaţiile unor anonimi, iar în alte cazuri, nici măcar nu se mai ştie cine le-a zugrăvit. Important e că timpul nu a reuşit să le şteargă pe toate. Putem distinge în Braşov mai multe astfel de ziduri pictate, declarate monumente istorice, însă uitate până acum de programele de restaurare. În anii ce vor veni, ar putea dispărea odată cu casele ruinate de istorie pe care sunt afişate. Înainte (poate) de a le pierde definitiv, Monitorul Expres a salvat în imagini cele mai frumoase picturi murale din Braşov. 

Plafonul fostei săli de bal a Colegiului Național „Andrei Șaguna”

Domnitori, regi, sfinţi şi ierarhi

Socotită pe bună dreptate catedrala românilor din Ţara Bîrsei, Biserica „Sfîntul Nicolae“ din Şcheii Braşovului este un edificiu ortodox acoperit cu picturi murale extrem de valoroase. De-a lungul timpului, mai mulţi artişti au pictat scene biblice pe pereţii interiori, pe faţada şi chiar şi pe zidurile exterioare ale ansamblului arhitectural. Vestiţii zugravi Hranite Grigore, Gheorghe, Ioan şi Mihail au pictat între 1735-178 noul paraclis cu hramul „Buna Vestire“, reproducând scene ca apocalipsul Sfântului Ioan, Învierea, Drumul Crucii şi primul sobor de la Niceea din 325. Al doilea paraclis, având ca hram „Înălţarea Domnului“ a fost pictat la 1750, de zugravii craioveni Ioan, Iancu, Constandin şi Irimia, cu scene reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul, arhangheli, sfinţi şi apostoli. Interiorul bisericii centrale este îmbrăcat în pictura valorosului artist Costin Petrescu. Pe peretele dinspre miază-noapte se află fresca intrării lui Mihai Viteazul în Braşov, întâmpinat la poarta cetăţii de protopopul Mihai. Tot sub formă de pictură murală ni se înfăţişează şi imaginea celor patru voievozi ctitori, tipografia coresiană, scena încoronării lui Ferdinand la Alba Iulia, mitropolitul Andrei Şaguna, liceul fondat de înaltul ierarh, alaiul junilor, Regele Mihai şi mama sa, Elena. Costin Petrescu a realizat toate aceste picturi murale cu ajutorul elevilor săi de la Belle-Arte, în cadrul lucrărilor de restaurare din anii 1939-1946.

Cea mai mare frescă din Brașov este la Casa Mureșenilor

Restaurarea s-a născut la Braşov

Fresca lui Mihai Viteazul este impresionantă ca dimensiuni şi realizare artistică, dar puţini ştiu că a fost realizată după înlăturarea celei vechi datând din secolul XVI, la scurt timp după vizita Viteazului la Braşov. Voievodul a făcut multe incursiuni în Ţara Bârsei. Prima a fost în octombrie 1599, când, la Braşov, şi-a unit oastea cu trupele secuilor răsculaţi. A doua zi, a primit cheia oraşului. La o aşa însemnată ocazie, Viteazului i s-au oferit daruri şi, la rândul lui, a oferit daruri braşovenilor. Scena momentului solemn a fost înfăţişată pe peretele bisericii de către Nicolae Cretanul, pictorul grec care l-a însoţit pe voievod prin Ardeal. Din „Socotelile Braşovului“ pentru anul 1694, aflăm că însuşi Constantin Brâncoveanu a plătit şase florini unui zugrav român, ca să renoveze chipul lui Mihai Vodă din biserică. De altfel, aceasta este şi prima sursă documentară despre restaurare în România, tehnică denumită în epocă „reparare“. Cu alte cuvinte, începuturile restaurării se originează la Braşov, în anul 1698, iar primul restaurator român ar fi un pictor pe nume Radu, solicitat să repare portretul voievodului Mihai Viteazul. 

- Advertisement -

Sfinţii umanizaţi din biserici

Biserica „Sfânta Treime“ de Pe Tocile este şi ea o colecţie de picturi murale, deosebite prin faptul că au fost realizate în 1856 de doi mari pictori braşoveni: Constantin Lecca şi Mişu Popp. Pictura a fost renovată mai întâi în anul 1913, apoi între anii 1945-1946, cînd a fost restaurată de pictorul făgărăşean Iosif Vasu. O colecţie şi mai numeroasă de picturi religioase realizate de vestitul Mişu Popp se găseşte în Biserica „Adormirii Maicii Domnului“ din Comuna Satulung (astăzi oraşul Săcele). El a pictat în tempera 67 de scene, pe pereţi şi pe bolta tindei. Inedit este faptul că personajele au fost reprezentate cu chipuri şi haine occidentale, în locul celor de tip bizantin. Astfel, Mişu Popp a umanizat sfinţii. Specialiştii au identificat mai multe surse de inspiraţie ale pictorului şcheian: Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Rafael, Rembrandt, Peter Paul Rubens, Johann Michael Rothmayr, Jan van Luyken, Gustave Doré. Mişu Popp l-a cunoscut pe Constantin Lecca în 1848, după ce s-a întors de la studiile din Viena. Împreună, cei doi au zugrăvit pereţii multor biserici din mărginimea Braşovului. Lecca a pictat singur doar tâmpla Bisericii „Sfîntul Nicolae“ din Şchei, în perioada 1848-1850, cu toate că semnase un contract cu reprezentanţii bisericii în locul pictorului Neugass, refuzat fiindcă se depărtase de pictura românească prin introducerea de canoane occidentale. 

Mihai Viteazul, la Brașov

Icoane pentru trecători

Dacă operele murale bisericeşti îşi au autorii consemnaţi în cronici, alte picturi religioase, frumoase şi vechi, au rămas fără autor cunoscut. Aşa este pictura descoperită anii trecuţi sub tencuiala unei case vechi de 250 de ani din Săcele. Frescele sunt icoane asemănătoare cu cele pictate pe biserici şi mănăstiri şi înfăţişează sfinţi şi scene biblice. O inscripţie menţionează anul 1774. Pe faţada unei case de pe strada Vasile Saftu din Şchei se văd încă urmele a două icoane vechi de vreo 200 de ani. Niciun document oficial nu dezvăluie paternitatea icoanelor, dar nu există şcheian pe care să-l întrebi de „Casa cu sfinţi“ şi să nu ştie să te îndrume. Una dintre icoane reprezintă botezul lui Iisus în apa Iordanului, iar cealaltă, foarte degradată, era o icoană a Fecioarei Maria cu pruncul. Din păcate, icoanele de pe „Casa cu sfinţi“ (1766) mor încet-încet, iar autorităţile nu şi-au arătat interesul să le salveze. O altă pictură murală interesantă, inclusă în patrimoniul naţional, dar neconservată, se află pe faţada unei case de pe str. Constantin Lacea (1773). Va mai exista doar până la primul cutremur serios, când se va nărui odată cu casa. Au fost însă conservate frumoasele troiţe din Şchei şi astfel îşi vor prelungi viaţa şi picturile murale care decorează Crucea Muşicoiului şi Troiţele Ilie Birt de Pe Tocile şi cea din Piaţa Unirii.

Troița din Prund

Capodopere pe tavan

Picturile murale stau uneori ascunse ochiului trecătorului, în curţi sau încăperi, şi numai dacă eşti poftit înăuntru le poţi admira. Casa medievală din Piaţa Sfatului nr. 15 păstrează picturile murale cu motive vegetale, vrejuri, frunze şi flori de mari dimensiuni, care decorau interioarele din timpul Renaşterii transilvănene (a doua parte a secolului XVI) şi până târziu, în prima parte a secolului XIX. Minunatele picturi au fost restaurate şi sunt astăzi pline de vioiciune. Faimosul tavan al sălii festive de la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ este o capodoperă pe care nu te mai saturi să o priveşti. Sala este declarată monument istoric şi a găzduit acum 140 de ani premiera operetei „Crai Nou“ de Ciprian Porumbescu. Pictura murală a fost realizată în 1862 de către pictorul Iosif Clement. Tot atunci, peretele frontal a fost împodobit cu deviza „Litteris et virtuti“. Şi Colegiul Naţional „Unirea“ adăposteşte o frescă deosebită. Chiar pe casa scării se poate vedea pictura murală „Unirea“, semnată de Mircea Spânu în 1980. 

Plugul cu boi din Şchei

Picturi inedite, dar fără autor renumit, găsim pe o casă din Şchei. Au fost realizate chiar de stăpânul casei, Marian Manole, în 1940. Lucrarea e impresionantă ca dimensiuni şi cuprinde mai multe scene care înfăţişează o ţărancă la muncă, un păstor cu oile şi pe copiii Ionel şi Măriuca, personaje dintr-o legendă şcheiană. „Bunicul meu nu a avut specializare în pictură, dar avea talent. A lucrat la Steagu, la secţia de vopsitorie. El e cel care a vopsit toţi stâlpii de telescaun între Postăvarul şi Poiana Braşov. A pictat şi «Învierea lui Iisus» pe capela Bisericii «Sfântul Nicolae» din Şchei. Iar când şcheienii voiau să arboreze tricolorul, bunicul le picta stema, cu şablonul. Înainte de Revoluţie, nu se găseau de cumpărat steaguri, oamenii şi le confecţionau singuri. Asta era uşor, dar stema numai bunicul o putea picta“, povestea nepoata artistului care şi-a îmbrăcat casa în picturi murale. „Pasiunea lui erau florile. A făcut multe reproduceri după Andreescu şi Grigorescu. Probabil că, atunci cînd a pictat casa, a fost influenţat de «Carul cu boi». În orice caz, a lucrat ani mulţi la ea“. 

Casa cu sfinți din str. V. Saftu

Frescele moderne

Cea mai mare pictură murală din Braşov şi una dintre cele mai mari din România se află în curtea Muzeului „Casa Mureşenilor“. Are 25 de metri lungime, 2 metri înălţime şi reproduce istoria costumului braşovean, din secolul XIII pînă în secolul XIX. Cele 20 de personaje în mărime naturală au fost pictate de patru artişti braşoveni, care s-au inspirat din gravuri de arhivă. Frescele au ajuns ”la modă” şi în apartamentele de bloc. Tot mai mulţi braşoveni preferă să-şi decoreze pereţii cu picturi murale în locul tradiţionalului tapet. Sunt executate cu vopsele acrilice super-lavabile, rezistente în timp. Cel mai adesea sunt pictaţi pereţii din camera copilului, cu modele din desene animate. Livingurile sunt împodobite cu peisaje sau desene abstracte. Picturile nu sunt întotdeauna kitsch-uri, cum s-ar putea crede la prima vedere. Sunt lucrări de artă realizate de artişti plastici şi chiar îi fac fericiţi pe locatari. Pictura murală nu va dispărea atâta vreme cât există gust pentru frumos şi autentic. Însă, dacă nu facem nimic, ar putea dispărea cele mai vechi ziduri pictate din Braşov şi, odată cu ele, o parte din istoria noastră.

Paraclisul Bisericii „Sf. Nicolae” din Șchei

O artă care vine din preistorie

Pictura murală este o lucrare de artă cu caracter permanent, aplicată direct pe suprafaţa unui perete sau tavan. Este una dintre cele mai timpurii forme de manifestare artistică. În paleolitic, oamenii comunicau scrijelind stâncile şi pereţii peşterilor. Cea mai veche pictură murală a fost descoperită în sudul Franţei, în peştera Chauvet Cave, şi datează din jurul anului 30.000 î.H. Multe picturi murale vechi au supravieţuit în mormintele egiptene (aproximativ 3.150 î.Hr.). Cele din palatele minoice (1.700-1.600 î.Hr.) erau inspirate din natură. Începând cu anul 1.700 î.Hr, picturile murale devin o parte importantă a culturii asiatice. Apogeul picturii murale a fost atins în Renaştere, prin artişti precum Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Paolo Uccello, Piero della Francesca, Fra Angelico, Filippo Lippi, Sandro Botticelli, Raphael. În secolele următoare, arta murală a devenit un simbol al puterii şi al luxului. Astăzi, pictura murală are o mare răspândire şi transmite nu doar mesaje estetice, ci şi unele de natură social-politică (curentul din anii 1920-1930) sau religioasă. Adesea, atrag atenţia prin efecte vizuale. Unele îmbracă nu doar spaţiile publice, ci şi pereţii restaurantelor sau ai locuinţelor personale. Graffitti- care mai nou împânzește Brașovul-este o ”artă” considerată ca aparţinând picturii murale.

Maeştrii braşoveni  ai picturii murale

Pictorul Mihail (Mişu) Popp (n. 19 martie 1827, Braşov – d. 6 martie 1892, Braşov) a fost cel mai talentat şi prolific pictor transilvănean român din secolul XIX. S-a remarcat în domeniul portretisticii şi al picturii bisericeşti. Alături de prietenul său Constantin Lecca şi de litograful Carol Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artişti ardeleni care au influenţat semnificativ pictura românească a secolului XIX. A introdus tendinţa de laicizare şi umanizare a chipurilor de sfinţi, inspirându-se din operele celebre ale maeştrilor Renaşterii sau Barocului. A pictat numeroase biserici din Bucureşti şi Braşov. 
Constantin Lecca (n. 4 august 1807, Braşov – d. 13 octombrie 1887, Bucureşti) a fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziţii şi portrete de inspiraţie istorică, precum şi portrete ale protipendadei momentului. În politică s-a remarcat ca participant la Revoluţia de la 1848.
Costin Petrescu a rămas celebru prin „Marea frescă a neamului“ ce decorează sala Ateneului Român. Pictorul piteştean se trage din familia lui Petre Zugravul, cel care a pictat paraclisul Bisericii „Sf. Nicolae“. A predat la Lyon, unde a realizat cu elevii săi o frescă în „Salle de l’ecusson“. A pictat sau a refăcut frescele câtorva biserici declarate monumente istorice, printre care şi cea din Şchei.

Fresca pe care n-am mai avut-o

O uriaşă frescă ar fi trebuit să fie pictată în Casa Sfatului, în sala care urma să poarte numele domnitorului Mihai Viteazul, conform propunerii din 1936 a Congresului Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, condus de Nicolae Iorga. Sala trebuia să poarte tot numele domnitorului. Cu tot efortul preoţilor şi protopopilor braşoveni, proiectul a rămas neaprobat şi nerealizat. Conform unui document din 1940, pictura murală ce trebuia să străjuiască sala Muzeului Etnografic Regional din Sala Sfatului ar fi cuprins mai multe personalităţi ale neamului: „Pe peretele central din fundul sălii să apară figura lui Mihai Viteazul, care stă pe scaunul de onoare străjuit de doi comandanţi ai săi. În dreapta domnitorului se găseşte vestitul protopop Mihai, alături de conducătorii români din Ţara Bîrsei în straie de sărbătoare. În stânga domnitorului apar: magistratul Braşovului şi ceilalţi conducători saşi în straie de epocă. Întreaga scenă este înconjurată de bărbaţi şi femei în costume populare româneşti din Şcheii Braşovului. Pe peretele din dreapta sălii, sub inscripţia  «Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă în simţiri», se află figura lui Andrei Mureşianu înconjurat de contemporani. Pe peretele din stânga sălii, sub inscripţia «Pe-al nostru steag e scris Unire», Ciprian Porumbescu, alături de Andrei Bârseanu, conduc un cor de tineri şi tinere în costumele vechilor societăţi studenţeşti”.

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE