În medicina naturistă, sfecla este o adevărată legendă, proprietăţile sale vindecătoare în bolile sângelui, în cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute încă de acum 150 de ani. Sfecla roşie reprezintă un ajutor pentru organism, dar şi un aliat extraordinar pentru sănătatea copiilor încă din timpul vieţii intrauterine.
Leacul leucemiei
Poate că sfecla roşie nu ar fi atât de intens studiată în zilele noastre de către medici, dacă în urmă cu 100 de ani, un terapeut austriac nu ar fi tratat cu succes mii de pacienţi bolnavi de leucemie, cu ajutorul acestei legume. Este vorba de terapia cu suc de sfeclă, ţelină şi morcov a germanului Rudolf Breuss, care a salvat vieţile multor pacienţi cu diferite boli maligne ale sângelui. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă consumul a 300 de ml de suc de sfeclă roşie, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică, dar care nu intră în opoziţie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.
Previne cancerul
Sucul de sfeclă, la fel ca şi sfecla crudă, consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele conţinute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimţite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung şi din surse naturale. Administrarea sucului de sfeclă a dat cele mai bune rezultate în combaterea cancerului pulmonar, gastric, hepatic. De asemenea, sucul şi salata de sfeclă roşie sunt utile în profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau la sân.
Cum preparăm sfecla roşie
În stare crudă, sfecla roşie nu are un gust grozav, dar acţiunile sale terapeutice sunt foarte puternice, de unde şi necesitatea ca ea să fie administrată cu atenţie şi într-un dozaj destul de precis. Iată câteva noţiuni în acest sens.
Sfecla crudă este consumată în salatele de crudităţi în asociere cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, ţelina, pătrunjelul, sau cu salată verde ori varză roşie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-şi exercite proprietăţile terapeutice este de 100-150 de grame. De regulă, o cură cu sfeclă crudă durează minimum două săptămîni, durata maximă fiind de pînă la două luni
Sucul de sfeclă roşie se obţine cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, proces care se poate realiza doar acasă, întrucât sucul trebuie consumat proaspăt, pentru a avea maximum de forţă curativă. Rădăcina de sfeclă roşie se spală foarte bine, se curăţă de părţile stricate sau lemnoase, dar nu se decojeşte , deoarece coaja conţine cele mai multe vitamine şi minerale. După aceea, se taie în bucăţi şi se introduce în storcătorul centrifugal. Sucul rezultat se pune într-un recipient de sticlă, apoi se păstrează la rece. Zilnic se administrează 100-300 ml din acest suc, în mai multe reprize.






