AcasăPovestile MonitorulIstorie, legende: Povestea banditului Bălan, autorul masacrului de la Codlea (I)

Istorie, legende: Povestea banditului Bălan, autorul masacrului de la Codlea (I)

- Advertisement -

În urmă cu aproape 100 de ani, un criminal periculos, evadat din penitenciarul Ocnele Mari, a ţinut în teroare tot sudul Ardealului. Crimele de la sfârşitul verii anului 1928 au îngrozit locuitorii Sibiului, Făgăraşului, Codlei şi Braşovului. Oricât s-au mobilizat autorităţile, banditul Bălan le scăpa tot timpul printre degete. Iar fărădelegile lui, scăldate în sânge, scandalizaseră întreaga opinie publică. Oamenii se fereau să rămână singuri în locuri izolate, iar cei avuţi îşi ascundeau cât mai bine valorile şi se baricadau noaptea în case. Tâlhar la drumul mare sau spărgător fără scrupule, Bălan a lăsat în urma loviturilor sale o mulţime de cadavre. La fel ca în America aceloraşi ani şi în proaspătul Regat al României Mari, hold-up-urile armate, urmăririle cu împuşcături şi evadările spectaculoase făceau din gangsteri eroii primeilor pagini ale ziarelor. Ion Bălan, la fel ca alţi bandiţi cunoscuţi ai epocii, Ștefan Vasali – Terente, Victor Tomescu sau Gheorghe Coroi, a devenit un mit. Iar folclorul urban l-a transformat într-un adevărat haiduc. Deşi el nu a fost niciodată decât un bandit ticălos, care-şi împuşca victimele, cu predilecţie, pe la spate. În acelaşi fel şi-a găsit şi el sfârşitul.

- Advertisement -

Marea evadare de la Ocnele Mari

De la 1 iulie 1928, gărzile militare ale închisorilor din Regatul României, au fost înlocuite cu gărzi civile. Noul corp era recrutat dintre gardieni de până atunci, foşti plutonieri şi sergenţi. Urmaseră şcoala de la Văcăreşti şi erau bine instruiţi. La penitenciarul de la Ocnele Mari, câţiva deţinuţi citiseră în ziare despre reforma penitenciarelor şi au considerat momentul oportun pentru o evadare. S-au gândit că noii paznici sunt nepregătiţi şi, la primul glonte, vor da bir cu fugiţii. La Ocnele – Mari, în Vâlcea, încă din Evul Mediu, exista o închisoare domnească pentru condamnaţii de drept comun, obligaţi să lucreze în ocna din apropiere. După 1874, conform unei noi legi de funcţionare, aici se organizează un penitenciar. Corpul de gardă se afla la acel moment în afara zidurilor împrejmuitoare. Un grup de zece deţinuţi, în frunte cu doi basarabeni, Zviaghin şi Romanovici încep să comploteze pentru a organiza o revoltă. Au procurat o mică cantitate de praf de puşcă cu care au umplut cartuşe făcute din table furată din atelierul penitenciarului. Au pătruns apoi în infirmerie şi au scos mai multe cărămizi din zidul care dădea în cazarma gardienilor.

Deţinuţii au defilat prin faţa cadavrelor tovarăşilor lor împuşcaţi

Lupta dintre puşcăriaşi şi gardieni

După primele cartuşe detonate de deţinuţii răzvrătiţi, plantonul, singurul gardian aflat în ca-zarmă, a reuşit să fugă şi să dea alarma. Aici, puşcăriaşii au pus mâna pe armament, puşti şi revolver. Afară, însă, gardienii înarmaţi s-au postat în faţa uşii cazărmii. A început o luptă pe viaţă şi pe moarte, în care s-a folosit muniţie fără măsură. Deţinuţii care au venit după cei zece, încercând să-i urmeze, nu au apucat să pună mâna pe arme, aşa că s-au retras în curtea interioară prin spărtura zidului. Doar încă patru au completat grupul iniţial. Comandantul gărzii s-a purtat eroic şi, când muniţia paznicilor era aproape epuizată, a pătruns în corpul de gardă şi a recuperat o ladă de cartuşe. 14 dintre deţinuţi, însă, au reuşit să iasă din cazarmă şi au fugit care încotro a văzut cu ochii.

- Advertisement -

Vânătoarea de evadaţi

În ziarul “Adevărul” din 8 iulie 1928, Dumitru Demetriu, directorul general al penitenciarelor, povesteşte despre cum au decurs ostilităţile. Fiecare evadat s-a înarmat cât a putut de bine, purtând pe umăr câte o carabină neîncărcată şi trăgând cu revolverul. Au fost şi lupte corp la corp. Căpetenia răsculaţilor, Romanovici a încercat să înfigă un cuţit în pieptul unui gardian pe care l-a pus la pământ. Norocul paznicului a fost că în buzunarul de la piept avea o oglindă care a oprit lama să-i străpungă inima. Corpul vânjos al lui Romanovici s-a prăbuşit peste cel pe care voia să-l omoare fiind împuşcat mortal de un alt gardian. Unul dintre deţinuţi a fost ucis chiar în corpul de gardă. Altul, pitit într-un coteţ al unei gospodării din apropiere, a fost înconjurat şi ciuruit. Unii au sărit gardurile din localitate, fiind vânaţi de gardieni şi împuşcaţi prin grădinile oamenilor.

Bălan, singurul evadat neprins

În zilele următoare, au mai fost împuşcaţi de jandarmii intraţi în alertă, prin comunele din jur. Ca-davrele celor ucişi au fost adunate şi întinse apoi în curtea penitenciarului.
Deţinuţii, în număr de 300, au fost puşi să defileze prin faţa leşurilor foştilor lor camarazi pentru a-i descuraja să mai încerce aşa ceva.
Doi deţinuţi însă au putut scăpa de gloanţele paznicilor. Unul dintre ei a fost omorât lângă Piatra Neamţ, câteva zile mai târziu. Iar celălalt, un condamnat pentru crimă, Ion Bălan, după ce a rătăcit câtva timp prin ţară, a reapărut zona Sibiului, locul de unde fusese dus la închisoare cu doi ani înainte pentru că îl asasinase pe patronul fabricii la care lucra. 13 evadaţi fuseseră împuşcaţi, unul scăpase. Ghinion!

Cine era Bălan?

Ion Bălan s-a născut la Prundul Bârgăului în primii ani a secolului 20, într-o familie de țărani bistriţeni. Încă de mic, s-a învăţat să fure, pentru că familia lui se zbătea tot timpul în lipsuri materiale. Tatăl lui era mai mult plecat la munte, la lucru. Era copil, când fratele lui moare pe front, iar mama se îmbolnăveşte grav. La scurt timp după ce-şi pierde şi mama, tatăl se recăsătoreşte cu o femeie mai tânără. Avea acelaşi nume ca prima lui soţie, Raveca. Femeie muncitoare, a ţinut gospodăria cum a ştiut, dar Ion a pierdut dragostea maternă pentru totdeauna. Şi-a jurat că se va îmbogăţi prin orice mijloace, pentru a scăpa din sărăcia care-l înconjura. A reuşit să-şi termine şcoala şi să se angajeze ca ucenic la fierărie şi lăcătuşerie. Adolescent închis în sine şi fără prea mulţi prieteni, învaţă să fabrice chei false, de care mai apoi se folosea pentru a fura din diferite prăvălii şi gospodării. Este arestat, însă evadează. La scurt timp, pune mâna pe o carabină şi se stabileşte pe Muntele Măgura Calului, aproapte de satul natal. Timp de mai bine de o lună de zile coboară în sate unde dă atacuri. Doi plutonieri îl găsesc într-o noapte dormind cu arma în braţe. Este condamnat la aproape patru ani de detenţie pentru furturile comise şi trimis la închisoarea din Aiud, de unde din nou evadează. Se ascunde în Borsec, lucrând ca muncitor sezonier.

15 ani de temniţă pentru că l-a jefuit şi ucis pe proprietarul fabricii unde lucra


Mai mult închis

În căutare de oameni avuţi ajunge în judeţul Sibiu, unde va sta mai mult timp în localitatea Bradu, ca îngrijtor de animale pentru o familie înstărită, Bolovan. Aici, între localităţile Cisnădie şi Porumbacu, învaţă drumurile de munte şi pădurile Munţilor Făgăraş. Chiar în noaptea de Înviere a anului 1923, fură bijuteriile şi banii angajatorilor lui şi se urcă într-un tren spre Braşov. O razie a jandarmilor face să fie prins, întors la Sibiu şi judecat. Aşa ajunge pentru prima oară la Târgu Ocna.
Poveştile celorlalţi răufăcători sunt o adevărată şcoală a vieţii pentru el. Mama lui vitregă îşi amintea, într-un interviu dat publicaţiei bistriţene “Săptămâna”, în 1930, că, de când a devenit bărbat, Ion a stat mai mult închis: “Îmi aduc aminte când în luna aprilie, în 1923, fiind închis la Bistriţa, a fugit de acolo şi la miezul nopţii, în capul gol, desculţ, numai în cămaşă şi ismene ne-am trezit cu dansul acasă. Ne-a cerut de mâncare şi după ce s-a îmbrăcat cu ce a putut, iaraşi a fugit. De atunci nu l-am mai văzut, a stat tot închis până în anul 1926, când după ce şi-a isprăvit pedeapsa, a venit aici în comună de şi-a luat actele de la Primărie. Atunci ne-a spus, ca se duce la lucru la Constanţa, pe un vapor şi că de aci înainte se va face om de treabă”. Într-adevăr, se angajează ca fochist pe vaporul „Principesa Elena”. După puţin timp fură bijuteriile comandantului de vas şi fuge din nou în zona Sibiului.

Ion Bălan şi-a început şirul fărădelegilor încă din adolescenţă

De la furturi la crimă

La Cisnădie, se angajează ca muncitor la fabrica de postav Groner, aparţinând unui sas. Nu spune nimic despre trecutul său şi-şi dă un nume fals. Oamenii din conducere, tot saşi, foarte stricţi în privinţa actelor de angajare, au suspiciuni şi încep să-l verifice. De multe ori, ulterior, a declarat în public că “are pică pe saşi”. Nici munca în fabrică şi programul strict nu i-au fost deloc pe plac. Studiază programul patronului.
Seara, acesta verifica actele contabile în biroul său şi apoi, le punea în casa de valori, unde avea şi un revolver. Se ascunde după terminarea programului şi dă buzna în biroul patronului. Îl jefuieşte, apoi îl execută cu sânge rece, trăgându-i un glonţ în cap. Fuge, dar este încolţit de jandarmi într-o localitate sibiană. Are loc un schimb de focuri, dar rămâne fără muniţie şi e arestat. Nimeni nu este rănit. Ajunge însă în fata judecătorului. Este condamnat la data de 6 iulie 1927, la cincisprezece ani de temniță, pedeapsă ce trebuia executată la penitenciarul de la Ocnele Mari.

Baciul omorât la stână

A urmat spectaculoasa evadare de la Ocna Mare, povestită la începutul articolului şi o serie îngrozitoare de crime făcute între Sibiu şi Braşov, zona în care ocnaşul evadat s-a ascuns. Şase crime, făcute în decurs de nici o lună au ţinut în teroare tot sudul Ardealului. Trebuie spus că Ion Bălan nu arăta de fel a brută. Scund, sub 1,70 metri, cu picioare foarte subţiri şi o faţă prelungă, osoasă. Doar căutătura încruntată a ochilor lui mici şi limbajul dur, completat deseori cu înjurături, te puteau pune în gardă. Ferindu-se de patrulele de jandarmii care-l căutau mai ales în localităţi, pe şosele şi prin trenuri, a ales să îşi piardă urma prin Munţii Făgăraş. Oricum, hainele jerpelite şi lipsa posibilităţii de a se spăla, îl scoteau imediat în evidenţă. Ştia să-şi facă culcuş în pădure sau în diverse grote. Astfel ajunge, în 9 august 1928, pe muntele Belia, unde cere găzduire la o stână. Seara, ciobanii veniţi cu oile să le mulgă şi-au găsit baciul, Andrei Scarlat, în vârstă de 28 de ani, într-o baltă de sânge. Fusese jefuit de 2300 de lei, i se luase revolverul şi o pungă de piele pe care o ţinea tot timpul la el. Ciobanii au trimis un băiat să anunţe jandarmii din comuna Sebeş, care au sosit la faţa locului, sesizând totodată şi parchetul judeţului, pe atunci, Făgăraş.

L-a ucis pe contabilul Klein, pentru a pune mâna pe salariile muncitorilor din fabrica Gromen

Contabil ucis noaptea în casa lui

Având ceva bani, se încumetă să coboare în Porumbacu, la poalele munţilor. Ştie că acolo are o casă mare, omul care se ocupa de salarii la fabrica unde lucrase . Îl pândeşte şi, la două zile după crima de pe munte, pătrunde noaptea în locuinţa contabilului Klein. Sărit din pat, bietul om primeşte un glonţ în piept şi cade pe duşumea. Banditul îi scotoceşte toată casa pentru a găsi bani. Nereuşind, îi pune revolverul la tâmplă, cerându-i cheia de la casa de bani a fabricii. Nenorocitul funcţionar, fie n-a mai putut vorbi, fie n-a voit să-i arate locul în care se aflau banii. Criminalul, enervat, a mai descărcat un glonţ, iar contabilul s-a prăbuşit mort. Bălan a continuat să răvăşească prin casă fără niciun rezultat şi, pe urmă, temându-se să nu fie surprins, a plecat. Crima n-a fost descoperită decât a doua zi dimineaţa, când, observându-se lipsa contabilului de la fabrică, a fost căutat acasă.

Lovitura de la Gara Porumbacu de Jos

La doar o zi după asasinarea contabilului, Bălan începe să dea târcoale staţiei de cale ferată de la Porumbacu de Jos. Îi observă pe şeful de gară, Andrei Bede, şi pe fiul său plimbându-se pe peron. Spre seară, intră în biroul gării sub pretextul că doreşte câteva informaţii despre mersul trenurilor. Cu coada ochiului observă că, în afara impiegatului şi a familiei sale, soţie, trei fete şi un băiat, toţi minori, nu există altcineva. Din nefericire, acarul era în concediu. Iar trenuri nu urmau să treacă decât în ziua următoare.
Şeful gării a observat că necunoscutul era îmbrăcat foarte prost şi avea faţa murdară, dar fuseseră şi alţi vagabonzi prin gară, aşa că nu a dat importanţă. La lăsarea întunericului, pe când Andrei Bede se afla în mijlocul numeroasei sale familii, banditul pândea la geam.

Andrei Bede a fost asasinat în faţa familiei sale


Împuşcat prin fereastră

Prin fereastră, din spate, a tras un glonţ care i-a pătruns şefului de gară în plămân. În vreme de familia îngrozită nu ştia ce să credă, în faţa şefului staţiei care se zbătea într-un lac de sânge, fereastra a fost escaladată de un individ înarmat până în dinţi, şi care, cu revolverul în mână ameninţa pe fiecare cu moartea. “Era încins cu o curea de piele de care atârnau două cuţite mari puse în tecile lor şi un revolver. Pe spate purta o carabină şi la şold atârna o geantă de piele plină cu cartuşe. Pe cap avea o pălărie mare din postav negru. Depozitul de gloanţe pe care-l avea asupra sa era acoperit de o pelerină cenuşie uzată”, a declarat ulterior fiul lui Bede jandarmilor.
Neslăbind din ochi pe membrii familiei, necunoscutul a început să răvăşească prin casă. Câteva inele aflate în degetele soţiei şefului staţiei şi ale fiului său au fost smulse. Deschizând dulapurile, banditul a furat apoi ceva argintărie, după care, repezindu-se asupra asupra rănitului, i-a scos din buzunar cheia de la casa de bani a staţiei. Folosindu-se de încremenirea ce cuprinsese familia, banditul s-a strecurat în biroul şefului de staţie unde, deschizând casa de fier, a furat tot conţinutul, 80.000 de lei, care aparţineau poştei. Deşi, după plecarea banditului, Andrei Bede a fost transportat la spitalul din Sibiu, viaţa nu i-a putut fi salvată.

Continuarea vinerea viitoare, 4 martie 2022, pe www.monitorulexpres.ro

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE