-0.5 C
Braşov
AcasăStiri Brasov32 de comemorări: „Brașov 1989. Armata, Securitatea și revoluția”

32 de comemorări: „Brașov 1989. Armata, Securitatea și revoluția”

l Vinovații?

„Brașov 1989. Armata, Securitatea și revoluția” este titlul unei lucrări științifice a istoricului Dumitru Lăcătușu, de la Centrul de Consultanță Istorică, bazată pe o variantă publicată în Contributors. Concluzia lucrării este că în Brașov au murit oameni doar după ce armata preluase conducerea în stradă și Frontul Salvării Naționale (FSN) își apropriase puterea politică. Iată datele conținute de analiza istoricului :
În cazul judeţului Braşov, ca urmare a revoltei din 1987, exista încă din 1988 un „Plan unic de intervenţie pentru stabilirea şi menţinerea ordinii publice”. Planul cuprindea folosirea oamenilor și armamentului din unităţile Mnisterului de Interne (MI) şi ale Ministerului Apărării Naționale (MApN), la peste 70 de obiective din judeţ, la care s-ar fi produs acte de dezordine.
Printre măsuri, se aflau cordoane de blocare de-a latul străzilor pentru a împiedica deplasarea turbulenţilor spre centrul oraşului și plutonul de intervenţie al miliţiei pentru împrăştierea „turbulenţilor”. Planul avea două variante, atac şi apărare, şi cuprindea „4 zone posibile de izbucnire a unor mişcări ale populaţiei”:
1). Comitetul Judeţean de partid;
2). Întreprinderea de Autocamioane Braşov „Steagul Roşu” până la intersecţia cu strada Bucureşti;
3). Tractorul Braşov cu stadionul şi parcul din apropriere
4). Universitatea şi căminele studenţeşti de pe strada Memorandumului.

Foto: Vlad

În 18 decembrie 1989, printre măsurile luate se aflau:
– organizarea transportului în comun corespunzător nevoilor;
– interzicerea întreruperii energiei electrice
– mărirea debitului de gaze;
– asigurarea încălzirii locuinţelor în mod corespunzător;
– îmbunătăţirea radicală a aprovizionării populaţiei (aducerea de la Constanţa unei cantităţi de carne);
– controale riguroase în magazine.
Acestea arată că autoritățile locale știau prin ce chinuri treceau locuitorii ca să supraviețuiască și ce lipsuri aveau.
La 21 decembrie 1989, ora 7:00, la întreprinderea Tractorul Braşov a avut loc o şedinţă în sala sindicatului, cu muncitorii din schimburile I şi III, unde conducerea a încercat să le explice acestora situaţia din Timişoara, informându-i că „huliganii au devastat centrul oraşului”. Vlad Vasile, maistru la Rulmentul Braşov, menţionează că, în aceeaşi zi, a întrerupt energia electrică în secţia în care lucra, s-a adresat muncitorilor şi a cerut solidarizarea lor cu protestatarii din Timişoara. Din această întreprindere au plecat spre centrul oraşului aproximativ 300 de muncitori, unde se aflau deja cordoane de militari dispuşi în jurul Comitetului Judeţean de Partid.
În aceeași zi, în jurul orelor 11:30, muncitorii de la Ghimbav, în urma zvonului că din acest loc urmau să decoleze spre Timişoara mai multe elicoptere, au întrerupt lucrul, au ocupat pista întreprinderii şi au cerut conducerii anularea tuturor zborurilor în acea direcţie. La îndemnul unuia dintre ei, care striga că la Timişoara i-a fost ucis fratele, muncitorii au hotărât să se îndrepte spre Braşov, în semn de solidaritate cu timişorenii, precum şi pentru a protesta în faţa Comitetului Judeţean de Partid. În marșul lor, muncitorilor de la uzine li s-au alăturat și locuitorii orașului. A fost prima oară în România cînd toate categoriile de persoane – muncitori, studenți, intelectuali – s-au unit pentru a protesta. În 22 decembrie, protestele au început încă de la primele ore ale dimineţii, când muncitorii s-au îndreptat spre centrul Braşovului. Unele dintre lozincile scandate: „Ceauşescu e un bou, nu apucă Anul Nou; dac-o face pe nebunul, nu apucă nici Crăciunul”, „Armata e cu noi”. În fața sediului partidului, a fost înaintată o petiție cu punctele:
1). Demisia din toate funcţiile de partid şi de stat a lui Nicolae Ceauşescu;
2). Alegeri democratice libere, iar pe liste să figureze atât reprezentanţi ai PCR, cât şi persoane fără apartenenţă politică;
3). Libertatea de exprimare şi de expresie, accesul neîngrădit la mijloacele mass-media;
4). Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi desfiinţarea tuturor formelor de raţionalizare a alimentelor şi a formelor de consum;
5). Dezvăluirea adevărului despre demonstraţia de la 15 noiembrie 1987;
6). Încetarea imediată a urmărilor penale a participanţilor la demonstraţie şi încetarea executării sentinţelor date
7). Publicarea în ziarul local din 23 decembrie 1989 a acestor revendicări.
Momentul cheie al violențelor de după s-a petrecut în noaptea de 22 spre 23 decembrie: armata a preluat controlul și s-a alăturat FSN-ului. S-au adunat armele disponibile și au fost împărțite unor cetățeni la întîmplare, doar pe baza buletinului. Mulți dintre ei abia știau să tragă, alții erau surescitați, unii chiar amețiți de alcool. De aici încolo a început haosul împușcăturilor la întîmplare și inventarea “teroriștilor”. Primul foc din oraşul Braşov a fost tras la 23 decembrie 1989, orele 2:30, asupra unor tineri care transportau o bancă din parcul 9 Mai spre Palatul Telefoanelor, pentru a o întrebuinţa la amenajarea unei baricade pe Str. Mihail Sadoveanu. Banca a fost confundată cu o mitralieră de unul dintre civilii înarmați. S-a deschis focul asupra tinerilor, iar cei din clădirile din jur au început să tragă unii în alții, crezînd unii despre alții că sunt “teroriști”.

Rețeaua instituțională a violenței a ucis

Concluzia istoricului Dumitru Lăcătușu este că : ”acțiunile de reprimare a protestelor cetățenilor au fost coordonate de o rețea compusă din:
– Comitetul Județean de Partid
– Armată
– Securitate
– Gărzile Patriotice (cetățeni instruiți primar pentru intervenții)”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE