0.5 C
Braşov
AcasăCititori(P) Examinările non-invazive: cum funcționează și care sunt avantajele lor

(P) Examinările non-invazive: cum funcționează și care sunt avantajele lor

Orice afecțiune presupune un diagnostic și un tratament. Diagnosticul se stabilește în urma unui consult medical, a anamnezei și eventual a unor proceduri, fie ele invazive sau non-invazive. Este vorba despre o serie de teste și metode de diagnosticare. Unele dintre acestea nu sunt complicate sau neplăcute pentru pacient, în timp ce altele pot prezenta un risc pentru pacient, fie și minor (pentru că nu sunt ușor de suportat). Sunt situații însă în care acest risc trebuie asumat pentru a putea stabili un diagnostic corect și pentru a salva vieți sau a ameliora afecțiuni.
În acest articol este vorba despre examinările non-invazive, cum funcționează și care sunt avantajele acestora.

Proceduri invazive vs. proceduri neinvazive

Procedura invazivă este o tehnică medicală, realizată printr-o metodă care presupune secționarea pielii (prin înțepătură sau tăiere). În urma procedurii poate rămâne o cicatrice. În categoria procedurilor invazive intră toate intervențiile chirurgicale majore, dar și cele mai multe metode de diagnostic (recoltare probe, injecții, perfuzii, injectare a substanței de contrast).

Exemple de proceduri invazive frecvent întâlnite: excizarea unei tumori, mobilizarea unei fracturi osoase, oprirea unei hemoragii interne.

Procedurile non-invazive sunt preferate ca metodă de diagnosticare și sunt foarte des întâlnite în practica medicală. Spre deosebire de procedurile invazive, cele non-invazive nu necesită tăierea pielii.

În categoria procedurilor non-invazive intră:

imagistica cu raze X: radiografie, mamografie, osteodensitometrie. Razele X reprezintă o formă de radiație electromagnetică. Razele X penetrează pielea, sunt absorbite de țesuturile organismului oferind o imagine clară a organelor interne, ceea ce le face deosebit de utile în practica medicală. Procedura trebuie folosită cu precauție, pentru că țesuturile biologice pot suferi modificări.

imagistica cu ultrasunete: este o metodă de imagistică medicală care ajută la diagnosticarea unor afecțiuni ale sistemelor digestiv, cardiovascular, endocrin, neurologic, reproducător. Imagistica cu ultrasunete reprezintă o metodă de investigare non-invazivă și nedureroasă, care furnizează medicului specialist imagini relevante ale organelor interne.

imagistica cu rezonanță magnetică (RMN): marele avantaj al RMN-ului este acela că ajută la stabilirea unui diagnostic corect, necesar mai ales în cazurile în care se pune problema unei intervenții chirurgicale. De asemenea, RMN-ul este util atunci când se monitorizează eficiența unor tratamente. Poate fi vorba despre boli ale sânului, sau despre patologie ginecologică, neurologică, neurochirurgicală. De asemenea, se poate face, dacă situația o impune, un RMN fetal, dar și un screening imagistic al întregului corp.

electrocardiograma (EKG): este un test non-invaziv și nedureros, cu ajutorul căruia se măsoară impulsurile electrice ale inimii. În mod concret, inima este formată din două atrii și două ventricule care se contractă ritmic (mai întâi atriul și apoi ventriculul). Impulsurile electrice sunt colectate de plăcuțe care sunt atașate pacientului și sunt transformate grafic în unde, care sunt apoi transcrise pe o hârtie specială.

computer tomografie (CT): dacă te-ai întrebat vreodată ce este tomografia computerizată, trebuie să știi că și această procedură se încadrează la procedurile non-invazive. Tomografia computerizată combină razele X cu tehnologia avansată computerizată, cu scopul de a obține imagini cât mai clare și detaliate ale organelor interne. Este o procedură care ajută la investigarea abdomenului, capului, membrelor superioare și inferioare, plămânilor, inimii, ficatului, pancreasului, rinichilor, glandelor suprarenale, vaselor de sânge.

În unele cazuri, este posibil ca procedurile non-invazive să nu fie suficiente pentru ca medicul specialist să poată stabili un diagnostic corect și atunci medicul specialist se poate ajuta de existența simptomelor specifice bolii. Procedurile non-invazive pot fi folosite și în scop curativ. De pildă, în tratarea cancerului, se folosește în mod frecvent radioterapia care presupune țintirea cu radiația X într-o zonă a corpului, cu scopul de a distruge o tumoră de natură malignă. Pentru radiațiile X folosite în acest scop nu este nevoie de o incizie, așadar procedura este non-invazivă.

Investigații minim invazive

Pe lângă investigațiile invazive și non-invazive, mai există o categorie de investigații, intermediară: investigațiile minim invazive. Acestea presupun incizii minime, în urma cărora pacientul nu are nevoie de perioade îndelungate de recuperare. Cel mai bun exemplu de intervenție minim invazivă este laparoscopia: pacientului i se face o incizie mică, prin care i se introduce în abdomen un tub subțire, laparoscop. Instrumentele de investigare sunt mult mai mici decât în cazul intervențiilor clasice, iar perioada de recuperare a pacientului este mult mai mică. Alte proceduri minim invazive: endoscopia, colonoscopia, angioplastia, cateterizarea coronariană.

Medicul specialist este cel mai în măsură să recomande cea mai bună metodă de investigare a pacientului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE